Drepturi salariale (banesti). Decizia 1560/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.1560/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat derevizuienții, șiîmpotriva sentinței civile nr.1314 din data de 02 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 14 decembrie 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi 16 decembrie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1314/M/02.10.2009, Tribunalul Brașova respins cererea de revizuire formulată de revizuienții, și împotriva sentinței civile nr. 329/M/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul -.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința civila nr. 329/M/07.02.2008 pronunțată in dosarul nr.-, Tribunalul Brașova admis în parte pretențiile formulate de reclamanți cu privire la recunoașterea drepturilor salariale neachitate constând în sporul de risc și suprasolicitare nervoasă în procent de 50% din indemnizația brută lunară, spor reglementat de Legea nr. 50/1996.
Prin aceeași hotărâre instanța a respins pretențiile formulate de reclamanți cu privire la recunoașterea sporului de confidențialitate în procent de 15%, spor reglementat de prevederile Legii nr. 466/2006 și OG nr. 6/2007, arătând că titularii acțiunii nu pot beneficia de acordarea acestui spor, neexistând nici o dispoziție legală în acest sens.
Prin Decizia Civilă nr. 436/M/23.04.2008, Curtea de APEL BRAȘOVa respins recursul declarat de pârâți, a admis în parte recursul reclamanților în sensul că a recunoscut și pentru viitor drepturile salariale acordate prin sentința Tribunalului Brașov. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Împotriva hotărârii de mai sus, reclamanții au formulat cerere de revizuire în motivarea căreia s-a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 5 CPC, întrucât, prin Decizia XXXXVI din 15.12.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a admis recursul în interesul legii, stabilindu -se că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea sporului de confidențialitate.
Potrivit art. 322 pct. 5.pr.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei hotărâre se cere.
Revizuienții au invocat în susținerea cererii promovate, Decizia nr.46/15.12.2008 pronunțată în dosarul nr.27/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Instanța a constatat că, pronunțându-se asupra recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Înalta Curtea stabilit prin decizia nr.46/2008 că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit. d din legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1,2 din Codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin.1 din Legea nr.56/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar.
Problema care se pune în speță este dacă o decizie pronunțată în recursul în interesul legii poate fi invocată ca temei al revizuirii promovate în baza art. 322 pct.5 pr.civ.
Această chestiune este tranșată ferm în dispozițiile art. 329 alin.3 teza I pr.civ. care prevăd că soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.
Scopul recursului în interesul legii este acela de a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele din România, ajungându-se la necesitatea declanșării recursului în interesul legii în urma soluționării în mod diferit, de către instanțele judecătorești a unor chestiuni de drept. Soluțiile interpretative pronunțate de instanța supremă nu privesc anumite părți și nici nu au efect asupra soluțiilor deja pronunțate, producând efecte doar pentru viitor, intrarea lor în vigoare socotindu-se doar de la data publicării în Monitorul Oficial.
deciziei pronunțate în interesul legii ulterior pronunțării hotărârii atacate cu revizuire are o cu totul altă semnificație decât descoperirea de înscrisuri noi, conform art. 322 pct.5 pr.civ.
Este adevărat că în practica judiciară ( Tribunalul Suprem, secția civilă, decizia nr. 1716/1974) s-a admis că are valoare de înscris nou hotărârea judecătorească obținută pe baza unei acțiuni introdusă înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea, cu motivarea că hotărârea nu poate fi înfățișată în acel litigiu, întrucât nu era în putința părții să determine pronunțarea ei la o dată anterioară, spre a fi în măsură a se servi de ea, însă hotărârea pronunțată într-un recurs în interesul legii nu are o valoare similară, ci aceea determinată explicit de lege în art. 329 alin.3 teza I pr.civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs revizuienții.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în cauză sunt incidente dispozițiile pct. 5 din art. 322 Cod procedură civilă hotărârea judecătorească invocată în cererea de revizuire intervenind după soluționarea în fond a litigiului, iar legiuitorul nu face nici o distincție între diferitele hotărâri.
