Drepturi salariale (banesti). Decizia 152/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 152
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
--- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 2813 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în Câmpina,-,. 3..A,.3,.12, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din 11.12.2008, și intimatul-reclamant, reprezentat de avocat, conform împuternicirii avocațiale din 22.01.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Părțile, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și obligarea societății la plata sumelor de bani comunicate ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Avocat, pentru intimatul-reclamant, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună
obligarea pârâtei la plata sumei de 14000 lei, reactualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecarei prime până la data plății efective, reprezentând contravaloarea suplimentărilor drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de pentru perioada 2005, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariat la SA, raporturile de muncă încetând la data de 05.04.2006, iar potrivit contractului individual de muncă - art. III alin. 3 beneficia, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
A mai arătat reclamantul, că suma solicitată reprezintă suplimentările salariale cu ocazia sărbătorii de C 2005, prevăzută în art.168 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2005 și 2006.
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dipozițiile, art.166 din Codul muncii și art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății renegociat și reeditat în anul 2004, 2005 și 2006.
In dovedirea acțiunii reclamantul a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-a anexat.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prescrisă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, arătând că suplimentările salariale solicitate au fost negociate și stipulate în anul 2003, așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă ce fost renegociat, acestea fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Sub aspectul prescripției extinctive, pârâta a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozitiile art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii, conform cărora cererile în vederea solutionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori al unor clauze a acestuia, acțiunea reclamantului avându-și temeiul în nerespectarea dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă, așa încât fiind depășit termenul de 6 luni aceasta este prescrisă.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2813 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neacordate reprezentând prima de C pe anul 2005, sumă ce urmează a fi reactualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în conformitate cu înscrierile carnetului de muncă depus la dosarul cauzei, reclamantul a avut calitatea de salariat al societății pârâte până la data de 21.01.2008, când raporturile de muncă au încetat.
Tribunalul a mai reținut că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2003 -2006 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamantului de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. In acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Art.168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune că " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Același articol din contractele colective de muncă pe anii 2005 -2006 prevede că în anul 2006 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A apreciat instanț de fond, că din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006, rezultă că drepturile prevăzute de art.268 alin.1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile anagajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art.168 alin. 4.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajatilor în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art.163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-o.
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcuta tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
In consecință, instanța de fond a apreciat că din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamantul, deși era îndreptățit la plata acestor drepturi salariale, nu a primit prima de C pe anul 2007, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație, pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de acesta prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Totodată, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea având în vedere, la stabilirea întinderii dreptului, dispozițiile art.168 CCM
Față de aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2813 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Câmpina,-,. 3..A,.3,.12, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 27 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex./04.02.2009
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
