Drepturi salariale (banesti). Decizia 1691/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1691
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.620 din data de 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în P,-, Bl.17A,.A,.12, județul P, și cu domiciliul ales la Cabinet Avocat - P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat - din Baroul Prahova, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat - depune la dosar, pentru recurenta pârâtă, concluzii scrise, la care atașează, în copie, un raport de expertiză contabilă extrajudiciară, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat -, având din nou cuvântul pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii privind obligarea SC SA la plata primelor de aprovizionare toamnă iarnă, ca neîntemeiată.
Se arată, în esență, că introducerea suplimentului salarial privind aprovizionarea de toamnă - iarnă în salariul de bază al salariaților SC s-a făcut prin egalizarea pe grile, operațiune care rezultă din adresele menționate în concluziile scrise depuse la acest termen de judecată. Fără cheltuieli de judecată, acestea urmând a fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța sa fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă cuantificate la nivelul salariului minim pe ramura energiei electrice pentru anii 2005, 2006 și 2007, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației de la data scadentei la data plății efective, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este angajata paratei cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată și că, pe lângă salariul de bază, urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, constând în suplimentari salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, drepturi ce nu i-au fost acordate in perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamanta nu este creditoarea raportului juridic privind drepturile solicitate, atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat, în speță dreptul la acțiune fiind prescris în baza art.283 lit.e Codul muncii, fiind depășit termenul de prescripție de 6 luni. A solicitat și respingerea acțiunii, motivând că drepturile solicitate au fost incluse, începând cu 01.06.1997, în salariul de bază, după un mod de calcul ce face obiectul unui act adițional la contract.
În ședința publică din 12.03.2009, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a indicat cuantumul sumei solicitate. La același termen, instanța de fond a pus în discuția părților excepțiile invocate, pe care le-a unit cu fondul.
Prin sentința civilă nr.620 din 12 martie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active, invocate de pârâtă, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC SA B, obligând pârâta să plătească reclamantei, drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă în sumă de 1628 lei pentru perioada 2005-2007, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective.
Prin aceeași sentință a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamanta este salariata paratei, însă pentru anii 2005, 2006 și 2007 nu a încasat drepturile bănești reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă.
De asemenea, disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol si gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă, să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixa in cuantum de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
Așa fiind, instanța de fond a reținut că reclamanta este salariata parâtei, însă, în perioada 2005-2007 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantei, mai ales ca nu exista nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Apărările pârâtei în sensul ca reclamanta nu poate solicita aceste drepturi atât timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat și ca aceste drepturi ar fi fost incluse in salariul de baza, nu pot fi avute in vedere, întrucât din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și din CCM la nivel de societate din anul 2002, reiese că în realitate, începând cu anul 2002, drepturile salariale sub forma suplimentarilor pentru aprovizionare toamna-iarna, nu au fost incluse în salariul de bază, iar inexistenta unor negocieri între patronat și sindicat privind emiterea unui contract colectiv de muncă la nivel de societate, nu o exonerează pe pârâtă de obligația sa de a achita drepturile salariale prevăzute în CCM la nivel de societate și la nivel de ramură, mai ales că inexistenta unor asemenea negocieri, nu se datorează culpei reclamantei, ci pârâtei.
Astfel, instanța de fond, în baza Contractelor colective sus-menționate, art.176 din CCM la nivel de ramura si a art.161 și urm. Codul muncii, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantei, drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă în suma de 1628 lei pentru perioada 2005-2007, suma ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadentei la data plății efective, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadenta, reclamanta a suferit un prejudiciu constând in imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadenta.
De asemenea, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, cu motivarea că există identitate între persoana reclamantei și titulara dreptului dedus judecății, în condițiile în care reclamanta, în calitate de salariată a paratei, are dreptul să solicite în instanță și, deci, calitate procesuală activă, pârâtei, sa-i achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă care au existat între părți.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constând că în speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c Codul muncii, în baza cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani, care a început să curgă de la data scadentei drepturilor solicitate, respectiv octombrie 2005, cu atât mai mult cu cat prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ, cu motivarea că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii, constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Recurenta pârâtă a susținut și a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea îl va admite, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu privire cererea privind întoarcerea executării silite, în conformitate cu dispozițiile art.112 alin. 5 Cod proc.civilă, Curtea o va respinge ca nedovedită, recurenta neprecizând dovezile pe care se sprijină.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.620 din data de 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în P,-, Bl.17A,.A,.12, județul P, și cu domiciliul ales la Cabinet Avocat - P,-, județul
Modifică în parte sentința sus-menționată, în sensul că respinge cererea de acordare a suplimentului salarial reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă, ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Th./ Red.- MD/LC
15.10.2009/2 ex.
-- Tribunalul Prahova
-,
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
