Drepturi salariale (banesti). Decizia 1818/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1818
Ședința publică din 26 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B, str.-.- nr.22-24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.352 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, cu domiciliul ales în B,--20, jud.B, HG, I, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales în B,--20, jud.B și în contradictroiu cu intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Recurs scutit de plata taxei de timbru
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă atât în propriu cât și în calitate de reprezentant legal al intimaților-reclamanți, HG, I, lipsă fiind recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României, intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Intimata-reclamantă arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Intimata-reclamantă având cuvântul, arată că este real faptul că în perioada 2002-2004 controlorii financiari au beneficiat de creșteri salariale stabilite prin acte normative însă, aceste creșteri au fost inferioare celor legale, respectiv nu s-au situat la nivelul rezultat din corelația valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică așa cum prevede art.2 alin.1 din OUG nr.160/2000 aprobată prin Legea nr.711/2001.
Față de această situație, intimații-reclamanți s-au adresat cu acțiune în instanță, iar prin hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe, recurenta-pârâtă a fost obligată la plata unor drepturi salariale stabilite ca diferențe între nivelul indemnizațiilor achitate și nivelul stabilit de lege în raport cu valoarea de referință sectorială determinată pentru funcțiile de demnitate publică.
Mai arată că recurenta-pârâtă a pus în executare hotărârile judecătorești însă numai parțial în sensul că a achitat diferențele salariale pentru perioada 2002-2004, efectuat modificările în carnetele de muncă ale fiecărui control financiar pe aceeași perioadă, însă începând cu 1 ianuarie 2005 păstrat și a acordat vechiul nivel de salarizare și nu pe cel câștigat în instanță.
Astfel, intimații-reclamanți s-au adresat din nou instanței și printr-o nouă hotărâre judecătorească recurenta-pârâtă a fost obligată din nou la plata diferențelor salariale pentru perioada ianuarie 2005-martie 2006, însă începând cu data de 1 noiembrie 2006 recurenta-pârâtă a sistat din nou, fără niciun temei legal plata acestor drepturi câștigate în instanță la nivelul valorii de referință sectoriale de 332 lei valabilă pentru funcțiile de demnitate publică, revenind la vechea valoare de referință de 282 lei.
În continuare, arată că recurenta-pârâtă în mod eronat a considerat că procentele de creștere prevăzute de Legea nr.233/2006 au o valoare de referință de 282 lei, inferioară celei câștigate de intimații-reclamanți în instanță, respectiv 332 lei.
Precizează că într-adevăr controlorii financiari nu fac parte din categoria funcțiilor de demnitate publică însă, potrivit art.2 alin.(1) din OUG nr.160/2000 salariile controlorilor financiari trebuiau indexate an de an în aceeași proporție ca și salariile deminitarilor, fapt ce nu s-a întâmplat, astfel că intimații-reclamanți s-au adresat instanțelor de judecată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, arată că este nefondată deoarece conflictul de muncă privind drepturile salariale este declanșat în cadrul raporturilor juridice de muncă dintre intimații-reclamanți și recurenta-pârâtă și nu cu chemata în garanție.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-, reclamanții, HG, I, au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata diferențelor de bani între indemnizațiile cuvenite și cele efectiv achitate pe perioada noiembrie 2006 - februarie 2008, ca urmare a neaplicării dispozițiilor deciziei 844/2006 a Curții de Apel Ploiești, a diferențelor de premiu anual, toate sumele actualizate cu indicele de inflație până la data executării hotărârii și la corectarea încadrărilor salariale pentru aceeași perioadă conform valorii de referință sectorială confirmate prin decizia amintită.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că indemnizațiile funcțiilor de specialitate din cadrul Curții de Conturi sunt reglementate de nr.OUG160/2000 aprobată prin Legea nr.711/2001, valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexă constituind baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a controlorilor financiari, corectată periodic în raport de evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Arată reclamanții că indemnizațiile lor au fost calculate conform deciziei 844/2006 a Curții de Apel Ploiești numai până la 31.10.2006, apoi sistându-se plata fără nici o justificare.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece a fost adoptată Legea 233/2006 prin care se reglementează salarizarea și alte drepturi ale controlorilor financiari, iar decizia Curții de Apel Ploiești viza o perioadă determinată.
Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice, în cazul în care s-ar admite acțiunea reclamanților, acesta urmând să fie obligat să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale.
Reclamanții au formulat cerere completatoare prin care au solicitat aplicarea valorii sectoriale de 322 lei și pentru viitor.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.352 din 9 aprilie 2008 Tribunalul Buzăua respins cererea de chemare în garanție și a admis acțiunea, obligând pârâta să plătească diferențele salariale neacordate pe perioada 1.11.2006 - 31.03.2008, reprezentând diferențele între indemnizația cuvenită conf. OUG 160/2000 și cea efectiv încasată, aplicând valoarea de referință sectorială de 322 lei și pe viitor, să corecteze încadrările controlorilor financiari în mod corespunzător, cu efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă și să plătească diferențele de premiu anual între cel încasat și cel cuvenit pe 2006-2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâta Curtea de Conturi a României, că aceasta este neîntemeiată, deoarece acest minister nu are atribuții privind calculul drepturilor bănești cuvenite reclamanților, neexistând raporturi specifice relațiilor de muncă între acesta și controlorii financiari, angajați ai Curții de Conturi. Mai mult, calitatea procesuală pasivă a chematului în garanție nu se justifică nici în virtutea rolului acestuia de a răspunde de elaborarea proiectelor de buget, atâta vreme cât acestea din urmă au la bază propunerile ordonatorilor principali de credite, situație în care se află și Curtea de Conturi a României.
