Drepturi salariale (banesti). Decizia 17/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 17/
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SRL, cu sediul în B, Calea - nr. 226, - 6,. 10 și B,-, împotriva sentinței civile nr. 700/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B,-, cartier III, - 2,. 36, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimata reclamantă personal, lipsă fiind recurenta reclamantă SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; în cadrul motivelor de recurs societatea pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea a procedat la legitimarea intimatei reclamante în baza CI seria - nr. - eliberată de Poliția Municipiului B la 31.07.2004 CNP -.
Intimata reclamantă depune la dosar precizări - note scrise față de motivele invocate de societatea recurentă. Totodată precizează că s-a adresat în scris societății pentru a-i achita drepturile salariale anterior pronunțării hotărârii recurate prin mandat poștal depunând la dosar cererea și confirmarea de primire. Învederează instanței că nu mai are cereri de formulat, nu dorește să-și angajeze apărător și solicită cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că prin motivele de recurs societatea pârâtă a solicitat judecarea în lipsă, acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata reclamantăsolicită respingerea recursului declarat de societatea pârâtă ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Deoarece la fond societatea nu s-a prezentat depune prin nota de precizări calculul personal al drepturilor salariale pe care apreciază că i se cuvin din partea recurentei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 700/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă restrânsă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SRL
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 01.04.2007 - 15.05.2007, drepturile bănești reprezentând compensarea concediilor de odihnă - neefectuate în perioada 02.02.2005 - 31.12.2006 și îndemnizația de concediu de odihnă aferentă perioadei 01.01.2007 - 15.05.2007, precum și contravaloarea tichetelor de masă aferentă perioadei 01.04.2007 - 15.05.2007.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 1642/113/31.05.2007 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta a solicitat ca pârâta SC SRL B să fie obligată la plata salariului pentru perioada 01.04.2007 - 15.05.2007, la plata drepturilor bănești aferente concediilor de odihnă de la 02 februarie 2005 până la 15 mai 2007, la compensarea în bani a tichetelor de masă pe perioada 01.04.2007 - 15.05.2007, la plata contribuțiilor legale pe perioada lucrată, precum și la eliberarea carnetului de muncă completat la zi.
În fapt, reclamanta a susținut că în perioada 02 februarie 2005 - 15 mai 2007 avut raporturi de muncă cu societatea pârâtă, care refuză să-i achite drepturile bănești datorate.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului muncii.
La dosar a fost depusă copia carnetului de muncă.
Pârâta Societatea Comercială " " SRL B, prin întâmpinare, a susținut că reclamanta nu a solicitat plata drepturilor bănești și nu s-a prezentat pentru a primirea acestora.
La judecarea cauzei, reclamanta și-a restrâns pretențiile, precizând că renunță la cererea privitoare la contribuțiile legale și la cea legată de carnetul de muncă.
Tribunalul, examinând susținerile, probele administrate în dovedirea lor, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat că cererea formulată în baza Legii nr. 167/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, este fondată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu mențiunile din carnetul de muncă, reclamanta a avut calitatea de gestionar la societatea pârâtă din februarie 2005 până la 15 mai 2007.
Societatea pârâtă prin întâmpinare nu a contestat pretențiile reclamantei, dar a susținut că neachitarea drepturilor bănești se datorează faptului că fostul salariat nu a solicitat plata și nu s-a prezentat pentru primirea acestora.
Deși instanța a acordat două termene pentru ca pârâta să achite sumele datorate reclamantei, aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată.
În conformitate cu dispozițiile art. 40 al. 2 lit. c din Codul muncii, acordarea salariaților a tuturor drepturilor ce decurg din lege, din contractul colectiv și cel individual de muncă, constituie una din principalele obligații ce-i revin angajatorului.
Salariul reprezintă, potrivit art. 154 din Codul muncii, contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, care se plătește înaintea oricăror altor obligații bănești ale angajatorilor.
Angajatorul nu a făcut dovada că fostul salariat a primit banii pentru ultima perioadă lucrată.
Potrivit art. 139 din Codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților și nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
În situația încetării contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea în bani a concediului de odihnă, potrivit art.141 al.4 din Cod.
