Drepturi salariale (banesti). Decizia 1570/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1570/2008-
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Aurora Popa |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în, nr. 310, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA-UNITATEA DE PRODUCȚIE -Unit Zona de Vest M-, cu sediul în ul de,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 599/D din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul reclamant -personal și asistat de reprezentantul acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 2 iunie 2008 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual și reprezentantul intimatei pârâte - SA-UNITATEA DE PRODUCȚIE - consilier juridic, în baza delegației emise de intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentantul recurentului reclamant depune la dosar copia rezoluției din 06.10.208 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reclamant.
Reprezentantul intimatei pârâte arată că urmează să facă plângere împotriva soluției procurorului privind hotărârea depusă la dosar de reprezentantul părții reclamante.
Reprezentantul recurentului, solicită suspendarea prezentei cauze în baza art.
Instanța, respinge cererea de suspendare formulată de reprezentantul recurentului reclamant.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului reclamante solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, respectiv anularea măsurii suspendării contractului de muncă, obligarea pârâtei la reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior, la plata salariilor restante, obligarea pârâtei la plata tuturor obligațiilor restante în calitate de angajator, completarea mențiunilor în cartea de muncă, obligarea la plata dobânzilor legale datorate pentru salariile restante, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 599/D din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins acțiunea reclamantului, formulată împotriva pârâtei, UNITATEA DE PRODUCȚIE, având ca obiect: anularea Dispoziției nr.168/13.07.2007 prin care s-a suspendat contractul individual de muncă; reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior; obligarea pârâtei la plata salariilor restante începând cu data suspendării contractului individual de muncă și până la reintegrare; obligarea pârâtei la plata contribuțiilor datorate statului; completarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă; obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Tribunalul a reținut că măsura suspendării contractului individual de muncă a fost dispusă de către unitatea pârâtă în temeiul art.52 alin.1 lit.c Codul muncii, pe motiv că împotriva salariatului a fost formulată o plângere penală.
Acest caz de suspendare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, s-a reținut că nu reprezintă o sancțiune disciplinară, așa cum pretinde partea reclamantă, căci el nu are la bază o faptă care să permită angajatorului să uzeze de prerogativa sa disciplinară. Dacă instanța s-ar fi situat într-o asemenea ipoteză, atunci, în mod cert, temeiul de drept al suspendării l-ar reprezenta art.52 alin.1 lit.a sau lit.b Codul muncii, când suspendarea se dispune pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condițiile legii, sau când suspendarea este dispusă ca sancțiune disciplinară.
Cum, în mod evident, atât fundamentarea în drept a măsurii suspendării, cât și fundamentarea sa în fapt indică în cazul de față ipoteza de suspendare a contractului individual de muncă prevăzută de art.52 alin.1 lit.c Codul muncii și, așa cum s-a arătat, cum acestui caz îi este străină fapta care atrage sancțiunea disciplinară, tribunalul a considerat că sunt inacceptabile susținerile părții reclamante, potrivit cărora decizia atacată trebuie să răspundă, deopotrivă, și exigențelor cuprinse în Codul muncii, Cap.II - Răspunderea disciplinară, Titlul IX - Conflictele de muncă.
Fără să nege dreptul și posibilitatea salariatului de a invoca nulitatea măsurii suspendării contractului individual de muncă pentru cazul în care împotriva sa unitatea a formulat o plângere penală (spre exemplu, adoptarea măsurii de către o persoană care nu are abilitarea legală de a lua o astfel de măsură), tribunalul a observat că remediul legal al situației în care suspendarea se dovedește în final a fi nejustificată este prevăzut de alin.2 al art.52 Codul muncii, potrivit căruia dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și cu celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Pentru considerentele expuse, prima instanță, în temeiul art.281-291 Codul muncii și art.70-82 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a respins acțiunea reclamantului, având ca obiect anularea Dispoziției nr.167/13.07.2007 prin care s-a suspendat contractul individual de muncă, reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior, obligarea pârâtei - SA, Unitatea de Producție la plata salariilor restante începând cu data suspendării contractului individual de muncă și până la reintegrare, obligarea pârâtei la plata contribuțiilor datorate statului, completarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii formulate, anularea deciziei nr. 169/13.07.2007 emisă de pârâta - SA, prin care a fost suspendat contractul său individual de muncă și pe cale de consecință, reintegrarea sa în funcția avută anterior, obligarea pârâtei la plata salariilor restante până la reintegrare, completarea mențiunilor în carnetul de muncă, cu dobânda legală la sumele datorate și cheltuieli de judecată.
Invocă nulitatea absolută a deciziei atacate și critică hotărârea instanței de fond care nu a avut în vedere probele administrate în cauză și textele legale incidente. Susține că nu s-au respectat dispozițiile legale la emiterea deciziei, aceasta nu prevede descrierea faptei, termenul în care poate fi atacată și instanța competentă, făcând referire și la prezumția de nevinovăție instituită de lege. Iar celelalte capete de cerere urmează calea acțiunii principale fiind accesorii acesteia.
Greșit reține instanța, arată recurentul, că doar în cazul în care adoptarea măsurii de suspendare se face de către o persoană neabilitată legal, salariatul ar fi în măsură să invoce această situație. De altfel, din Rezoluția parchetului de pe lângă Judecătoria Carei reiese că fapta nu există iar pârâta nu a făcut dovada că a săvârșit fapta, nici că ar avea lipsă de combustibil.