Obținerea fondurilor necesare pentru plata diferențelor salariale este o obligație exclusivă a pârâtei, care urmează procedura legală de rectificare a bugetului propriu.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții sunt controlori financiari în cadrul Curții de Conturi, fiind salarizați conform OUG160/2000 aprobată prin Legea 711/2001.
Conform art.2 din această ordonanță valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexă constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a controlorilor financiari, corectată periodic în raport de evoluția prețurilor de consum stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Prin decizia civilă nr.844/2006 a Curții de Apel Ploiești că reclamanții - controlori financiari - beneficiază de majorările salariale prevăzute pentru acest sector și aceste funcții, neputând interveni nicio interpretare trunchiată a legii, ori o aplicare discriminatorie a acesteia, situație care ar fi în contradicție cu Constituția României, astfel că le este aplicabilă valoarea sectorială de 322 lei.
Legea nr.233/2006 nu abrogă disp. art.2 ale OUG 160/2000, ci reglementează creșterile salariale aplicabile controlorilor financiari.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea, în esență, că în mod greșit s-a respins cererea de chemare în garanție a MEF, atâta vreme cât nici o cheltuială bugetară nu poate fi angajată dacă nu este aprobată conform legii și nu are prevederi bugetare.
Pârâta critică sentința și pe fondul său, susținând că în mod greșit s-a admis acțiunea, atâta vreme cât reclamanții aveau reglementată o valoare de referință sectorială specială și nu au fost adoptate acte normative exprese care să modifice această valorare.
Se arată că, pe raționamentul expus în sentința atacată, Legea nr.233/2006 nu-și mai avea sensul.
Se susține, de asemenea, că nu se pot acorda diferențe salariale retroactiv, în lipsa unor reglementări exprese.
Reclamanții intimați au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Și intimatul MEF a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii tribunalului în ce privește respingerea cererii de chemare în garanție.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În ce privește cererea de chemare în garanție a MEF, în mod corect tribunalul a respins-o, deoarece acest minister nu are atribuții privind calculul drepturilor bănești cuvenite reclamanților - intimați, neexistând raporturi specifice relațiilor de muncă între acesta și controlorii financiari, angajați ai Curții de Conturi. Calitatea procesuală pasivă a chematului în garanție nu se justifică nici în virtutea rolului acestuia de a răspunde de elaborarea proiectelor de buget, atâta vreme cât acestea au la bază propunerile ordonatorilor principali de credite, situație în care se află și Curtea de Conturi a României. Obținerea fondurilor necesare pentru plata diferențelor salariale este o obligație exclusivă a pârâtei recurente, care urmează procedura legală de rectificare a bugetului propriu.
Pe fondul cauzei, curtea va reține că și aici, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea.
Reclamanții intimați sunt controlori financiari în cadrul Curții de Conturi și au fost salarizați conform OUG160/2000 aprobată prin Legea 711/2001.
Conform art.2 din această ordonanță valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexă constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a controlorilor financiari, corectată periodic în raport de evoluția prețurilor de consum stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Ordonanța de Urgență nr.9/2005 prevede acordarea creșterilor salariale pentru funcții de demnitate publică în două tranșe, în ianuarie și respectiv octombrie 2005.
Prin urmare, așa cum s-a stabilit irevocabil prin Decizia 84/2006 a Curții de Apel Ploiești din coroborarea celor două dispoziții legale menționate, rezultă în mod cert și fără echivoc faptul că și controlorii finanaciari beneficiază de majorarea valorii de referință sectorială, indiferent că o nouă reglementare mai enumeră sau nu expres categoriile de funcții care beneficiază de majorare, atâta timp cât ele sunt determinate generic.
Legea 233/2006 care enumeră expres și funcția de controlor financiar din cadrul Curții de Conturi nu abrogă prev. art.2 din OUG 160/2000 aplicabile intimaților reclamanți, ci stabilește numai creșteri salariale procentuale ce se aplică și controlorilor financiari.
Ori, atâta vreme cât se stabilise prin hotărâre judecătorească irevocabilă că valoarea de referință sectorială aplicabilă intimaților reclamanți era de 322 lei anterior acestei legi, majorările procentuale trebuiau aplicate pornind de la această sumă.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a dispus acordarea diferențelor salariale așa cum au fost solicitate prin acțiune, a diferențelor de premiu anual și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale intimaților reclamanți.
Pentru aceste considerente, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B, str.-.- nr.22-24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.352 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, cu domiciliul ales în B,--20, jud.B, HG, I, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales în B,--20, jud.B și în contradictroiu cu
intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- - - - - -
Grefier,
Red. /AȚ
2 ex./24.10.2008
.fond - Trib.
Jud.fond
G
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
