Drepturi salariale (banesti). Decizia 1735/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1735
Ședința publică din data de 17 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâtele Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului B, cu sediul în B,-, județ B și Consiliul Județean B, județ B, împotriva sentinței civile nr.161 din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la centrul de Asistență Medico-Socială P, județ B și intimatul-pârât Centrul de Asistență Medico-Socială P,-, județ |
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 septembrie 2008,fiind consemnate în încheierea de ședință din această dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei reclamante să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 septembrie 2008 dând următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursurilor civile de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Buzău sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B (denumită în continuare DGASPC), Centru de Asistență Medico-Socială P și Consiliul Județean B pentru a fi obligate la plata sporului de 15% din salariul de bază pentru orele de noapte începând cu data de 1 oct.2003, plata celui de al 13-lea salariu cuvenit pentru anul 2003, plata sporului de 100% pentru orele lucrate sâmbătă, duminică și în sărbătorile legale, plata sporului de muncă în condiții periculoase sau vătămătoare, cuprins între 50% și 100% de la data preluării Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului de către Consiliul Județean, conform art.8 lit.a din 281/1993.
Reclamanții au susținut în motivarea acțiunii că sunt salariați la Centru de Asistență Medico-Socială P subordonat DGASPC B și că alți angajați ai centrului care sunt salariați ai Direcției de Sănătate Publică B primesc toate sporurile ce fac obiectul cererii de chemare în judecată deși prestează aceeași muncă, în aceleași condiții inclusiv ture de noapte, sâmbăta și duminica și în sărbătorile legale, îngrijind bolnavi transferați de la Spitalul, cu diferite boli psihice care necesită o supraveghere deosebită și efort suplimentar.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.8 lit.a, 10 din 281/1993 și anexe, art.49 alin.3 și art.51 din contractul colectiv de muncă, iar în dovedirea susținerilor lor au depus înscrisuri (filele 9-21) și au solicitat efectuarea unei expertize de specialitate contabilă (fila 46 verso).
Pârâții DGASPC B și Consiliul Județean B au formulat întâmpinări (filele 28-36).
excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pârâtul Consiliul Județean Bas usținut că în conformitate cu art.1 alin.1 din Hotărârea Consiliul Județean nr.130/2004, începând cu data de 1 ianuarie 2005 s-a înființat și organizat DGASPC B ca instituție publică cu personalitate juridică și buget propriu iar Centru de Asistență Medico-Socială Paf ost preluat de Direcție de la aceeași dată, astfel că nu are nici un raport juridic cu reclamanții și a fost greșit chemat în judecată, solicitând scoaterea sa din cauză.
Pârâta DGASPC Bas usținut că excepția ridicată de Consiliul Județean B este neîntemeiată deoarece este ordonator secundar de credite, că cererea de acordare a celui de al 13-lea salariu pentru anul 2003 este prescrisă iar celelalte capete de cerere sunt nefondate întrucât sporul pentru condiții de muncă periculoase a fost plătit iar grilele de salarizare ale personalului contractual al Centrului P au fost stabilite conform 24/2000, 9/2004 și 10/2007.
Expertiza contabilă încuviințată de prima instanță a fost efectuată de expert (filele 85-104) fiind ulterior completată (filele 118-120).
Reclamanții au depus concluzii scrise (fila 144).
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.161 pronunțată la 27 februarie 2008 respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean B, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru capătul de cerere privind plata celui de al 13-lea salariu pentru anul 2003, constatând prescripția, a admis în parte acțiunea în sensul obligării pârâților la plata către reclamanți a:
- sporului de noapte de 15% aferent perioadei 11 iunie 2004-31 octombrie 2007 și totalizând 13.408 lei conform anexei la expertiza contabilă;
- sporului de 100% pentru orele de muncă lucrate sâmbăta, duminica și în sărbătorile legale și totalizând 45.120 lei pentru perioada 1 mai 2006-31 octombrie 2007 conform anexei 3 la expertiză;
-a constatat achitate sporurile de 100% pentru orele de muncă lucrate sâmbăta, duminica și în sărbătorile legale în perioada 1 aprilie 2006-30 aprilie 2006 și sporul de 10% pentru condiții de muncă periculoase pentru perioada iulie 2005-la zi;
-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata sporului de 100% pentru condiții de muncă periculoase.
