Drepturi salariale (banesti). Decizia 178/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 178/
Ședința publică din 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1521 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă reclamanta intimată, lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reclamanta intimată declară că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta intimată declară că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 1521 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă, având ca obiect un conflict de drepturi, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL TÂRGU -M, Ministerul Justiției, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, obligând în solidar pârâții la calcularea și la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu sporul de vechime, în cuantum de 25% din indemnizația de încadrare brută lunară, cuvenit reclamantei pentru perioada 1 octombrie 2004 - 1 noiembrie 2005, urmând ca suma menționată să fie actualizată în funcție de rata inflației. Restul pretențiilor reclamantei au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul acordării sumelor aferente sporului de vechime ca drepturi salariale și nu ca despăgubiri.
În motivarea recursului s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 329 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept de Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, iar prin decizia nr. XXXVI a Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a statuat în legătură cu dispozițiile legale care reglementau acordarea sporului de vechime, instanța a avut în vedere sporul de vechime cuvenit magistraților ca drept salarial și nu ca despăgubire. În aceste condiții, s-a invocat faptul că se impune modificarea sentinței atacate cu privire la calificarea dată sumelor aferente sporului de vechime, în sensul acordării acestora ca drept salarial, această calificare având relevanță în ceea ce privește aplicarea reglementărilor fiscale legate de impozitarea acestor sume.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin sentința atacată tribunalul a dispus obligarea în solidar a pârâților Curtea de APEL TÂRGU -M și Ministerul Justiției la calcularea și la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri legale cu sporul de vechime, în cuantum de 25% din indemnizația de încadrare brută lunară cuvenită pentru perioada 1 octombrie 2004 - 1 noiembrie 2005, reținând că prin neacordarea acestui spor reclamanta a fost în mod evident și grav discriminată în condițiile în care se află în aceeași situație juridică și faptică, ce fundamentează și generează acest spor salarial și pentru restul personalului din unitățile de justiție.
Totodată, s-a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată și prin prisma dispozițiilor Deciziei nr. XXXVI din 7 mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care în urma soluționării recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 în raport cu prevederile art. I pct. 32 din OG nr. 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000 se interpretează în sensul că magistrații beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Atât din dispozitivul acestei decizii, cât și din considerente rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere faptul că sporul de vechime cuvenit magistraților are natura unui drept salarial. De altfel și în considerentele sentinței pronunțate de tribunal sporul de vechime acordat reclamantei este abordat ca și drept salarial cuvenit ca urmare a raporturilor de muncă existente între părți în perioada pentru care s-a acordat sporul respectiv.
În dispozitivul sentinței s-a menționat acordarea doar de despăgubiri egale cu sporul de vechime, însă este evident că instanța a avut în vedere faptul că despăgubirile respective sunt echivalentul unor drepturi salariale neacordate reclamantei și la care aceasta era îndreptățită.
Pe de altă parte, acest aspect este confirmat și de faptul că acțiunea reclamantei a fost calificată ca fiind un conflict de drepturi care atrage competența tribunalului, fiind judecată de un complet specializat, deoarece în cazul în care ar fi fost vorba de despăgubiri solicitate pe calea dreptului comun, competența ar fi revenit judecătoriei.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâții la plata de despăgubiri în favoarea reclamantei constând în echivalentul sporului de vechime, ca drept salarial, menținând celelalte dispoziții ale sentinței pronunțate de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1521 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă în solidar pârâții la calcularea și la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu sporul de vechime în cuantum de 25% din indemnizația de încadrare brută lunară, cuvenit reclamantei pentru perioada 1 octombrie 2004 - 1 noiembrie 2005, ca drept salarial.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-31.03.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
