Drepturi salariale (banesti). Decizia 1743/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1743/R/2009
Ședința publică din 29 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Griga Daniela Sergiu Diaconescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ȘCOALA, împotriva sentinței civile nr.788 din 27 aprilie 2009, și încheierea din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect litigiu de muncă-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul intimat, personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 27 iulie 2009, s-a depus la dosar, din partea reclamantului intimat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
La data de 1 septembrie 2009, s-a depus la dosar, din partea pârâtei recurente un înscris prin care solicită judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.proc. civ.
Reclamantul intimat arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.788 din 27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, astfel cum a fost îndreptată conform art.281 pr.civ. prin încheierea din data de 13.05.2009, a fost admisă acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Școala și in consecință a fost obligată parata la plata sumei de 8.510 lei, reprezentând ajutor de deces în valoare de 5 salarii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că soția reclamantului, a fost angajată a pârâtei, în calitatea de cadru didactic, până la data de 14.02.2009 când a survenit decesul acesteia.
La data de 04.03.2009, reclamantul în calitate de soț supraviețuitor, a formulat o cerere privind acordarea ajutorului de deces prevăzut de art. 106 alin.2 din Legea nr. 128/1997.
Această cerere a fost respinsă de pârâtă cu motivația că ajutorul de deces se acordă în cuantumul prevăzut de Legea nr. 19/2000.
Într-adevăr Legea nr. 19/2000 care este legea generală în materia asigurărilor sociale, prevede la art.126 faptul că persoana care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces și care poate fi, după caz, soțul supraviețuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moștenitorul, în condițiile dreptului comun, sau, în lipsa acestuia, oricare persoană care face această dovadă, beneficiază de ajutor de deces în cuantumul stabilit anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Acest cuantum pentru anul 2009 este de 1702 lei conform art. 17 din Legea nr. 19/2009.
În cazul de față însă persoana decedată având calitatea de cadru didactic se aplică legea specială în domeniu care reglementează drepturile și obligațiile cadrelor didactice, respectiv Legea nr. 128/1997. Dacă această Lege nu ar fi cuprins prevederi referitoare la ajutorul de deces atunci ar fi fost aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Însă art.106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 prevede în mod expres faptul că: "În caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptățiți este de cinci salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale".
Având în vedere aceste considerente precum și faptul că salariul de încadrare al defunctei era de 1762 lei instanța a obligat pârâta să-i plătească contestatorului suma de 8.510 lei, reprezentând ajutor de deces.
Împotriva acestei hotărâri și a încheierii din 13.05.2009, pârâta Școala a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului în limita sumei de 1.702 lei, conform art.17 alin.1 din Legea nr.19/2002.
În sprijinul soluției de casare, pârâta a susținut că nu are calitate procesuală pasivă în raport de dispozițiile art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 conform căruia ajutorul de deces se acordă din bugetul asigurărilor sociale, care este gestionat de Casa Județeană de Pensii
S-a invocat, în același context că reclamantul nu a dovedit respectarea procedurii stabilite de pct.4 lit. g din Ordinul nr.340/2001, care impune formularea unei cereri tip pentru acordarea ajutorului de deces însoțită de dovada suportării cheltuielilor cauzate de deces și de dovada faptului că ajutorul de deces nu a fost acordat și altor succesibili.
În sprijinul soluției de modificare s-a invocat că recurenta nu dispune de fondurile necesare plății ajutorului de deces, precum și că art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 a fost abrogat prin dispozițiile Legii nr.19/2000.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art.312 alin.3 pr.civ. casarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art.304 pct.1, 2, 3, 4 și 5 precum și în toate cazurile în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.
În raport de aceste exigențe legale cu caracter imperativ nu poate fi considerat ca motiv de casare soluționarea cauzei în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală, această ipoteză încadrându-se în dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. reglementat ca un motiv de modificare hotărârii.
În ceea ce privește legitimarea procesuală a pârâtei Curtea observă că în conformitate cu dispozițiile art. 135 lit. a din Legea nr.19/2000, "ajutorul de deces se achită de către angajator, în cazul decesului asiguratului prevăzut la art.5 alin.1 pct. I și ".
Or, în raport de această dispoziție legală care constituie norma generală în materie, critica recurentei privind lipsa legitimării sale procesuale în cauză este lipsită de temei legal, fiind de remarcat în acest context că art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 are caracterul de normă specială doar sub aspectul cuantumului ajutorului de deces (5 salarii ale persoanei decedate), fără a reglementa o altă procedură de acordare a ajutorului de deces.
Recurenta pârâtă face o confuzie între sursa plății ajutorului de deces respectiv bugetul asigurărilor sociale și persoana juridică chemată să plătească efectiv ajutorul de deces.
De asemenea Curtea constată că reclamantul aparține categoriei de beneficiari ai ajutorului de deces reglementată de art.126 alin.1 din Legea nr.19/2000, fiind soțul supraviețuitor, precum și că a depus certificatul de deces (9 fond), copia actului de identitate (8 fond), copia certificatului de căsătorie (10 fond) și a făcut dovada suportării cheltuielilor de înmormântare (20-21).
De asemenea, din răspunsul pârâtei nr.143/24.03.2009 (7) rezultă că reclamantul a solicitat printr-o cerere ajutorul de deces.
În fine, în acest context, Curtea constată că reclamantul nu poate în mod obiectiv proba că ajutorul de deces nu a fost acordat altei rude a defunctei, în atare situație recurenta pârâtă având obligația de a proba faptul pretins prin indicarea persoanei care a primit această prestație de asigurări sociale, alături de dovada corespunzătoare.
În privința raportului dintre dispozițiile Legii nr. 128/1997 și ale Legii nr. 19/2000, Curtea constată că actul normativ inițial cu caracter special în ceea ce privește caracterul ajutorului de deces, nu poate fi abrogat tacit printr-o lege generală ulterioară, în acest sens fiind și dispozițiile art.65 alin.3 din Legea nr.24/2000, care impun în această situație soluția legislativă a abrogării exprese a actului normativ special.
În fine, ultimul motiv de recurs întemeiat pe imposibilitatea plății ajutorului de deces datorită lipsei resurselor bugetare nu este pertinent, deoarece acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opus dreptului legal al reclamantului.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtaȘcoalaîmpotriva sentinței civile nr. 788 din 27.04.2009 și încheierii din 13.05.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Griga Daniela Sergiu Diaconescu
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./15.10.2009
Jud.fond. /
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Griga Daniela Sergiu Diaconescu
