Drepturi salariale (banesti). Decizia 1596/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -Revizuire-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1596
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu judecător
- - - - judecător
- - judecător
Grefier
***************
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenta, împotriva deciziei civile nr.10109/21.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECȚIOASE ȘI PNEUMOFTIZIOLOGIE " " C, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE și AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ D, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat -a, pentru revizuenta, lipsind intimații SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECȚIOASE ȘI PNEUMOFTIZIOLOGIE " " C, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE și AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, interpelând-o pe revizuientă îi pune în vedere să-și precizeze temeiul juridic al cererii de revizuire, avându-se în vedere că s-au invocat dispozițiile art. 322 pct. 1 și 7 cod procedură civilă, în raport de aceasta competența de soluționare a revizuirii aparținând unor instanțe diferite.
In raport de cele puse în discuție, revizuienta, prin reprezentant av. -a, precizează faptul că renunță la temeiul juridic reprezentat de dispozițiile art. 322 pct. 1 cod procedură civilă, întemeindu-și cererea numai pe dispozițiile art. 322 pct. 7 cod procedură civilă, depune practică judiciară, invocă excepția de necompetență a Curții De Apel în soluționarea prezentei cereri de revizuire față de conținutul prevederilor legale cuprinse în art. 322 pct. 7, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție a României.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin decizia nr. 10109 din 21 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova admis recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Penumoftiziologie " " C în contradictoriu cu reclamanta șiintimații chemați în garanție Autoritatea de Sănătate Publică D și Ministerul Sănătății Publice
A modificat sentința în sensul că respins acțiunea formulată de reclamantă privind acordarea diferenței de 50% reprezentând spor pentru condiții deosebit de periculoase numai pentru perioada 01 februarie 2005 - 01 ianuarie 2008.
menținut restul dispozițiilor sentinței instanței de fond.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 2241 din 7 aprilie 2008, admis acțiunea precizata formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie " "
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei diferența de 50% reprezentând spor pentru condiții deosebit de periculoase pe perioada 10.01.2005-01.12.2007.
A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 110 lei cheltuieli de judecată.
Instanța a apreciat cererea de chemare în garanție ca fiind neîntemeiată motiv pentru care respins-
Considerentele care au condus la pronunțarea acestei soluții sunt:
Reclamanta este angajata unității pârâte în calitate de cadru medical și își desfășoară activitatea in cadrul I din cadrul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie " " C.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că în perioada 01.01.2005 - 01.01.2008 beneficiat de un spor pentru condiții deosebit de periculoase în cotă procentuală de 50% din salariul lunar de bază, astfel cum a fost aprobat de comitetul director al spitalului în raport de metodologia aplicată, respectiv cu consultarea sindicatelor semnatare ale CCM la nivel de ramură, ținându-se cont și de încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuielile de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aferent spitalului, de asemenea aprobate cu consultarea sindicatelor.
Potrivit buletinelor de expertizare întocmite de Direcția de Sănătate Publică D nr.26 din 15.09.2005 și din 29.03.2004 rezultă că " personalul de la locurile de muncă expertizate își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase existând riscul de îmbolnăvire prin contagiune, risc ce nu poate fi eliminat în totalitate prin respectarea normelor de medicină a muncii și a măsurilor de protecție".
Prin Regulamentul aprobat prin nr. 721/07.07. 2005 privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 115/2004 aprobat prin Legea 125/2005 s-a stabilit că sporurile pentru condiții deosebit de periculoase, condiții periculoase și condiții periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă potrivit buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, acest Ordin constituind temeiul legal pentru acordarea sporului începând cu iulie 2005.
Reclamanta și-a desfășurat activitatea pe perioada 2005 - 2008 în cadrul aceluiași loc de muncă, însă cuantumul procentual al sporului a fost stabilit de către unitate la 50%, deși potrivit art. 13 alin. 1 lit. e din OUG nr. 115/2004, sporul ce poate fi acordat, în raport de condițiile concrete de la locul de muncă, este cuprins între 50 - 100% din salariul de bază.
De asemenea, potrivit lit. A pct. 4 din anexa 2 la Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază în baza prevederilor art. 13 din OUG nr. 115/2004 aprobată cu modificările și completările prin Legea nr. 125/2005 se acordă un spor de 50-100% pentru personalul care lucrează în unitățile de pneumoftiziologie ( spitale și sanatorii).
Instanța a constatat că unitatea pârâtă a acordat reclamantei sporul minim de 50% pentru perioada solicitată prin cererea de chemare în judecată precizată, deși locul de muncă în care aceasta și-a desfășurat își desfășoară activitatea prezintă condiții deosebit de periculoase, existând risc de îmbolnăvire prin contagiune, experții medicali din cadrul DSP D învederând în cadrul expertizărilor efectuate că au existat la nivelul unității cazuri de boli profesionale în rândul personalului angajat.
