Drepturi salariale (banesti). Decizia 167/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 167/R-CA
Ședința publică din 03 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase
JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Rm.V, strada - lui, nr.157-159, județul V, împotriva sentinței civile nr.912 din data de 9 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, note de ședință din partea intimatului.
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 4 iunie 2009, la Tribunalul, modificată la data de 31 august 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Casa Județeană de Pensii V, Școala cu cls. I-VIII și Inspectoratul Școlar Județean V, solicitând să dispună obligarea pârâților la plata ajutorului de deces prevăzut de Legea nr.128/1997, art.106 alin.2, privind Statutul personalului didactic.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că soția sa, a fost învățătoare la Școala cu clasele I-VIII, comuna, începând cu 1991 și până la decesul acesteia, care a avut loc la data de 27.04.2009.
Potrivit dispozițiilor art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997, în caz de deces al unui salariat din învățământ, cei îndreptățiți beneficiază de un ajutor în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate din bugetul asigurărilor sociale.
Reclamantul a precizat că, în calitate de moștenitor al soției sale decedate, s-a adresat instituțiilor abilitate pentru acordarea ajutorului de deces integral, conform dispozițiilor legale și contractuale mai sus menționate, însă a fost refuzată în mod categoric, spunându-i-se să se adreseze instanței de judecată în vederea recunoașterii dreptului ce i se cuvine.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.36 alin.5 lit.c din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură învățământ, dispozițiile art.35 alin.4 lit.c din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de teritoriu în învățământul vâlcean, disp.art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997, art.969, 970 și 1041 Cod civil.
Prin adresa nr.285/22.06.2009, pârâta Școala cu cls. I-VIII a arătat că este de acord cu achitarea celor 5 salarii corespunzătoare ajutorului de deces.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția privind lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Cu privire la excepția invocată s-a arătat că din textul de lege invocat de reclamant, rezultă că acordarea ajutorului în cuantum de 5 salarii se face din bugetul asigurărilor sociale. S-a menționat astfel că Inspectoratul Școlar Județean V nu poate dispune de bugetul asigurărilor sociale, gestionarul fondurilor bugetului asigurărilor sociale la nivelul județului V fiind Casa Județeană de Pensii V, potrivit Legii nr.19/2000.
Mai mult decât atât, s-a arătat că nu este vorba de acordarea a 5 salarii la care ar putea fi obligat angajatorul, ci este vorba de acordarea unui ajutor al cărui cuantum de calculează în funcție de salariu.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că acțiunea este neîntemeiată, având în vedere prevederea expresă a dispoziției legale invocată de reclamant, precum și dispozițiile menționate mai sus privind finanțarea și stabilirea ordonatorilor de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Vaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că potrivit art.126 și 27 din Legea nr.19/2000, casele teritoriale de pensii plătesc ajutorul de deces doar pentru pensionari și în cuantumul stabilit prin legea bugetului asigurărilor sociale, iar instituția pârâtă nu are calitatea de ordonator principal de credite, ci doar de ordonator terțiar.
A concluzionat pârâta că în bugetul asigurărilor sociale nu există fonduri bănești decât în cuantumul prevăzut de legile anuale ale bugetului asigurărilor sociale, iar plata ajutorului se face în raport de calitatea persoanei decedate: pensionar sau asigurat.
Totodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Primăriei comunei și a Consiliului Local al comunei, solicitând obligarea acestora să achite ajutorul prevăzut de art.106 alin.1 din Legea nr.128/1997.
În motivarea cererii, pârâta a arătat că prima instituție nominalizată are calitatea de angajator față de salariații Școlii cu cls. I-VIII, iar a doua instituție aprobă fondul de salariu pentru salariații școlii.
