Drepturi salariale (banesti). Decizia 173/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 173/CM
Ședința publică din data de 18 martie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în T,-, bloc 15,. A,. 9, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1699 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăSC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (drepturi salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant prin dl. avocat G, în baza împuternicirii avocațiale nr. 1 din februarie 2008, depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă SC SA - Membru Grup
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului reclamant depune copia sentinței civile nr. 1106 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-, hotărâre despre care arată că reprezintă practică judiciară pronunțată în materie într-un litigiu având același obiect cu prezenta cauză. Totodată, arată că nu mai are alte acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu mai sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul asupra recursului, critică hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că instanța de fond în mod greșit a reținut că acțiunea formulată de reclamant este prescrisă. Arată că, în cauză, devin incidente dispozițiile art. 283 lit. c Codul
muncii, având în vedere că prin acțiunea formulată se solicită acordarea unor drepturi salariale, care sunt supuse termenului general de prescripție de 3 ani. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Reclamantul a declarat recurs la data de 28 decembrie 2007 împotriva sentinței civile nr. 1699 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt,
reclamantul a chemat în judecată B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 5.180 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate, precum și la plata sumei de 471,84 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor sus menționate.
În motivare, reclamantul a arătat că, în perioada 1 iulie 1983 - 14 iunie 2006 fost salariatul pârâtei la punctul de lucru T (fosta T, ulterior Sucursala T), așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr.21/01.07.1983.
Raporturile sale de muncă cu B - Zona T au încetat în baza deciziei nr.69 din 14 iunie 2006, așa cum rezultă din copia cărții de muncă.
S-a mai arătat că, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de care a beneficiat în conformitate cu prevederile Contractului Individual de Muncă, beneficia și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate.
Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 (1): "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
Deși Contractul Colectiv de Muncă prevedea aceste obligații, pentru anii 2004, 2005, 2006, nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paști, care se ridică la suma totală de 5.180 lei, după cum urmează: suplimentări salariale de C - decembrie 2004 - 980 lei; suplimentări salariale de Paști - mai 2005 - 1400 lei; suplimentări salariale de C - decembrie 2005 - 1400 lei; suplimentări de Paști - aprilie 2006 - 1400 lei.
Consideră reclamantul că, pentru neacordarea la timpul cuvenit a acestor suplimentări salariale îi datorează și suma de 471,84 lei (RON), reprezentând corecția sumelor neacordate cu coeficientul de inflație comunicat de Institutul Național de Statistică pentru perioada 2004 - 2006.
În apărare, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și de prematuritate a introducerii acțiunii.
Pârâta a arătat că prin art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă semnat la nivel de unitate s-a prevăzut: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalităților de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate în cuprinsul art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în contractul colectiv de muncă art.168 alin.2.
Prin acțiunea introdusă, reclamantul solicită acordarea drepturilor salariale prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, deși practic timp de trei ani, prin atitudinea pasivă a salariaților dar și a sindicatului, au recunoscut indirect introducerea acestora la salariul de bază și nu le-au solicitat.
Apariția problemelor legate de interpretarea art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă a dus la declanșarea procedurii de întrunire a Comisiei Paritare, scopul fiind acela de a interpreta în mod corespunzător clauzele contractului colectiv de muncă, prin clarificarea intenției reale a părților la momentul negocierii respectivelor clauze.
Comisia Paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. Comisia a menționat în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea contractului colectiv de muncă a fost aceea de a include bonusurile de C și Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003. Prin urmare, decizia obligatorie a Comisiei Paritare confirmă că salariații nu sunt îndreptățiți să primească separat drepturi salariale suplimentare de Paști și C, acestea fiind incluse în salariu.
Prin sentința civilă nr. 1699 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost respinsă excepția de prematuritate a introducerii acțiunii ca nefondată.
A fost admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:
Față de excepția de prematuritate a acțiunii, instanța a respins-o ca nefondată având în vedere că drepturile salariale solicitate de către reclamant erau prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat între și salariați, reprezentați de pentru anii 2004, 2005 și 2006.
Față de excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 283 alin. 1 din Codul muncii: "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a invocat nerespectarea art. 168 din contractul colectiv de muncă încheiat între, pe de o parte și salariați, reprezentanți de către, pe de altă parte.
Potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă se prevede că "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Având în vedere că pretențiile reclamantului izvorăsc din clauzele contractului colectiv de muncă la nivelul societății și, întrucât reclamantul solicită suplimentări salariale de C și Paști pentru lunile: decembrie 2004, mai 2005, decembrie 2005 și aprilie 2006, văzând și dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și, în consecință, a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, soluționarea greșită a cererii în temeiul excepției prescripției dreptului la acțiune, reținând în mod eronat că acesta este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat considerând că instanța de fond a dat o soluționare corectă a cererii în temeiul excepției prescripției dreptului la acțiune întrucât pretențiile reclamantului se fundamentează pe prevederile contractului colectiv de muncă - art. 168.
În aceste condiții, a învederat intimata că în mod corect prima instanță a considerat că devin incidente prevederile art. 283 lit. c din Codul muncii referitoare la termenul de prescripție de 6 luni și nu cel de 3 ani.
Soluția primei instanțe este legală și temeinică și din prisma faptului că aceste prime de C și de Paști sunt o recompensă acordată anumitor categorii de salariați și nu un drept bănesc stabilit obligatoriu pentru fiecare salariat în parte.
Recursul este fondat.
Curtea, analizând hotărârea atacată din perspectiva criticilor formulate, observă caracterul întemeiat al acestora, astfel că va admite recursul cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru soluționarea judicioasă recursului se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C începând cu decembrie 2004, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - august 2007 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
În consecință, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza în vederea reluării judecării pe fond.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată la plata sumei de 500 lei către recurent, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, conform chitanței nr. 1 din februarie 2008, depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în T,-, bloc 15,. A,. 9, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1699 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăSC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1.
Casează sentința recurată și trimite cauza la ribunalul Tulcea pentru soluționarea pe fond a cauzei.
Obligă intimatul la 500 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond - Șt.,
Red. dec. jud. -/24.03.2008
gref. -
4 ex./25.03.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
