Drepturi salariale (banesti). Decizia 158/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.158/
Ședința publică din 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.705/6.12.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL VRANCEA și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și reclamanta, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:intimata pârâtă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar,lipsă fiind recurenta pârâtă MINISTERUL JUSTIȚIEI, intimatul pârât TRIBUNALUL VRANCEA și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul intimatei pârâte MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE depune la dosar delegație cu nr.4623/17.03.2008 din partea Direcției Generale a Finanțelor Publice V și delegație cu nr.4623/8.02.2008 din partea Ministerului Finanțelor Publice B prin care o împuternicește pe aceasta să îi reprezinte interesele în cauză.
Reprezentantul intimatei pârâte Ministerul Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor Publice precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimatei pârâte în dezbateri.
Reprezentantul intimatei pârâte Ministerul Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor Publice V solicită admiterea recursului declarat de pârâta Ministerul Justiției și modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Vrancea.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat sub nr. 5066/91/ 6.02.3008 la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vrancea, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vrancea și Ministerul Finanțelor Publice solicitând a fi obligați la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii, precum și reactualizarea acestor sume în raport de indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că îndeplinește funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Vrancea, și că nu i s-a mai acordat sporul de vechime în muncă, ceea ce reprezintă o măsură discriminatorie în raport cu personalul auxiliar de specialitate care desfășoară activitate în cadrul aceluiași sistem și beneficiază de acest spor. Susține reclamanta că s-au încălcat dispozițiile art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată și de România, potrivit cărora exercitarea unui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare,o autoritate publică neavând dreptul să creeze o discriminare. A solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în muncă.
Tribunalul Vranceaa depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiuni ca neîntemeiată motivat de faptul că actele normative care cuprind dispozițiile referitoare la salarizarea magistraților nu cuprind dispoziții exprese în ceea ce privește acordarea sporului de vechime.
Ministerul Justițieiprin întâmpinarea depusă a solicitat de asemenea respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că drepturile salariale de care au beneficiat asistenții judiciari nu au inclus sporul de vechime în muncă, că dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996 nu au fost vreodată incidente în privința asistenților judiciari ci doar în privința altor categorii de personal din sistemul justiției (magistrați și personal auxiliar). Mai arată că nu ne aflăm în fața nici unei discriminări între asistenții judiciari și celelalte categorii profesionale cum este cea a personalului auxiliar, întrucât nu desfășoară aceeași activitate, iar a distinge între ele nu înseamnă a discrimina.
Ministerul Economiei și Finanțelora depus de asemenea întâmpinare invocând lipsa calității procesuale pasive, că între el și reclamantă nu există nici un raport juridic care să justifice chemarea sa în judecată, astfel că nu poate fi obligată la plata sporului de vechime așa cum pretinde reclamanta.
Prin sentința civilă nr. 705/6.12.2007 Tribunalul Vranceaa admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtelor MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL VRANCEA și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Vrancea să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite reclamantei reprezentând sporul de vechime în muncă cu începere de la 22 octombrie 2004 - 01 aprilie 2007 actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor și respinge acțiunea ca atare față de acesta.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului d e Finanțe se reține că această excepție este întemeiată, motivat de faptul că acesta are doar atribuții de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale bugetelor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, dar nu are atribuții în elaborarea și aprobarea proiectelor legilor bugetare anuale. De reținut este și faptul că între reclamantă și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nici un raport juridic și că potrivit art.23 al.3 din Legea nr.500/2002, Creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
Considerând aceste împrejurări, acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor va fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Pe fondul cauzei se rețin următoarele:
Reclamanta îndeplinește funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Vrancea, și i s-a aplicat aceeași lege de salarizare ca și magistraților și personalului auxiliar.
Sporul de vechime în muncă a fost prevăzut de dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996 republicată atât pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar de specialitate.
Prin OG nr.83/2000 de completare și modificare a Legii nr.50/1996 acest spor de vechime în muncă nu a mai fost prevăzut pentru magistrați, el fiind menținut doar pentru personalul auxiliar. Nici reglementările ulterioare OUG nr.177/2002 și OUG nr.27/2006 nu au mai prevăzut acordarea sporului de vechime în muncă.