Prin aceeași sentința s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților și.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut sub aspectul excepțiilor că pârâtul Consiliul Județean Bap reluat pentru prima dată de la Direcția de Sănătate Publică B la data de 1 octombrie 2003 Centrul de Asistență Medico-Socială P, iar la data de 1 ianuarie 2005-când a fost înființată DGASPC B-aflată în subordinea Consiliului Județean, Centrul a fost preluat pentru a doua oară de respectiva Direcție care este finanțată, potrivit art.9 din Hotărârea Consiliului Județean, din bugetul propriu al județului, ca ordonator secundar de credite, așa încât pârâtul Consiliul Județean B are calitate procesual pasivă în cauza de față.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata celui de al 13-lea salariu aferent anului 2003, prima instanță a constatat incidența dispozițiilor art.166 din codul muncii și ale Decretului nr.167/1958-termenul de prescripție de 3 ani fiind prescris la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții sunt angajații Centrului de Asistență Medico-Socială P care a trecut prin două preluări succesive în anii 2003 de la Direcția de Sănătate Publică la Consiliul Județean și respectiv de la 1 ianuarie 2005 la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
S-a mai reținut că potrivit clauzelor contractelor individuale de muncă ale reclamanților și art.67 alin.3 din contractul colectiv de muncă la nivel național pentru perioada 2007-2010, aceștia lucrează și în ture de noapte, după sistemul 8 cu 16 și 12 cu 24 ore, iar pentru munca desfășurată în timpul nopții trebuie să beneficieze de sporul de noapte de 15% din salariul de bază.
Exceptând perioada în care acest drept este prescris, reclamanții sunt îndreptățiți la plata respectivului spor în perioada 11 iunie 2004-31 octombrie 2007, astfel cum acesta a fost calculat individual prin expertiza contabilă în anexa nr.1 a raportului.
În privința sporului de 100% pentru orele lucrate sâmbătă, duminică și în sărbătorile legale, conform art.10 din 281/1993 și art.51 lit.a din contractul colectiv de muncă, activitatea reclamanților se circumscrie acestor dispoziții, astfel că exceptând luna aprilie 2006 când sporul a fost achitat, tribunalul a obligat pârâții la plata sumei de totale de 45.120 lei, defalcat pentru fiecare reclamant, conform pontajelor verificate de expertul contabil, stabilind sumele individuale cuvenite în anexa 3 raportului.
În fine, tribunalul a stabilit că sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare de 10% din salariul de bază conform art.8 din 281/1993 a fost încasat de reclamanți începând cu luna iulie 2005-așa cum a concluzionat expertiza contabilă - iar sporul similar dar în procent de 100% cerut prin acțiune la petitul 4 fost considerat a nu se cuveni acestora în condițiile în care în anexa 2 281/1993 și în Ordinul Ministerului Sănătății nr.7121/2005, sunt prevăzute locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă și condițiile de acordare a acestui spor, pe care reclamanții nu le îndeplinesc, astfel cum a constatat și expertul contabil.
În termen legal împotriva acestei sentințe au exercitat recursuri pârâții Consiliul Județean B și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului(filele 4-5 și 11-12) criticând hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâtul Consiliul Județean Bai nvocat greșita soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive și, reiterând apărările de la instanța de fond, a susținut că plata salariilor reclamanților se face de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B din bugetul propriu, cu încadrarea obligatorie în sumele aprobate cu această destinație.