Intimatul Tribunalul Brașov depus întâmpinare solicitând respingerea recursului cu motivarea că recursul în interesul legii nu are efect asupra unei hotărâri judecătorești anterioare și nu poate produce efecte retroactiv.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat.
Potrivit art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri se poate face " dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere."
Cererea introdusă de recurenți se bazează pe ipoteza în care înscrisul nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
În categoria înscrisurilor noi sunt cuprinse și hotărârile judecătorești, care au fost pronunțate ulterior soluționării cauzei, cum este cazul în speță, pentru că această hotărâre nu a putut fi înfățișată în cursul litigiului, partea fiind în imposibilitate de a determina pronunțarea ei la o dată anterioară pentru a fi în măsură să se servească de ea.
acestei hotărâri este însă determinant pentru soluționarea legală, pe fond a cauzei și nu se referă la situații noi, ulterioare pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, ci la o situație, respectiv o dispoziție legală preexistentă.
În aceste condiții nu poate fi primită nici susținerea primei instanțe și nici apărarea intimatului cu privire la faptul că recursul în interesul legii nu poate fi considerat înscris nou tocmai datorită caracterului său de a fi pronunțat în interesul legii.
Este adevărat că art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă stipulează că soluțiile pronunțate în recursurile în interesul legii nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese, însă această dispoziție legală se referă la efectul direct și imediat al hotărârii pronunțate în interesul legii, or, în speță suntem în fața unei cereri de revizuire care invocă acea hotărâre judecătorească ca înscris nou.
Atâta timp cât, în condițiile expuse mai sus, o hotărâre judecătorească poate fi invocată ca înscris nou într-o cerere de revizuire nu putem să facem o distincție între hotărârile pronunțate în cursul unei judecăți obișnuite și cele pronunțate în interesul legii atâta timp cât nu există o dispoziție expresă legală care să o interzică.
Așa fiind, pentru toate considerentele de mai sus, curtea constată că în principiu cererea de revizuire este admisibilă așa încât o va admite.
Pe fondul cauzei, având în vedere dispozițiile deciziei nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a constatat că magistraților li se cuvine dreptul salarial constând în sporul de confidențialitate, curtea va schimba în parte sentința atacată și va obliga pârâții să calculeze și să plătească fiecărui reclamant acest spor începând cu data de 30.10.2004 până în prezent și pentru viitor, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda aferentă la data efectivă a plății. de pensionarea reclamanților și, măsura recunoașterii drepturilor salariale va opera până la data semnării decretului de eliberare din funcție, 30.03.2009 pentru reclamanta, respectiv 22.06.2009 pentru reclamantul.
În conformitate cu dispozițiile art. 1-8 din decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă pârâții vor fi obligați să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice va fi obligat să asigure fondurile necesare efectuării plăților avându-se în vedere atribuția acestuia de a elabora proiectul bugetului de stat și a proiectelor de rectificări bugetare, din care rezultă obligația sa de a pune la dispoziția Ministerului Justiției și Libertăților fondurile necesare efectuării plăților.
Restul dispozițiilor sentinței, care nu au făcut obiectul revizuirii, vor fi menținute.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de revizuienții, și împotriva sentinței civile nr.1314/M/02.10.2009 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite cererea de revizuire formulată de revizuienții, și împotriva sentinței civile nr.329/M/07.02.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite cererea formulată de reclamanți privind acordarea sporului de confidențialitate.
Obligă pe pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției și Libertăților să calculeze și să plătească reclamanților și drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de bază brută lunară începând cu data de 30.10.2004 până în prezent și pentru viitor, actualizată cu indicele de inflație, iar pentru reclamanții și începând cu data de 30.10.2004 până la data de 03.03.2009 pentru reclamanta, respectiv până la data de 22.06.2009 pentru reclamantul, actualizată cu indicele de inflație.
Obligă pârâții să facă modificările corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Obligă pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să asigure și să vireze fondurile necesare executării obligațiilor mai sus menționate.
restul dispozițiilor sentinței revizuite.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.12.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./21.12.09
Tehnored. 28.12.09 - 12 ex.
Jud fond SL /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Maria