În cazul de față, pârâta nu a dovedit efectuarea concediilor de odihnă de către salariată pe anii 2005, 2006 și 2007 și nici compensarea acestora la data încetării raporturilor de muncă.
Tichetele de masă se acordă salariaților în condițiile Legii nr. 142/13.07.1998. Angajatorul nu a contestat cererea fostului salariat cu privire tichetele de masă.
Având în vedere faptul că angajatorul nu a făcut dovada că drepturile bănești datorate reclamantei au fost achitate în condițiile legii, acesta a fost obligat la plata lor în temeiul art. 269 din Codul muncii, potrivit cărora, în baza normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, este răspunzător pentru prejudiciul material cauzat salariatului în legătură cu serviciul, din culpa sa.
Față de considerentele de mai sus, acțiunea restrânsă a fost admisă ca fondată, cu consecința obligării pârâtei la plata sumelor datorate.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta SC SRL B considerând-o netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
- reclamanta, până la momentul investirii instanței cu acțiunea sa nu a solicitat toate drepturile bănești și nu s-a prezentat pentru primirea acestora;
- sentința instanței de fond, fiind definitivă și executorie, nu ar putea fi executată, întrucât nu a fost cuantificată vreo sumă de bani cu titlu de drepturi bănești, îndemnizații cu titlu de concediu de odihnă și contravaloarea tichetelor de masă.
A solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin precizările depuse la dosar intimata reclamantă a înțeles să-și modifice acțiunea inițială solicitând obligarea pârâtei la plata sumei totale de 1.837 lei.
A depus la dosar înscrisuri reprezentând copia chitanței nr. PR 4-10/-/03.10.2007 și a telegramei primită la 05.10.2007 de la SC SRL
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor incidente în materie, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl constată ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, în materia conflictelor de muncă, sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În categoria conflictelor de muncă fac parte și litigiile care privesc executarea contractelor individuale de muncă, cum este și prezenta cauză.
Astfel, din mențiunile efectuate în carnetul de muncă rezultă că intimata-reclamantă a desfășurat raporturi juridice de muncă în cadrul recurentei-pârâte SC SRL B, fiind angajata acesteia începând cu data de 15.02.2005 în funcția de gestionar.
În mod legal și temeinic prima instanță a constatat că recurenta-pârâtă SC SRL B nu a făcut dovada plății sumelor solicitate cu titlu de drepturi salariale de către intimata-reclamantă, conform prevederilor art. 163 Codul muncii.
Sarcina plății salariale și a celorlalte drepturi cuvenite revine angajatorului, acestea reprezentând contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Ca atare, nu poate fi primit motivul de recurs invocat în sensul că intimata-reclamantă nu a solicitat drepturi bănești și nu s-a prezentat pentru primirea acestora.
Mai mult, rezultă că la data de 05.10.2007 intimata-reclamantă a solicitat recurentei-pârâte SC SRL B plata drepturilor salariale prin mandat poștal, o asemenea obligație nefiind îndeplinită de către angajator.
Nici celălalt motiv de recurs nu poate fi primit, acesta vizând strict modalitatea de punere în executare a hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de fond.
Obligațiile ce rezultă din dispozitivul hotărârii cu caracter determinabil fiind susceptibile de a fi puse în executare în conformitate cu dispozițiile art. 3712Cod procedură civilă.
De altfel, recurenta-pârâtă nu-și poate invoca drept motiv de recurs propria-i culpă întrucât, așa cum s-a arătat, sarcina calculării drepturilor salariale cuvenite și a plății acestora revine angajatorului, potrivit dispozițiilor art. 163 și 287 Codul muncii.
În ceea ce privește solicitările intimatei-reclamante de modificare a acțiunii inițiale nici acestea nu pot fi primite situându-se în afara cadrului procesual reglementat de dispozițiile art. 316 în referire la art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL B împotriva sentinței civile nr. 700/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta SRL, cu sediul în B, Calea - nr. 226, - 6,. 10 și B,-, împotriva sentinței civile nr. 700/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 14 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: - -
: 2 ex.//08 Februarie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