Neacordarea sporului de vechime în muncă pentru magistrați și celelalte categorii salarizate în baza aceleiași legi și menținerea acestuia pentru personalul auxiliar de specialitate constituie un tratament discriminatoriu, în înțelesul art.2 al.1 și 3 și art.6 din OUG nr.137/2000 și a fost constatat și prin hotărârea nr.170/06 iulie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care, a reținut că măsura eliminării prevederilor legale privind acordarea sporului de vechime în muncă a defavorizat în mod nejustificat categoria profesională a magistraților și a avut ca efect restrângerea exercitării dreptului nu egalitate în activitatea economică și în materie de angajare și profesie.
De reținut este și faptul că potrivit art.53 din Constituția României exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns prin lege și ci numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii și sănătății ori a unor acte publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor pentru prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Se mai arată că restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau.
Prin tratamentul diferențiat în ce privește acordarea sporului de vechime s-au încălcat și dispozițiile art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată și de România potrivit căruia exercitarea unui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare, nici o autoritate publică neavând dreptul să creeze o discriminare.
Și art.4 din Carta Socială Europeană revizuită, adoptată la Strasbourg și, ratificată și de țara noastră, prevede dreptul la o salarizare echitabilă, iar în vederea exercitării acestui drept se recunoaște dreptul lucrătorilor la o salarizare egală pentru muncă de valoare egală.
Referitor la apărările pârâtului Ministerului Justiției că asistenții judiciari nu sunt într-o situație comparabilă sau că nu se poate vorbi de o analogie între aceștia și oricare altă categorie profesională nu poate fi primită. Din moment ce legiuitorul îl plasează pe acesta în ce privește drepturile salariale ce i se cuvin alături de judecătorul de la judecătorii este cert că situația celor două categorii este comparabilă. Existența acestei situații comparabile nu exclude existența unor condiții specifice fiecărei categorii, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională prin deciziile invocate de intimată prin întâmpinare.
Considerând cele expuse, tribunalul constată că acțiunea este întemeiată, urmând aoa dmite și a obliga pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Vrancea să plătească reclamantei drepturile reprezentând sporul de vechime în muncă cu începere de la data de 22 octombrie 2004 - 01 aprilie 2007, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva a acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției considerând-o nelegală fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța de fond nu a avut în considerare ceea ce a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XXXVI/2007 în soluționarea unei cereri de recurs în interesul legii și trebuia să respingă acțiunea reclamantei - asistent judiciar ca neîntemeiată întrucât textele de lege invocate în prezenta cauză nu au reglementat sporul de vechime în muncă pentru asistenții judiciari.
Astfel prin art. 17 din Legea 50/1996 articol introdus prin OG nr. 83/2000 s-a stabilit că, asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 92/1992 republicată sunt remunerați cu indemnizație lunară corespunzător coeficientului de multiplicare prevăzut la nr. crt.29 din cap. A al anexei nr.1.
Începând cu data de 1.01.2003, drepturile salariale cuvenite asistenților judiciari au fost stabilite prin OG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Că drepturile salariale au fost stabilite exhaustiv din acest act normativ de la data de 1.01.2003 este evident din examinarea disp. art. 50 din OUG nr. 177/2002, normă generală de abrogare, care a stabilit că se abrogă orice alte dispoziții contrare.
De asemenea, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr. OG nr. 137/2000.
În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurent cât și din oficiu sub celelalte aspecte de fapt și de drept în conf. cu disp. art. 304 și 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că decizia XXXVI/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea cererii de recurs în interesul legii prin care s-a statuat faptul că magistrații beneficiau de sporul de vechime în muncă în interpretarea prev. de art.33 al.1 din Legea nr.50/1996 în raport cu prev. art. 1 pct.32 din OG nr.83/2002, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art.1 al. 1 din OUG nr.160/2000 nu se referă și la asistenții judiciari.
