Drepturi salariale (banesti). Decizia 151/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 151/
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 3: Rodica Popa
Grefier șef sectie
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții CURTEA DE APEL BRAȘOV, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin B împotriva sentinței civile nr.774/9.08.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, după casarea deciziei civile - după casarea deciziei civile nr. 100/M/2008, după anularea deciziei civile nr. 719/M/17.10.2007 a Curții de APEL BRAȘOV.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurenților pârâți Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B, a intimatei reclamante precum și a intimatului pârât Tribunalul Brașov.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicita judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 774/2007 a Tribunalului Brașov, a fost espinsă excepția necompetentei materiale a Tribunalului Brașov de soluționare a cauzei.
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pe perioada 2001 - 2004 invocata de Curtea de APEL BRAȘOV.
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției;
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor;
A admis acțiunea formulata si precizata de reclamanta in contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei si Finanțelor.
- a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV si Tribunalul Brașov sa plătească reclamantei suma de 18.634 lei (sumă netă), reprezentând despăgubiri egale cu prejudiciul suferit ca urmare a neacordării sporului de vechime în muncă pe perioada iunie 2004 - 11 martie 2007, sumă actualizată cu indicele de inflație până la data de 31.03.2007 și care urmează să fie reactualizată în funcție de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale până la data plății efective.
- a obligat pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor sa vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizata, menționata anterior.
- a obligat pârâtul Curtea de APEL BRAȘOV sa efectueze cuvenitele modificări in carnetul de munca al reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția de necompetență materială, instanța a reținut că prezentul litigiu s-a născut din neplata unor drepturi salariale, astfel că potrivit prevederilor art.284 din Codul muncii raportat la art.2 pct.1 lit. Cod procedură civilă instanța competentă este Tribunalul Brașov. Pentru aceste considerente instanța urmează a respinge excepția necompetenței materiale.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ca urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pe fondul cauzei, instanța reține că în concret, reclamanta la data de 01.01.2001 își desfășura activitatea ca judecător în cadrul Tribunalului Brașov și începând cu data de 01.11.2003 a fost promovată în funcția de judecător la Curtea de APEL BRAȘOV.
Potrivit art. 33 din Legea 50/1996 republicată, pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat pe tranșe de vechime în muncă.
Acest text legal s-a aplicat atât magistraților cât și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor până la intrarea în vigoare a OG 83/2000, act normativ ce a completat și modificat Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Potrivit art.1 pct.32 din OG 83/2000, la art.33 din Legea 50/1996 a fost introdus aliniatul 3, cu următorul conținut, prevederile alin.1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților".
Începând cu 1 ianuarie 2003, drepturile salariale ale judecătorilor au fost stabilite de OUG 177/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, act normativ care nu a mai prevăzut acordarea sporului de vechime în muncă pentru această categorie profesională. În prezent actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților este OUG 27/2006.
Având în vedere că în prezent salarizarea magistraților se realizează potrivit OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, categoriile profesionale aflate într-o situație comparabilă cu cea a magistraților sunt cele prevăzute de art.1 alin 1 din OUG 27/2006.Se reține că prin modificarea sistemului de salarizare al magistraților, sistem ce nu mai este compatibil cu acela al demnitarilor publici aleși sau numiți, neacordarea sporului de vechime magistraților constituie un tratament diferențiat, tratament instituit prin OG 83/2000, ținând cont de faptul că există o diferențiere clară între sporul de vechime în muncă( acordat tuturor angajaților) și sporul de stabilitate în magistratură iar tratamentul diferențiat se reflectă în special asupra persoanelor care au desfășurat activități în alte domenii decât cele pentru care le este recunoscută vechimea în magistratură, potrivit OUG 27/2006.
De asemenea, apărările pârâtului Ministerul Justiției nu pot fi luate în considerare, din moment ce, între timp, a fost emisă Legea 45/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 169/09.03.2007, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, care pune capăt discriminării prin acordarea sporului de vechime, astfel că pârâtul Ministerul Justiției recunoaște implicit că anterior apariției acestui act normativ a existat o discriminare în salarizarea judecătorilor.
De altfel, Înalta Curte de Casație și justiție și Casație s-a pronunțat prin decizia XXXVI, în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul recunoașterii drepturilor solicitate de reclamantă.
În consecință, reclamanta a fost prejudiciată cu sumele reprezentând sporul de vechime începând cu 01.06.2004 și până în data de 11.03.2007 (data intrării în vigoare a Legii 45/2007)
Potrivit calculului realizat și depus de pârâtul Curtea de APEL BRAȘOV la fila 98 din dosar rezultă că drepturile reclamantei se ridică la suma de 18.634 lei, în cuantum net, actualizat până în 31.03.2007 conform indicelui de inflație.
Cât privește actualizarea creanței, instanța constată că potrivit prevederilor art.1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație conform art.1084 Cod civil.
În consecință, instanța a admis acțiunea formulată și precizată și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 18.634 lei reprezentând diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de vechime, net, aferent perioadei 1.06.2004-11.03.2007, sumă actualizată până 31.03.2007 și care urmează să fie actualizată în continuare până la data plății efective.
A obligat pârâta Curtea de APEL BRAȘOV să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei în privința sporului de vechime.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV, sentința este criticată pentru faptul că prima instanță a procedat la aplicarea greșită a legii.