Pentru acest motiv, recurentul-pârât a cerut admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și respingerea acțiunii reclamanților față de Consiliul Județean
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bas usținut că sentința tribunalului este netemeinică sub aspectul modului de calcul a sporului de noapte de 15% pentru perioada 11 iunie 2004-31 octombrie 2007 și care nu a fost diferențiat, deși până la data de 1 ianuarie 2005 acesta trebuie achitat de pârâtul Consiliul Județean B în subordinea căruia s-a aflat Centrul de Asistență Medico-Socială P de la data de 11 iunie 2004.
În recurs au fost depuse înscrisuri (filele 79-108).
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză dar și sub toate aspectele, conform art.3041cod pr.civ. constată că recursurile exercitate sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, pentru considerentele care succed:
Cât privește recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Județean B, se constată că acesta conține exclusiv critica referitoare la greșita dezlegare a excepției pe care a invocat-o la instanța de fond respectiv lipsa calității sale procesuale pasive.
Așa fiind, Curtea va exercita controlul legalității și temeiniciei sentinței recurate sub aspectul criticat, constatându-se că în mod legal și temeinic tribunalul a reținut că pârâtul justifică calitatea procesuală pasivă de a sta în judecată în raportul juridic litigios dedus judecății.
Așa cum s-a reținut și în considerentele hotărârii primei instanțe, Centrul de Asistență Medico-Socială Pat recut prin două etape de preluare, mai întâi la data de 1 octombrie 2003 fost predat de Direcția de Sănătate Publică a Județului B și preluat de Consiliul Județean B, iar apoi, de la data de 1 ianuarie 2005 când a luat ființă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B- instituție aflată în subordinea aceluiași Consiliu-conform art.1 alin.1 din Hotărârea Consiliului Județean (fila 79 verso dosar recurs) Centrul de Asistență Medico-Socială Paf ost preluat de respectiva Direcție.
Potrivit art.9 (1) din aceeași hotărâre, finanțarea Direcției se asigură din bugetul propriu al județului B, bugetul de stat și din donații, sponsorizări și alte forme de contribuții bănești, în condițiile legii, fiind astfel mai presus de orice dubiu că raportul juridic dedus judecății trebuie purtat în contradictoriu și cu pârâtul-recurent Consiliul Județean B pentru a asigura opozabilitatea efectelor hotărârii care a stabilit în mod corect obligația de plată a unor sume cerute de reclamanți în calitate de salariați de la angajator, în împrejurările în care Consiliul Județean asigură finanțarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B, din bugetul județului și cel de stat.
Nici critica formulată de recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B nu se justifică, dată fiind împrejurarea de necontestat că Centrul de Asistență Medico-Socială P, indiferent de perioada în care a fost succesiv preluat, de Consiliul Județean B și respectiv de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, nu are resurse proprii de finanțare, iar drepturile bănești cuvenite reclamanților și stabilite prin sentință urmează a fi plătite in solidum de toți pârâții, fiind fără relevanță juridică data înființării Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B-1 ianuarie 2005-câtă vreme asigurarea finanțării sale și implicit a fondurilor necesare executării obligațiilor ce decurg din hotărâre se face din bugetul județului și de la bugetul de stat, pe baza și în conformitate cu hotărârea nr.130/2004 a Consiliului, așa cum a fost sus-citată.
Pentru toate considerentele care preced, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri exercitate în cauză, în temeiul art.312 cod pr.civ. menținând în totalitate ca legală și temeinică sentința civilă nr. 161 pronunțată la 27 februarie 2008 de Tribunalul Buzău.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurilor declarate de pârâtele Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului B, cu sediul în B,-, județ B și Consiliul Județean B, județ B, împotriva sentinței civile nr.161 din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la centrul de Asistență Medico-Socială P, județ B și intimatul-pârât Centrul de Asistență Medico-Socială P,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 17 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- --- - -- -
Grefier,
Red.
f --Trib.
G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