Dar aplicarea, interpretarea și respectarea normelor legale interne trebuie făcută în condițiile armonizării cu normele europene incidente, ceea ce impune o salarizare corectă, justă, legală și echitabilă pentru reclamantă.
Potrivit disp. art. 4 din Legea nr. 74/1999, există obligația statului de a garanta o salarizare suficientă pentru asigurarea unui trai decent cu respectarea principiului egalității de tratament pecuniar, sens în care reținem și Directiva CE nr- și Directiva CE nr. 200/750/27.11.2000, Protocolul 12 la Convenția privind Apărarea Drepturilor Omului și Fundamentale, Convenția OIM nr. 100/1951.
În speță până la apariția OG nr. 83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 aprobată prin Legea nr. 334/2001, reclamanta avea beneficiul integral și procentual al sporului de vechime în muncă în conf. cu art. 3 din OUG nr. 174/1999.
Sporul de vechime în muncă are un caracter permanent și obligatoriu, singura cerință imperativă privind acordarea acestuia fiind îndeplinirea condițiilor de vechime în muncă.
Potrivit disp. art. 155 din Legea 53/2003, salariul lunar, respectiv indemnizația lunară în cazul reclamantei cuprinde atât salariul de bază, de încadrare, cât și sporurile și alte adaosuri cuvenite, condiții în care apreciem, conform și celor reținute de către prima instanță, că reclamanta - intimată trebuia să aibă, la fel ca și ceilalți salariați nu numai din cadrul sistemului judiciar (ca de exemplu, personalul
auxiliar) ci și din afara acestui sistem, beneficiul acordării sporului de vechime în muncă.
Considerăm că, stabilirea ca unică formă de remunerație prin indemnizație lunară pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare nu înlătură acordarea beneficiului sporului de vechime în muncă iar recurenta nu a dovedit că această valoare procentuală se regăsește în indemnizațiile plătite reclamantei.
Dimpotrivă, opinăm în sensul că această unică formă de salarizare - indemnizația lunară - poate coexista cu sporul de vechime în muncă în condițiile în care nu regăsim o abrogare expresă.
Prin Pactul Internațional cu privire la drepturile civile, inclusiv cele de natură salarială, se evidențiază, la art. 19 pct. 13, situațiile exprese de limitare a exercițiului drepturilor materiale, neputând regăsi în cazul de față nici unul din aceste cazuri.
Dreptul de vechime în muncă înlăturat fără nici o justificare, recunoscut de altfel, de actele comunitare, justifică legătura de cauzalitate dintre încălcarea obligației ce revine statului și prejudiciul suferit, reprezentând o restricție adusă principiilor de dreptul muncii.
De altfel, prin Legea nr. 45 din 06 martie 2007, s-a aprobat OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificări și completări, fiind introdus art. 4 indice 1 prin care se prevede acordarea sporului de vechime în muncă.
Prin intrarea în vigoare a acestei legi, implicit, s-a recunoscut existența unei discriminări care nu poate fi înlăturată decât prin acordarea drepturilor către reclamantă.
Măsura eliminării sporului de vechime în muncă defavorizează în mod neechivoc categoria profesională a asistenților judiciari, fiind restrâns dreptul la egalitatea în activitatea economică și în materie de angajare și profesie, cu atât mai mult cu cât vechimea în muncă este definită ca fiind timpul efectiv lucrat în program normal de lucru, iar din acest punct de vedere, atât magistrații cât și personalul auxiliar se află în aceeași situație.
Sporul de vechime în muncă nu are nici o legătură cu specificul activităților prestate de o persoană, indiferent din ce categorie face parte și indiferent în ce domeniu de activitate.
În atare condiții, nerecunoașterea față de asistenții judiciari, a vechimii în munca prestată în orice domeniu ar fi lucrat, apare ca fiind o discriminare și față de alte categorii de funcționari publici sau alți salariați, situație ce nu poate fi admisibilă.
În atare condiții criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și prin urmare în temeiul disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă respinge recursul declarat de pârâta Ministerul Justiției ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.705/6.12.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: - /16.04.2008
: SC/2 ex/16.04.2008
Fond: /
Asistenți judiciari:GA /
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