Prin sentința civilă nr.912 din 9 noiembrie 2009, Tribunalul Vâlceaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V și a respins acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A admis acțiunea și au fost obligați pârâții Casa Județeană de Pensii V și Școala cu clasele I-VIII să plătească reclamantului suma de bani reprezentând ajutorul de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Casa Județeană de Pensii
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V s-a reținut a fi întemeiată, întrucât acesta nu poate dispune de bugetul asigurărilor sociale, gestionarul acestor fonduri fiind Casa Județeană de Pensii V și că nu are obligații cu privire la salarizarea cadrelor didactice și nici calitate de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
Mai este de menționat că, potrivit art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar potrivit alin.3, finanțarea de bază (care cuprinde inclusiv cheltuielile de personal, conform alin.5) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Potrivit art.167 alin.13, finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
De asemenea, dispozițiile art.167 alin.17 și 18 din Legea nr.84/1995 prevăd în mod expres ce anume cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, iar între aceste cheltuieli nu se regăsesc și cele legate de salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.
În plus, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean, instanța constată că art.142 din Legea nr.84/1995 prevede în mod expres atribuțiile acestei instituții (urmărește modul de organizare și de funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, în conformitate cu politica educațională la nivel național; asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ; asigură calitatea învățământului și respectarea standardelor naționale prin inspecția școlară etc.), iar între aceste atribuții nu se regăsește și aceea de plată a drepturilor salariale.
Faptul că semnează decizia de repartizare a cadrelor din învățământul preuniversitar nu-i conferă calitatea de angajator și deci nici obligația de plată a salariului, aceste atribuții avându-le directorul unității de învățământ conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997.
Față de cele ce preced, constatând că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, tribunalul a admis această excepție și în consecință se va respinge acțiunea față de acesta.
Sub aspectul fondului cauzei, instanța, analizând probele administrate, în raport de dispozițiile legale incidente, a constatat și a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.106 alin.1 din Legea nr.128/1997, în caz de deces a unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptățiți este de 5 salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.36 alin.5 lit.c din unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003-2004 și cu prevederile art.35 alin.4 lit.c din la nivel de teritoriu în învățământul vâlcean, în caz de deces al unui salariat din învățământ, cei îndreptățiți beneficiază de un ajutor în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate din bugetul asigurărilor sociale.
Prin urmare, reclamantul, în calitate de soț supraviețuitor al defunctei, care a avut calitatea de cadru didactic, este îndreptățit să primească un ajutor de deces în cuantum de 5 salarii ale acesteia, din bugetul asigurărilor sociale.
Față de cele arătate, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâții Casa Județeană de Pensii V și Școala cu clasele I-VIII, în solidar, la plata ajutorului de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate.
Cererea de chemare în garanție formulată de Casa Județeană de Pensii Vaf ost respinsă, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate impuse oricărei cereri de chemare în garanție de normele juridice incidente. Astfel, din economia art.60 Cod procedură civilă, rezultă că de esența unei astfel de cereri este existența unui raport juridic între partea care cheamă în garanție și intervenientul forțat, derivat dintr-un act sau fapt juridic, raport care dă posibilitatea părții de a se despăgubi "în cazul în care ar cădea în pretențiuni", de la acesta din urmă. Or, în cauză este evidentă lipsa unui astfel de raport juridic între pârâtă și cele două instituții chemate în garanție.
Potrivit dispozițiilor art.3 alin.1, art.36 alin.1, art.1331și art.139 alin.3 din Legea nr.19/2000, calculul și plata indemnizațiilor de asigurări sociale se pot face de casele teritoriale de pensii pentru sumele ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale (deci inclusiv pentru ajutorul de deces), situație față de care obligația legală de calcul și de finanțare a plății ajutorului de deces revine caselor de pensii și nu altor instituții.
