Drepturi salariale (banesti). Decizia 164/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 164/
Ședința publică din 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC Metall SA cu sediul în M C,-, jud. H, împotriva sentinței civile nr. 2147 din 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata - reclamantă, lipsă fiind recurentul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen legal și este scutit de plasta taxei de timbru.
Intimata depune la dosar în copie adeverința eliberată de Casa Județeană de Pensii H din care rezultă că în cursul anului 2008, reclamanta a figurat pe statele de plată ale societății pârâte și totodată de pune la dosar dovada cheltuielilor de judecată.
Nemaifiind cereri și probe de propus, instanța declară încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul în soluționarea recursului.
Reclamanta solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2147 din 1 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Harghitaa admis acțiunea reclamantei Jolanda, formulată împotriva pârâtei Metall SA, cu sediul în M C; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.561 lei, reprezentând salariu restant și neachitat pentru perioada 1 martie - 30 aprilie 2008; a obligat pârâta să vireze, pe seama reclamantei, contribuțiile aferente la bugetele asigurărilor sociale de stat, asigurărilor de sănătate, șomaj pentru perioada respectivă și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă; a obligat pârâta să plătească reclamantei dobânzile legale aferente sumei solicitate, calculate începând cu data de 22 august 2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând casarea acesteia, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului a arătat că reclamanta s-a angajat la ei începând cu data de 1 mai 2000. La data de28 decembrie 2007 în cadrul societății a avut loc un conflict colectiv de muncă, în urma căruia societatea și-a încetat activitatea. Toți salariații din cadrul Biroului personal și-au dat demisia și nu a mai avut cine să se ocupe de încheierea carnetelor de muncă și predarea acestora la ITM
Profitând de această situație, o parte din salariații societății, printre care și d-na Jolanda, s-au angajat la alte societăți comerciale, fără a avea închis carnetul de muncă la societatea lor. La pag. 6 în carnetul de muncă al reclamantei este menționat faptul că aceasta este angajată începând cu data de 1 martie 2008 pe durată nedeterminată la SRL, cu un salariu de 1200 lei lunar, salariu pe care l-a încasat de la data angajării și până în prezent.
Conform prevederilor Codului Muncii, un salariat poate avea un singur loc de muncă de bază.
Dacă reclamanta a muncit câte 8 ore zilnic la începând cu 1 martie 2008, când a mai desfășurat activitate în cadrul societății lor, care era închisă în perioada indicată?
Nu s-a ținut cont de prevederile art. 154 Codul Muncii. Salariatul dacă nu a prestat o muncă nu are dreptul nici la salariu. Întrucât reclamanta nu a prestat nici o muncă în cadrul societății în lunile martie și aprilie, nu are dreptul la salarii iar pretențiile acesteia sunt nefondate.
În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței, ca ferită de orice critică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării a arătat că dezvoltarea motivelor recurentei ar viza mai degrabă modificarea decât casarea hotărârii criticate.
A mai arătat că și-a înaintat demisia din societate conform art. 79 alin. 1, coroborat cu art. 55 lit. b din Codul Muncii. Persoana care i-a preluat cererea de demisie a înștiințat-o că-i oferă posibilitatea întocmirii unui contract de muncă cu timp parțial pentru perioada 1 martie - 30 aprilie 2008, cu un salariu de 1.143 lei pe luna martie și 1.418 lei pe luna aprilie 2008, în care s-a inclus și indemnizația de concediu aferentă lunilor ianuarie - aprilie 2008, neachitată, urmând ca în perioada respectivă să rezolve problemele curente ale societății privind contractele de import-export în vigoare.
A luat cunoștință de la ITM H că prin decizia nr. 51 din 11 iunie 2008 contractul individual de muncă i-a încetat cu data de 1 mai 2008.
A anexat întâmpinării xerocopii ale cărții de identitate și carnetului de muncă (filele 11-27), act adițional la contractul de muncă (fila 28), cerere (fila 29), certificat de concediu medical (filele 30-32), demisie (fila 33) și decizie (fila 34).
S-a administrat proba cu înscrisuri constând în statele de plată privind pe reclamantă (filele 47-50), adresa recurentei (filele 51-53).
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate precum și din oficiu, conform prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte, conform înscrierilor din carnetul de muncă. La data de 28 februarie 2008 reclamanta a solicitat pârâtei să ia act de demisia sa, urmând să înceteze activitatea la 1 martie 2008. Cu toate acestea, societatea emite decizia nr. 51 din 11 iunie 2008, prin care dispune încetarea contractului de muncă al reclamantei, începând cu data de 1 mai 2008, în baza art. 79/1 din Codul Muncii și ținând seama de cererea de demisie (fila 34). Această mențiune a fost trecută în cartea de muncă a reclamantei la poz.85. La poz. 86 apare mențiunea că reclamanta a fost încadrată în muncă la " " SRL, începând cu data de 1 martie 2008.
Prin cererea de recurs pârâta a arătat că, dată fiind demisia angajaților, nu a avut cine să se ocupe de încheierea carnetelor de muncă. Această susținere este infirmată tocmai de copia carnetului de muncă al reclamantei unde apare înserată mențiunea încetării contractului de muncă, începând cu 1 mai 2008.
Recurenta nu a dovedit cu nici un mijloc de probă celelalte susțineri, respectiv că societatea ar fi fost închisă și că reclamanta nu ar mai fi desfășurat activitate în cadrul societății lor de la momentul angajării la altă societate. Or, sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului.
Pe de altă parte, ITM Haî naintat instanței de recurs, la solicitarea acesteia, xerocopie ale statelor de plată pentru perioada 1 martie - 30 aprilie 2008, din care rezultă că reclamanta a figurat în toată această perioadă ca și angajată a societății, având de primit un rest de plată de 1.143 lei pentru luna martie și 1.418 lei pentru luna aprilie 2008 (filele 47-49).
Societatea pârâtă a depus xerocopii după "fluturașii" de salariu pentru reclamantă, însă aceste înscrisuri nu sunt concludente și pertinente și nu fac dovada achitării salariilor restante, nefiind semnate de către reclamantă.
Toate cele reținute mai sus duc la concluzia că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 154 și 163 din Codul Muncii, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Ca atare, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată avansate de aceasta în faza recursului, constând în contravaloarea combustibilului pentru 3 drumuri dus-întors M C - Târgu-M ( 131 Km x 2 = 260 Km x 3 drumuri = 780 Km). Dacă se consideră un consum de 7,5 benzină la 100 Km, rezultă pentru 780 Km un consum de 58,5 litri x 3,21 lei/l = 187,78 lei. La această valoare se mai adaugă cheltuieli poștă de 11 lei. Rezultă cheltuieli de judecată în valoare de 200 lei (filele 39-41,58).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Metall SA, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2147 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-24.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