Potrivit Anexei nr. 4.2 la CCM la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007 se acordă un spor de 50%-100% din salariul de bază personalului care lucrează în unități pneumoftiziologice.
Prin CCM nr. 54984/22/15.01.2001 cu valabilitate prelungită succesiv până în anul 2005, sporul pentru condiții de muncă deosebit de periculoase a fost prevăzut în cuantum de 100%.
Instanța constatat că, în perioada solicitată de reclamantă, legislația în materie a prevăzut o cotă procentuală variabilă între 50 - 100%, iar unitatea angajatoare a stabilit acordarea sporului minim permis de legislație de 50 %, însă apreciază că reclamanta este îndreptățită să primească un spor de 100%, dată fiind nocivitatea deosebită a condițiilor de muncă, întrucât finalitatea acordării acestui spor constă în asigurarea unei protecții adecvate și eficiente a stării de sănătate a cadrelor sanitare ce lucrează în astfel de condiții, iar protejarea deplină a sănătății și vieții angajatului constituie un deziderat al statului conform dispozițiilor constituționale și a celor cuprinse în materia dreptului muncii cu caracter de principiu fundamental ( art.6 alin 1 din muncii care prevede: "Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nici o discriminare").
Acordarea diferenței de spor de 50% din sporul de 100% își găsește temeiul în dispozițiile art. 13 din OUG 115/2004, CCM la nivel național pe anii 2005-2007 și Ordinul 721/2005, astfel că nu pot fi primite criticile pârâtului privind nelegalitatea acestui spor.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că este întemeiată acțiunea reclamantei, motiv pentru care a admis-o și a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei diferențele de 50% reprezentând sporul pentru condiții periculoase pe perioada 10.01.2005 - 01.12.2007.
Împotriva hotărârii respective, la data de 21 iulie 2008, declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic " " C, criticându-le ca fiind nelegală. solicitând modificarea în totalitate a acestora în sensul respingerii cererii formulate de reclamantul.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată, s-a susținut că în mod greșit Tribunalul Dolja admis cererea reclamantului, dispunând obligarea sa la plata diferenței de 50 % reprezentând spor pentru condiții deosebit de periculoase în perioada 1 ianuarie 2005 - 1 decembrie 2007.
Astfel, s-a susținut că pentru anul 2005 nu s-a perfectat contractul colectiv la nivel de ramură sanitară și nici vreun act adițional la contractul-cadru din perioada 2001-2004, motiv pentru care recurentul a negociat pentru această perioadă cu liderul județean al Sindicatului SANITAS D, cota de spor pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum de 50% potrivit înscrisurilor depuse la doar.
Pentru perioada 2006-2007, atât reclamantului, cât și celorlalți salariați ai spitalului, care lucrau în condiții similare, lis -a acordat sporul respectiv în procent de 50% în condițiile în care contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, înregistrat sub nr. 1639 din23 februarie 2006, cât și legislația specială în materia sporurilor, respectiv OUG nr.115/2004, aprobată prin Legea nr.125/2005, au prevăzut un spor pentru condiții deosebit de periculoase între 50 și 100%, iar negocierile purtate între administrație și salariați reprezentanți prin liderul de sindicat au avut drept rezultat stipularea sporului de 50%.
Referitor la acest prim motiv de recurs, s-a susținut în esență, că în mod greșit s-a acordat diferența de spor de 50% pentru condiții deosebit de periculoase se muncă, ajungându-se la un spor de 100%, cenzurându-se astfel în mod nejustificat acordul dintre administrație și sindicat.
In al doilea rând s-a susținut că nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 411alin. 1, alin. 2 lit."b" și alin. 3 din OUG nr.23/2007, care modificat și completat OUG nr.115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, precum și prevederile anexei nr.11 lit."a" pct. II din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, dispoziții care au prevăzut că începând cu anul 2007 se finanțează de la bugetul de stat cheltuielile de personal pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar-sanitar din dispensarele și cabinetele medicale de TBC, precum și faptul că recurentul nu este inclus pe lista unităților finanțate integral din venituri proprii, din contractele încheiate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate reieșind că intră în categoria unităților sanitare cu paturi, fiind aflat în subordinea Ministerului Sănătății Publice prin Autoritatea de Sănătate Publică
Sub acest aspect, s-a învederat faptul că în mod greșit Tribunalul Dolja respins cererea de chemare în garanție a celor două persoane juridice, avându-se în vedere calitatea acestora de ordonator principal de credite, respectiv de ordonator secundar de credite.
