Drepturi salariale (banesti). Decizia 1843/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (8263/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1843/
Ședința din ședința publică de la 24.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
****************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.752 LM/AS din data de 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă TREI -
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant, personal, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 23.03.2009, după care,
Președintele completului comunică recurentului-reclamant un exemplar al întâmpinării.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant, personal, solicită admiterea recursului și obligarea intimatei-pârâte la restituirea carnetului de muncă.
În temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.752 din data de 09.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta TREI -
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în fapt, prin repartiție de la Forțele de Muncă, reclamantul a fost trimis să se angajeze la societatea pârâtă, urmând a i se încheia contract individual de muncă, începând cu data de 01.11.2007, așa cum rezultă din declarația aflată la fila 14 din dosarul de fond.
La data de 24.10.2007, reclamantul s-a prezentat la societatea pârâtă pentru proba de lucru, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice și neprezentând cartea de muncă la departamentul de salarizare al firmei. A doua zi reclamantul a venit cu carnetul de muncă, fiind, însă, tot în stare de ebrietate, urmând să dea proba practică pe cilindru compact, utilaj pe care a avea să lucreze în cadrul societății.
Astfel, a fost respins din a doua zi de probă, neputându-i-se încheia contract de muncă în starea în care se afla și, totodată, i s-a restituit carnetul de muncă pe care îl adusese pentru angajare (fila 33 din dosar).
Urmare a sesizărilor făcute de reclamant către Inspectoratul Teritorial d e Muncă G, s-a dispus verificarea inopinată a societății pârâte, verificându-se contractele de muncă ale salariaților.
Prin procesul verbal de contravenție nr.1940/17.06.2008, întocmit de Inspectoratul Teritorial d e Muncă G, s-a reținut că unitatea pârâtă are un număr de 7 salariați, aceștia fiind încadrați în baza unor contracte individuale de muncă încheiate în formă scrisă și înregistrate la ITM
Nu s-a reținut și nici nu s-a probat, în prezenta cauză, existența unui contract individual de muncă întocmit pe numele reclamantului.
Conform declarației extrajudiciare dată de administratorul societății pârâte și aflată la fila 22 din dosarul de fond, societatea nu deține carnetul de muncă al reclamantului, acesta fiindu-i restituit.
Din adresa nr.2370/30.06.2008, emisă de societatea pârâtă, rezultă că a doua zi, când reclamantul a fost pus să folosească utilajul cu care urma să lucreze, respectiv să urce cilindrul compactor pe trailer, acesta era să se răstoarne cu el.
Prin aceeași adresă, societatea pârâtă menționează că nu deține carnetul de muncă a reclamantului și că nu are ce face cu acest document, întrucât reclamantul nu are datorii la societate, astfel că nu există vreun motiv pentru care să îl rețină.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurentul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant susține că nu este de acord cu cele reținute de instanța de fond în motivarea sentinței atacate și că el nu a fost niciodată în stare de ebrietate, la serviciu.
Arată că dorește să i se elibereze carnetul de muncă și insistă să i se plătească despăgubirile și daunele morale, pentru perioada în care i-a fost reținut, fără motiv, carnetul de muncă, precum și contravaloarea orelor suplimentare efectuate.
Mai susține că a lucrat în cadrul unității pârâte de la data de 01.11. 2007, până la data de 14.11.2007 și că niciodată nu a fost în stare de ebrietate la serviciu, el fiind bolnav și neavând voie să consume băuturi alcoolice. Susține că s-a reținut, în mod greșit, în sarcina sa, această abatere, de către cei în drept.
Nu s-au indicat temeiurile de drept ale cererii de recurs.
Prin întâmpinarea formulată (fila 12 dosar recurs), intimata-pârâtă TREI -, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținere, ca legală și temeinică, a hotărârii fondului, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurentul-reclamant nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 al.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
Cât privește recursul declarat, Curtea reține că, prin petitul cererii de chemare în judecată, cu care a investit prima instanță, reclamantul a solicitat obligarea societății pârâte TREI - la plata drepturilor salariale constând în contravaloarea orelor efectuate suplimentar, precum și la restituirea, de către aceasta, a carnetului său de muncă.
Capătul de cerere referitor la carnetul de muncă, având drept temei juridic dispozițiile Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă, ar fi fost de competența, în primă instanță, a judecătoriei, însă, dat fiind că primul capăt al acțiunii introductive vizează plata unor drepturi bănești, cu caracter salarial, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul s-a considerat legal investit cu soluționarea unui conflict individual de muncă și anume, un conflict de drepturi, întrucât operează principiul accesorium sequitur principalem - latin utilizat pentru a exprima ideea, cu valoare de pricipiu, potrivit careia bunul sau contractul accesoriu urmează soarta juridică a bunului sau contractului principal, de care depinde. Așadar, capătul de cerere accesoriu, urmează, din punct de vedere al competenței materiale a instanței de judecată, procedura capătului de cerere principal.
Deși, inițial, reclamantul a solicitat obligarea societății-pârâte și la plata contravalorii orelor suplimentare pe care el le-a efectuat, în calitate de salariat al acesteia, ulterior, la termenul din data de 1 iulie 2008, el și-a restrâns obiectul cererii de chemare în judecată, când, fiind prezent la instanță, a învederat verbal, în ședință publică, faptul că nu solicită plata vreunei despăgubiri, ci "unicul obiect este restituirea carnetului de muncă", aspect care s-a consemnat întocmai în încheierea de ședință de la acea dată.