Conform dispozițiilor legii 50/1996, salariile de bază ale magistraților se stabilesc pe funcții, grade profesionale și gradații, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură. Ulterior prin OG83/2000 s-a stabilit că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc, pe baza valorii de referință sectoriale, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese. Valoarea de referință sectorială prevăzută la alin 1 constituie baza de calcul pentru stabilirea indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătore grilelor prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție. În continuarea aceluiași act normativ se mai prevede faptul că unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de magistrat este indemnizația și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor ce se determină în raport cu venitul salarial.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs faptul că magistrații nu au calitatea de angajați în sensul prevederilor legii 53/2003 și în consecință sunt inaplicabile dispozițiile codului muncii.
Numai legiuitorul poate stabili, dacă și ce sporuri se adaugă anumitor categorii de salariați, iar în lipsa unor dispoziții legale exprese care să reglementeze sporul de vechime pentru această categorie, acțiunea reclamanților nu poate fi admisă.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției, sentința este criticată pentru faptul că interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor legale în sensul obligației pârâților de a plăti un drept care nu este prevăzut de lege, echivalează cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, încălcându-se astfel principiul separației puterilor în stat.
Cea de-a doua critică din recurs vizează faptul că soluția pronunțată s-a dat cu aplicarea greșită a legii, întrucât precizarea expresă făcută de legiuitor prin alin. 3 al art. 33 din legea 50/1996 duce la concluzia că magistrații nu mai puteau beneficia de acest drept salarial suplimentar. Această soluție legislativă extrem de clară, nu lasă loc nici unei interpretări și a avut drept scop eliminarea sporului de vechime pentru magistrați.
S-a invocat în acest sens și hotărârea Curții Constituționale nr. 108 din 14.02.2006 unde se prevede că sporurile premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție.
Soluția mai este criticată și sub aspectul actualizării plății atât în funcție de rata inflației de la data nașterii drepturilor până la data introducerii acțiunii cât și în raport de dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, trecându-se peste faptul că actualizarea se face în funcție de un singur criteriu, iar în sistemul Codului civil punere în întârziere reprezintă condiția " sine qua non" a obligării la plata de despăgubiri.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B sentința este criticată pentru faptul că nu a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei părți. Trebuia observat faptul că Ministerul Justiției este ordonatorul principal de credite, care de altfel are și atribuții de angajare și salarizare a personalului.
În ceea ce privește fondul cauzei, se mai arată în motivele de recurs faptul că drepturile solicitate de reclamanți nu au nici un fundament legal și prin urmare nu pot fi admise. Aceasta cu atât mai mult cu cât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu are nici o culpă în neplata drepturilor solicitate de către reclamanți.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile nu sunt fondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B instanța de fond a reținut în mod corect faptul că această parte are în atribuții pregătirea proiectelor de buget anuale, precum și legile de rectificare bugetară în baza disp. legii 500/2002, astfel că în speța de față îi revine obligația de a pune la dispoziție celorlalte pârâte, fondurile necesare asigurării plăților solicitate de reclamantă. Prin urmare recurentul are calitate procesuală pasive iar criticile formulate în recurs sunt nefondate.
Față de această situație, instanța apreciază că recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiat, și în consecință va fi respins.
În ceea ce privește criticile din celelalte recursuri, critici care vizează fondul cauzei, și temeinicia pretențiilor reclamantului, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, și în consecință vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în ședința din 7 mai 2007, într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că disp. art. 33 din legea 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct 32 din OG 83/2000, și art. 50 din OUG 177/2002 și art. 6 alin 1 din OUG 160/2000 se interpretează, în sensul că, judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Având în vedere că disp. art. 329 alin. 3 teza finală, din Cod procedură civilă stabilesc în sensul că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, instanța urmează să țină cont de această soluție, și să aprecieze că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, fiind în mod corect admise.
În ceea ce privește cuantumul sumei, prima instanță a utilizat calculul pârâtei Curtea de Apel, sumă pe care a diminuat-o în recurs în mod cu totul nejustificat invocând propria culpă. Instanța de recurs, nu poate avea în vedere aceste sume diminuate, pentru că reclamanta a renunțat la proba cu expertiză achiesând la calculele pârâtei în momentul în care suma nu era diminuată. A revizui în recurs, cuantumul pretențiilor, lipsind totodată partea de o probă științifică și invocându-se propria culpă, echivalează cu înlăturarea principiului egalității părților în procesul civil.
Cu privire la motivele de recurs invocate de pârâți prin care se critică acordarea dobânzii legale pentru sumele care reprezintă cuantumului sporului de vechime pretins la care s-a adăugat și reactualizarea cu indicele de inflație, instanța constată că nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art. 1088 alin. 1 Cod civil, cealaltă art. 998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caractere compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței datorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept ( și - Teoria generală a obligațiilor ).
Față de aceste considerente, criticile formulate în recursuri urmează să fie respinse ca nefondate, iar sentința primei instanțe va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției împotriva sentinței civile 774/2007 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 13 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red CJ/22.02.2008
Dact AG 22.08.2008/ 2 ex
Jud fond /
Jud recurs / Cș/AP/NG
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Ligia Vîlcu, Rodica Popa
