Drepturi salariale (banesti). Decizia 1565/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1565
Ședința publică din data de 15 iulie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Cristina
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B cu sediul în B,Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.604/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocatură și, cu sediul în P,-, - 3,. 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta pârâtă SC SA și intimații reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și deliberând pronunță următoarea decizie:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA pentru a fi obligată la plata sumelor reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate ca prime de C pentru anul 2005-2007 și de Paști 2006-2007, corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant, suplimentări salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă.
Motivând cererea, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei și că pe perioada derulării raporturilor juridice de muncă nu au primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada anilor 2005-2006, 2007, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanții au depus la dosar adresele 504/11.06.2007, 713/15.05.2006 și 250/25.01.2005 emise de privind cuantumul drepturilor salariale, carnetele de muncă și cărțile de identitate (filele 6-45).
În drept au fost invocate de reclamanți prevederile art. 236, 243, 283 alin.1 lit.c și 284 din Codul muncii, art.7 și 30 din Legea nr.130/1996, art.969 alin.1 și art.970 alin.1 cod civil și prevederile contractelor colective de muncă încheiate la nivelul SC SA în perioada 2005-2007.
Reclamantul a renunțat la judecată printr-o cerere depusă pentru termenul de judecată de la 5 martie 2009 (fila 63).
Pârâta SC SA B, a invocat oral, prin intermediul avocatului ales excepțiile necompetenței teritoriale a tribunalului, a lipsei calității procesuale active a reclamanților și a prescripției dreptului material al acțiunii.
Prin sentința civilă nr.604 pronunțată la data de 5 martie 2009, prima instanță a respins cele trei excepții ca neîntemeiate și a admis acțiunea reclamanților, mai puțin pentru pentru care a luat act de renunțarea la judecată, obligând pârâta să le plătească drepturile salariale reprezentând prime de C pentru anul 2005 și prime de Paști și C pentru anii 2006-2006, conform perioadei lucrate de fiecare dintre aceștia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut sub aspectul excepțiilor că prevederea referitoare la competența teritorială a instanței în soluționarea conflictelor de drepturi cuprinse în art. 72 din Legea nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă, a fost abrogată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 53/2003- codul muncii, care în art. 298 alin. 2 ultim punct, stabilește că" pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice alte dispoziții contrare".
În aceste condiții, potrivit art. 284 codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința, sau după caz, sediul.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, tribunalul a reținut că reclamanții justifică această calitate deoarece sunt salariați ai SA, iar dreptul lor la acțiune s-a născut odată cu înscrierea în Contractele Colective de Muncă a drepturilor salariale pe care le solicită, iar în privința excepției prescripției dreptului la acțiune, drepturile solicitate de reclamanți sunt drepturi salariale și în aceste condiții termenul de prescripție este de 3 ani de la data când s-a născut dreptul, în condițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Sub aspectul fondului dreptului, tribunalul a stabilit că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale prime de Paști și C au fost incluse, potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2004 și până în anul 2007, aceste suplimentări nu au mai fost acordate, așa cum prevedea contractul colectiv de muncă și actele adiționale la acesta.
Prin fapta sa angajatorul a cauzat o pagubă în dauna angajaților săi.
Potrivit art. 269 Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu.
De asemenea, răspunderea unității intimate este angajată față de petiționari și în baza art. 7 (2) din legea nr. 130/ 1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia, contractele colective de muncă reprezintă legea părților.
Neîndeplinirea obligațiilor din contract, respectiv neacordarea acestor drepturi salariale-prime de Paști și C-atrage răspunderea părții vinovate, în speță a A, conform art. 30 (2) din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă.
Ori, contractul individual de muncă decurge din prevederile contractului colectiv de muncă, fiind un contract bilateral, sinalagmatic, cu obligații reciproce între părți, salariații îndeplinindu-și sarcinile de muncă, în timp ce angajatorul a încălcat drepturile lor salariale, prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs pârâta SC SA B (filele 5-10) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, invocând cazul de recurs prev.de art.304, pct.9 cod pr.civ. deoarece în realitate începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat, fapt consemnat și constatat atât în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Unitate cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
Recurenta a solicitat și suspendarea hotărârii recurate în temeiul art.303 cod pr.civ. precum și întoarcerea executării acesteia, în temeiul art.4041cod pr.civ.-cereri în soluționarea cărora nu a mai insistat cu prilejul dezbaterilor.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea drepturilor reprezentând suplimentări salariale cu prilejul sărbătorilor de sărbători reprezentând echivalentul câte unui salariu mediu de bază brut pe societate, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică a părților nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamanților-aceste drepturi le-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Este la fel de real și că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt contrazis de recurentă dar nedovedit cu vreunul dintre mijloacele de probă admise de lege și pe care aceasta nu a înțeles să le administreze în cauză.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.604/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocatură și, cu sediul în P,-, - 3,. 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Cristina
- - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.
2 ex./24.07.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Cristina