In ceea ce privește riscul de contagiune reținut de prima instanță în considerentele hotărârii, s- susținut că intimata și l-a asumat în momentul angajării, prin semnarea contractului individual de muncă, fiind vorba de un risc normat, în perioada 2003-2007 în cadrul spitalului înregistrându-se doar un număr de două cazuri de îmbolnăviri TBC și un număr mic de pacienți diagnosticați cu tuberculoză pulmonară.
La data de 20 octombrie 2008, intimatul Ministerul Sănătății Publice Baf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de pârât, ca fiind neîntemeiat.
La aceeași dată, intimata Autoritatea de Sănătate Publică Daf ormulat întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât nu există raporturi juridice de muncă între această persoană juridică și salariații Spitalului Clinic de Boli Infecțioase " " Pe fondul cauzei a susținut admiterea recursului, fiind aplicabile dispozițiile art. 13 din OUG nr.115/2004, care nu stipulează în mod imperativ acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum de 100%, ci doar între 50 și 100%, lăsând la latitudinea conducerii fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică, de comun acord cu sindicatele reprezentative, acordarea în concret a acestui spor.
Recursul declarat de către pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecțioase " " a fost găsit întemeiat, avându-se în vedere următoarele considerente:
Astfel, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială pe perioada 2001-2002 (), înregistrat la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale sub nr. 54984/22 din 15 noiembrie 2001, publicat în Partea V- nr. 2 din 5 februarie 2002, stipulează în anexa nr. 5.1 - acordarea unui spor de 100% din salariul de bază pentru salariații care-și desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase.
Prin actul adițional înregistrat sub nr. 1729/2596 din 10 decembrie 2002, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și asistență socială a fost prelungit până la data de 31 decembrie 2003. Ulterior, contractul colectiv de muncă cadru la nivel de ramură sanitară și de asistență socială a fost prelungit prin actele adiționale nr. 61010 din 23 decembrie 2003, respectiv nr. 56 din 21 ianuarie 2004.
Prin acest ultim act adițional s- stipulat prelungirea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială înregistrat la Ministerul Muncii și Solidaritate Socială sub nr. 54984/22 din 15 noiembrie 2001, până la negocierea noului contract colectiv de muncă la nivel național.
Acest contract colectiv de muncă la nivel național s-a încheiat pe data de 22 februarie 2005, unde, la art. 40 alin. 3 lit."c" s-a stabilit ca sporul pentru condiții de muncă deosebit de periculoase să fie de minim 50%.
In același timp, începând cu data de 1 ianuarie 1005 intrat în vigoare OUG nr. 115 din 24 noiembrie 2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată prin Legea nr. 125 din 12 mai 2005, unde se stipulează conform dispozițiile art. 13 lit."e": că pentru condiții deosebit de periculoase, în acord cu condițiile în care-și desfășoară activitatea și cu respectarea prevederilor legale, pentru leprozerii, anatomie patologică, TBC, dializă, personal bloc operator, psihiatrie, medicină legală, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilitate de Ministerul Sănătății, salariații beneficiază de un spor de 50-100%.
Ulterior, în Partea a V- nr. 2 din 31 ianuarie 2006 s-a publicat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, contract înregistrat la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale sub nr. 2678/14 din 12 decembrie 2005, unde s-a prevăzut acordarea unui spor de 50-100% pentru salariații care-și desfășoară activitatea în condiții de muncă deosebit de periculoase.
Punând în aplicare prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007 și a OUG nr. 115/2004, aprobată prin Legea nr.125/2005, la nivelul recurentei Spitalul Clinic de Boli Infecțioase " " C la data de 7 martie 2006 s-a încheiat Protocolul dintre administrație și membrii de sindicat ai Sindicatului reprezentativ SANITAS D, unde s-a prevăzut acordarea sporului minim de 50% pentru salariații acestui spital ce-și desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase.
În baza acestui Protocol, pe data de 21 aprilie 2006, s-au încheiat procesele verbale în urma ședinței Comitetului Director, înscrisuri care reflectă că în urma negocierilor purtate între administrație și sindicat, acordarea pentru salariații ce lucrează în condiții de muncă deosebit de periculoase a sporului minim de 50%.
Din toate aceste dispoziții legale, rezultă faptul că salariații recurentei Spitalul Clinic de Boli Infecțioase " " C au fost îndreptățiți să beneficieze de acordarea sporului maxim de 100% pentru condiții deosebit de periculoase de muncă în perioada noiembrie 2001 - ianuarie 2005 pe baza contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială, contract ce și-a încheiat valabilitatea la 1 februarie 2005, odată cu intrarea în vigoare a Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe perioada 2005-2007.
Începând cu luna februarie a anului 2005, salariații recurentei au beneficiat de acordarea sporului minim de 50% conform Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială, a Contractului unic la nivel național pe perioada 2005-2007, OUG nr. 115/2004 aprobată prin Legea nr. 125/2005, a Protocolului încheiat între administrație și Sindicatul reprezentativ SANITAS D și a proceselor verbale încheiate la nivelul Comitetului Director al spitalului, semnate, de asemenea, de reprezentanții administrației și a salariaților.