Așadar, problema dedusă judecății a este doar restituirea carnetului de muncă, ceea ce presupunea stabilirea corectă, de către instanța de fond, a situației de fapt referitoare la carnetul de muncă al reclamantului și anume: dacă reclamantul a predat carnetul său de muncă potențialului angajator și dacă, ulterior, acest document i-a fost restituit sau nu i-a fost restituit ori se află încă în deținerea potențialului angajator sau a Inspectoratului Teritorial d e Muncă sau, poate, a altei persoane fizice sau juridice, de unde să îl poată recupera reclamantul.
Față de cele reținute mai sus, Curtea constată că prima instanță, soluționând în fond, prezenta cauză, nu și-a exercitat rolul activ, în sensul că nu a administrat toate probele utile bunei soluționări a pricinii și nu a avut în vedere nici dispozițiile art.287 din Codul muncii, potrivit cărora, în speță, sarcina probei revine angajatorului. Ori, dată fiind problema dedusă judecății, care constă într-un fapt - restituirea (sau nerestituirea) carnetului de muncăal recurentului-reclamant, chiar în lipsa solicitării, de către părți, a unor probe, instanța de fond era datoare, în virtutea rolului său activ, să dispună, din oficiu, administrarea oricăror mijloace de probă ar fi fost utile soluționării cauzei, inclusiv proba cu martori.
În sensul celor de mai sus, Curtea are în vedere dispozițiile art.129 alin.5 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora:
"Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.".
Totodată, Curtea constată că prima instanță nu a lămurit aspectele rezultate din înscrisurile depuse la dosar de către societatea pârâtă, precum și din afirmațiile acesteia.
Astfel, Curtea constată că prin apărările invocate de intimata-pârâtă în întâmpinarea formulată la fond (de altfel și în cea formulată în prezentul recurs), aceasta a susținut că recurentului-reclamant"- i s-a restituit cartea de muncă pe care o adusese pentru angajare.",fapt pentru care prima instanță a reținut, în considerentele sentinței atacate:"- societatea pârâtă menționează că nu deține cartea de muncă a reclamantului și nu are ce face cu aceasă carte, reclamantul neavând datorii la societate și neexistând vreun motiv pentru care să îi fie reținută -.".
Cu toate acestea, instanța de fond nu a solicitat societății pârâte să prezinte documentull primar (proces- verbal, notă, minută etc.), care ar fi trebuit întocmit cu prilejul predării, de către potențialul salariat, către eventualul angajator, a carnetului său de muncă și nici documentul primar ce ar fi trebuit întocmit la restituirea, de către societate, a carnetului de muncă, persoanei care solicitase angajarea. Ori, nu este vorba, în speță, despre dovedirea unui fapt negativ (o inacțiune), pe care societatea intimată nu ar putea fi ținută să îl dovedească, ci despre un fapt pozitiv și anume - restituirea, către titularul acestuia, a carnetului de muncă (document de maximă importanță pentru orice salariat), carnet care s-a aflat, chiar și pentru un timp foarte scurt, în posesia eventualului angajator, aspect recunoscut, de altfel, de către intimata-pârâtă.
De asemenea, față de obiectul acțiunii introductive (unicul capăt de cerere referindu-se la restituirea carnetului de muncă) Curtea apreciază că nu are relevanță, în speță, dacă recurentul-reclamant a fost sau a fost nu încadrat în muncă în cadrul societății intimate, dacă a desfășurat sau nu activitate și nici dacă a efectuat ore suplimentare, neavând relevanță nici motivele pentru care acesta nu ar mai fi fost încadrat.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea constatând că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, apreciază că recursul declarat de recurentul-reclamant este fondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin.2 alin.3 și alin.5 teza 1 Cod proc. civilă, îl va admite ca atare și, în consecință, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal, prilej cu care vor fi analizate toate susținerile și apărările părților și vor fi administrate toate mijloacele de probă utile cauzei, inclusiv proba cu martori, în vederea stabilirii, cu claritate, a situației de fapt.
Astfel, Curtea apreciază că atâta timp cât, în speță, este supusă dezbaterii existența unui fapt și anume faptul restituirii carnetului de muncă, proba cu martori este, îndeobște, utilă cauzei, iar, față de dispozițiile art.305 Cod proc. civilă, această proba nu poate fi administrată în recurs.
Cât privește cele solicitate de recurentul-reclamant în cuprinsul cererii sale de recurs, respectiv acordarea de despăgubiri și de daune morale, pentru pentru perioada în care i-ar fi fost reținut, fără motiv, carnetul de muncă, precum și plata contravalorii orelor suplimentare pe care el le-ar fi efectuat, Curtea apreciază că acestea reprezintă noi capete de cerere, care nu pot fi formulate cu prilejul exercitării căii de atac a recursului, ci numai în condițiile art.132 din Codul d e procedură civilă, la prima zi de înfățișare.
Mai mult, Curtea, așa cum, de altfel, a arătat mai sus, reține că la fond, la termenul din data de 1 iulie 2008, reclamantul, fiind prezent la instanță, și-a restrâns obiectul inițial al cererii de chemare în judecată, învederând, în ședință publică, faptul că"unicul obiect este restituirea carnetului de muncă",aspect consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, motiv pentru care cu atât mai mult acesta nu poate acum să formuleze și alte pretenții, ce exced cadrului procesual deja stabilit.
Ca urmare, cu prilejul rejudecării, instanța de fond nu va avea în vedere susținerile recurentului-reclamant referitoare la eventuale despăgubiri, daune morale și contravaloare a orelor suplimentare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.752 LM/AS din data de 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă TREI -
Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 30.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