În drept invocă dispozițiile Codului muncii, Cod procedură civilă, Cod procedură penală, CEDO.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în condițiile în care nu s-a aplicat sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 264 lit. b din Codul muncii ci în temeiul art. 52 al. 1 lit. c Codul muncii, care este o facultate pe care legea o oferă angajatorului în situații strict determinate, cazul de față plângerea penală, iar în prezent cercetarea penală este în desfășurare ceea ce confirmă că suzistă încă menținerea deciziei de suspendare.
În acest sens depune în probațiune Ordonanța din 15 aprilie 2008 prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei.
La termenul din 5 noiembrie 2008, în ședința publică, recurentul a depus în probațiune rezoluția din 06.10.2008 a parchetului de pe lângă Judecătoria Carei.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, se impune modificarea acesteia prin admiterea recursului ca fondat în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
Criticile aduse hotărârii sunt întemeiate.
Recurentul este angajatul unității intimate care a luat împotriva acestuia măsura suspendării contractului individual de muncă în temeiul art. 52 al. 1 lit. c din Codul muncii, întrucât unitatea a făcut plângere penală împotriva angajatului, recurentul .
Suspendarea prevăzută de acest text normativ nu este o suspendare ce operează de drept ci este una facultativă, lăsată la latitudinea angajatorului "unitatea poate suspenda". Dar aceasta nu poate lua nici măsură, inclusiv o astfel de suspendare, în mod discreționar, fără o motivație justificată, o simplă depunere a unei plângeri penale poate conduce la abuzuri sau discriminări și măsuri cu consecințe grave care nu ar putea fi apoi reparate "in integrum" conform art. 52 al. 2 și 269 al. 1 din Codul muncii.
Codul muncii - Legea nr. 53/2003 și Constituția României la art. 148 prevede că legislația muncii, ca și alte dispoziții de altfel, se aplică în măsura în care sunt în concordanță cu legislația și normele europene. În caz de neconcordanță, de conflict, au prioritate normele europene și tratatele internaționale.
Ori, aceasta dă dreptul părții la un proces echitabil, la un recurs efectiv și îi acordă prezumția de nevinovăție- art. 10 și 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, respectiv art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ori, decizia de suspendare este redactată lapidar, nu relevă ce anume faptă i se impută și de ce se impune o astfel de măsură drastică, care lipsește partea în primul rând de toate drepturile salariale afectând mijloacele de subzistență lui și familiei sale. Pe de altă parte, este de observat că măsura a fost luată de aproape 1 an de zile, iar cercetarea penală avansează greu -la 10.2008 s-a pronunțat ordonanța de neîncepere a urmării penale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei (după ce prima ordonanța fusese infirmată de prim procuror și retrimisă cauza la procuror), care are la rândul său căi de atac, de care partea interesată poate uza -chiar dacă s-a specificat că fapta nu există. Ori în tot acest timp recurentul este practic condamnat la o așteptare fără termen "sine die" fără drepturi salariale "așteptând o repunere în drepturi și drepturi salariale care nu acoperă în astfel de cazuri pierderea materială și morală suportată, mai ales în condițiile socio-economice actuale acest angajat trebuind să se întrețină pe el și familia sa, în lipsa veniturilor salariale sau a unui apărător social se află în dificultate nu este nici măcar în cazul unei desfaceri de contract de muncă pentru că atunci având documentația și carnetul de muncă se poate angaja și în alt loc de muncă.
Așadar, având dreptul la un termen rezonabil și un recurs efectiv este inadmisibil ca decizia, actul emanat de la angajator să nu cuprindă mențiunile referitoare la fapta imputată dar și termenul și instanța unde poate fi atacată -aceasta înseamnă în cazul de față că nu are cale de atac, ceea ce este inadmisibil față de normele europene și prevederile constituționale naționale.
Nu în ultimul rând legislația muncii prevede o procedură specială, de celeritate, ori în cazul de față, suspendarea contractului individual de muncă -o măsură drastică, mult mai aspră decât o măsură de sancțiune disciplinară -avertisment- retrogradare- acesta fiind lipsit de orice drepturi salariale, condițiile de aplicare a sancțiunii, pentru că este practic tot o sancțiune, nu pot fi mai permisive pentru angajator, care, per a contrario, ar putea să dispună o astfel de măsură în mod arbitrar, după bunul plac doar formulând o plângere penală împotriva unei persoane indizerabile.
La ultimul termen s-a depus de către recurent ordonanța de neîncepere a urmăririi penale pentru că fapta nu există. Chiar dacă urmând căile de atac soluția finală ar fi favorabilă intimatei, aceasta beneficiază de toate pârghiile legale pentru repararea unui prejudiciu material.
Așadar, cum printr-o astfel de măsură s-ar aduce atingere unor drepturi și libertăți fundamentale, văzând prevederile legale în vigoare, în primul rând Constituția României și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, Declarația Universală a Drepturilor Omului, mai suscitate, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, anularea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă al reclamantului, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, obligațiile unității fiind prevăzute de lege.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, aflată în culpă procesuală, intimata - SA va fi obligată la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial în favoarea recurentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în, nr. 310, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA-UNITATEA DE PRODUCȚIE -Unit Zona de Vest M-, cu sediul în ul de,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 599/D din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Admite contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA-UNITATEA DE PRODUCȚIE -Unit Zona de Vest M-.
Dispune anularea dispoziției nr. 169 din 13.07.2007 emisă de intimată pe numele contestatorului, cu consecința reintegrării în funcția deținută și plata drepturilor salariale de care fost lipsit, ce urmează a fi actualizată la zi.
Obligă partea intimată - SA să plătească părții recurente suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 18.11.2008
- dactilografiat grefier - 18.11.2008-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