În plus, prin decizia nr.248/6 martie 2008, Curtea Constituțională a constatat că art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 reglementează cuantumul ajutorului de deces acordat celor îndreptățiți în cazul decesului unui cadru didactic, drept ce face parte din categoria drepturilor de asigurări sociale, iar legiuitorul a reglementat un regim juridic diferit sub aspectul cuantumului ajutorului de deces în cazul cadrelor didactice în raport cu categoriile socio-profesionale care se supun prevederilor Legii nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În concluzie, Curtea Constituțională prin decizia sus arătată a reținut că prevederile art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 au caracter special și derogatoriu de la cele de drept comun, cuprinse în dispozițiile Legii nr.19/2000, caracter derogatoriu confirmat și de dispozițiile art.146 din Legea nr.128/1997.
Prin urmare, nu s-a reținut susținerea pârâtei în sensul că poate fi obligată să plătească ajutorul de deces cuvenit doar pensionarilor, nu și asiguraților, cărora li se plătește de către angajator.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii V, susținând că este nelegală în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, având în vedere următoarele:
- În mod greșit instanța de fond nu a ținut cont de apărările acesteia în sensul că este ordonator principal de credite, iar această instituție nu poate plăti decât prestațiile sociale dispuse de Legea nr.19/2000, printre acestea neaflându-se și ajutorul menționat de art.106 din Legea nr.128/1997.
Legea nr.19/2000 dispune prin art.17 că ajutorul de deces este de 1702 lei și nu se face nicio excepție pentru anumite categorii de asigurați.
- Nu s-a avut în vedere că prevederile art.106 din Legea nr.128/1997 trebuiau susținute printr-o prevedere corespunzătoare în legile anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat, respectiv să conțină cuantumul ajutorului prevăzut de Legea nr.128/1997.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivului de recurs invocat, cât și din oficiu sub toate aspectele în conformitate cu art.3041Cod procedură civilă, în raport de reglementările legale, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Susținerile recurentei în sensul că în mod greșit a fost admisă acțiunea deoarece aceasta nu poate plăti decât prestațiile dispuse de art.17 din Legea nr.19/2000 și nu are calitate procesuală pasivă în a suporta ajutorul menționat de art.106 din Legea nr.128/1997, sunt neîntemeiate.
Prima instanță în mod corect a statuat faptul că recurenta-pârâtă trebuie să efectueze plata ajutorului de deces, întrucât acesta se suportă din bugetul asigurărilor sociale, având în vedere decizia nr.248 din 6 martie 2008 Curții Constituționale.
Această decizie a constatat că art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 reglementează cuantumul ajutorului de deces acordat celor îndreptățiți în cazul decesului unui cadru didactic, drept ce face parte din categoria drepturilor de asigurări sociale, iar legiuitorul a reglementat un regim juridic diferit sub aspectul cuantumului acestui ajutor în raport de categoriile social-profesionale care se supun prevederilor Legii nrt.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
S-a mai reținut prin această decizie, că prevederile art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 au caracter special și derogatoriu de la cele de drept comun, cuprinse în Legea nr.19/2000, caracter derogatoriu confirmat și de dispozițiile art.146 din Legea nr.128/1997.
În ceea ce privește cuantumul ajutorului de deces, raportat la activitatea desfășurată de defunctă, prima instanță l-a stabilit corect, în conformitate cu dispozițiile art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997, potrivit cărora, în caz de deces al unui cadru didactic, moștenitorii sunt îndreptățiți a primi 5 salarii ale persoanei decedate din bugetul asigurărilor sociale.
Aceiași reglementare este prevăzută și în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ, precum și în Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de teritoriu din învățământul din județul
Întrucât motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă invocat de recurentă nu este fondat, iar din oficiu nu se constată existența nici unui motiv de nelegalitate, rezultă că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Ca urmare, în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Râmnicu V, - lui nr.157-159, județul V, împotriva sentinței civile nr.912 din 09 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, intimați fiind reclamantul, domiciliat în comuna, județul V, pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în comuna, județul V, V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și chemații în garanție PRIMĂRIA COMUNEI - PRIN INSTITUȚIA PRIMARULUI și, cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.7/05.02.2010.
Jud.fond:,
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