In condițiile în care, pe baza dispozițiilor legale aplicabile în materie, care prevedeau acordarea unui spor pentru condiții deosebit de periculoase de muncă, în procent de 50-100%, părțile au negociat aplicarea sporului minim de 50%, instanțele judecătorești nu mai pot interveni și să cenzureze acest acord, considerând, pe baza unor criterii subiective, că salariaților li se cuvine sporul maxim de 100%.
Aceste dispoziții nu stipulează în mod imperativ acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum maxim de 100%, ci între 50-100%, lăsând la latitudinea conducerii fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică să stabilească, în acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, acordarea în concret a acestui spor, în ce procent, cu mențiunea de a se încadra în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli.
Celelalte motive de recurs formulate de către recurentă au fost apreciate însă ca fiind nefondate.
Astfel, în mod întemeiat s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Sănătății Publice prin Autoritatea de Sănătate Publică D, întrucât între salariații Spitalului Clinic de Boli Infecțioase C și nu există raporturi juridice de muncă chiar dacă recurenta este subordonată acestei instituții, subordonarea fiind de natură administrativă, asigurarea fondurilor spitalului, în ceea ce privește cheltuielile salariale, fiind atributul exclusiv al unității angajatoare și nu al Autorității de Sănătate Publică
In același timp, dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 prevede doar faptul că ordonatorii de credite au obligația de a angaja și a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate pentru cheltuielile strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale, iar bugetele de venituri și cheltuieli ale unităților sanitare publice se aprobă în condițiile legii de consiliile de administrație, fiind vizate doar de către ordonatorul principal de credite sau ordonatorul secundar de credite pentru unitățile subordonate direcțiilor de sănătate publică județene.
De asemenea, nu poate fi vorba de un risc normat al serviciului, risc de contagiune, asumat de către salariații recurentei odată cu încheierea contractului individual de muncă, întrucât protejarea deplină a sănătății și a vieții angajatului constituie un deziderat al statului conform dispozițiilor constituționale și a legislației muncii, finalitatea acordării sporurilor permise de lege fiind acordată în baza nocivității deosebite locurilor de muncă.
Față de cele arătate, s-a constatat că Tribunalul Dolja făcut o greșită aplicare a legii, hotărârea recurată fiind afectată de motivul de modificare prevăzut în dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă astfel că, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul declarat de pârât a fost găsit întemeiat și s-a admis, modificându-se hotărârea primei instanțe în sensul că a fost obligat recurentul pârât Spitalul Clinic de Boli Infecțioase " " C la plata către reclamanta la plata drepturilor salariale reprezentând diferența de spor de 50% pentru condiții de muncă deosebit de periculoase numai pe luna ianuarie 2005.
S-au menținut, în același timp, restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva deciziei respective, la data de 05 decembrie 2008, a formulat cerere de revizuire, reclamanta, invocând în drept dispozițiile art. 322 pct. 1 și 7 cod procedură civilă.
Motivând-și în fapt cererea, s-a susținut de către revizuientă că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre greșit, întemeiată pe reținerea eronată a stării de fapt, iar pe de altă parte, decizia contestată este în contradicție cu alte hotărâri pronunțate de către Curtea de Apel Craiova, hotărâri unde au figurat salariații intimatei, întemeiată per aceeași cauză și având același obiect.
Cererea fost înregistrată pe data de 09 ianuarie 2009, acordându-se prim termen pe data de 09 februarie 2009.
Față de temeiul juridic invocat, competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientă aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție B având în vedere următoarele considerente:
Dispozițiile art. 322 pct. 7 cod procedură civilă stipulează faptul că - revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de instanță de recurs atunci când evocă fondul m se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
De asemenea, dispozițiile art. 323 alin.2 cod procedură civilă, precizează faptul că - în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 cod procedură civilă, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
Cum în cauză, revizuienta a susținut că hotărârile potrivnice sunt pronunțate de către Curtea de Apel Craiova, ca instanță de recurs, competența de soluționare a cererii de revizuire aparține instanței superioare în grad, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție
Față de cele arătate și în raport de dispozițiile art. 158 alin. 3 cod procedură civilă, se va declina competența de soluționare a cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenta, împotriva deciziei civile nr.10109/21.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECȚIOASE ȘI PNEUMOFTIZIOLOGIE " " C, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE și AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ D, în favoarea Inaltei Curți de Casație și Justiție B.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Martie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu - - | JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu - - - | JUDECĂTOR 3: Marian - |
Grefier, |
Red.
05 Aprilie 2009
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Tamara Carmen Bunoiu, Marian
