Drepturi salariale (banesti). Decizia 1853/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1853
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr. 430 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, G, R, intervenienții intimați, n, și pârâții intimați Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Arad, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă părțile.
Procedura completă
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2009; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta hotărâre când pronunțarea s-a amânat pentru data de 20 noiembrie 2009 și 24 noiembrie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 430/24.04.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor; a respins excepția de inadmisibilitate a cererilor de intervenție.
A admis acțiunea civila formulata de reclamanții, G, R în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Arad, având ca obiect drepturi bănești.
A obligat pârâții să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale pentru perioadele efectiv lucrate, calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, astfel: perioada 4 martie 2005 - 30 septembrie 2005 la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei; perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006 la valoare de referință sectorială 312,3 lei; perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006 la valoarea de referință sectorială 331 lei; perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007 la valoare de referință sectorială de 358 lei; perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007 la valoare de referință sectorială de 365 lei; perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007 valoare de referință sectorială de 405 lei.
A admis în principiu cererile de intervenție formulate de intervenienții, n, și R.
A obligat pârâții la plata către intervenienți a diferențelor de salarii, în funcție de perioada efectiv lucrată, calculate pe baza valorii de referință sectorială: 4 martie 2005 - 30 septembrie 2005 la valoare de referință sectorială de 264,7 lei; 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006 la valoare de referință sectorială de 297,4 lei; 1 februarie 2006 - 31 august 2006 la valoare de referință sectorială de 312,3 lei; 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006 la valoare de referință sectorială de 331 lei; 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007 la valoare de referință sectorială de 358 lei; 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007 la valoare de referință sectorială de 365 lei; 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007 la valoare de referință sectorială de 405 lei.
A admis în parte, cererile de intervenție formulate de intervenienții, R, și obligând pentru acești intervenienți la plata diferențelor de drepturi salariale pentru începând cu data de 10 aprilie 2007; de la 1 mai 2007; de la 1 noiembrie 2005; de la 1 noiembrie 2005; de la 1 iulie 2005; de la 1 mai 2007; 4.03.2005-1.05.2007; 4.03.2005-15 noiembrie 2007; R 4.03.2005-1.11.2005; 4.03.2005 - 1.05.2007 și 4.03.2005 - 1.11.2005.
A admis în parte cererea de intervenție a intervenientei și a obligat pârâții să plătească diferențele de drepturi salariale pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite pe perioada 4 martie 2005-31 decembrie 2007.
A obligat pârâții să plătească diferențele de drepturi salariale reclamanților și intervenienților, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins ca nefondat capătul de cerere al intervenienților privind acordarea diferențelor salariale pentru perioada 1.10-2004-3.03.2005.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile bănești necesare plății diferențelor de drepturi salariale cuvenite reclamanților și intervenienților.
Tribunalul a reținut:
Reclamanții și intervenienții sunt magistrați judecători, asistenți judiciari și personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Arad. Prin acțiunea formulată ei solicită obligarea pârâților la plata diferențelor salariale, rezultate în urma recalculării indemnizațiilor și salariilor pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, pentru perioada 4 martie 2005-31 decembrie 2007; respectiv 1.10.2004-31 decembrie 2007.
Este adevărată susținerea pârâtului Ministerul Justiției cu privire la condițiile necesare pentru ca partea să poată fi intervenient în interes propriu, însă, după cum se poate observa, raporturile juridice dintre reclamanți și pârâți, pe de o parte, intervenienți și pârâți, pe de altă parte, sunt identice și rezidă din raporturile de muncă și calitatea de magistrați, respectiv personal de specialitate din cadrul Tribunalului Arad, identic reglementate de lege.
Față de acest motiv, instanța a respins excepția de inadmisibilitate și, în baza dispozițiilor art. 52, alin. 1 Cod procedură civilă, constatând că intervenienții și-au justificat interesul, a admis în principiu cererile de intervenție în interes propriu.
Mai solicită ca pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plăților diferențelor salariale pretinse.
În temeiul art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției de necompetență materială a instanței în sensul respingerii, întrucât dispozițiile art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 referitoare la formularea "unei cereri pentru acordarea de despăgubiri" potrivit dreptului comun, nu au în vedere instanțele de drept comun ci procedura de drept comun pentru domeniul în care se invocă discriminarea.
Ori, în cauză fiind vorba de drepturi salariale, deci de un conflict de muncă, competența de soluționare a cererii revine tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă și art. 284 coroborat cu art. 281 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor cu motivarea că acest minister potrivit Legii nr. 500/2002 și a Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 coordonează activitatea privind sistemul bugetar, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor de rectificare a acestor bugete și aprobă prin bugete sume pentru instituțiile publice care, în temeiul Ordonanța Guvernului nr. 22/2007 vor executa obligațiile de plată potrivit cu titlurile executorii.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că, potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente: valoarea de referință universală; indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate; valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială; grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/10096, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 "pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Drept urmare, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, a prevăzut în mod corect în Anexa 1 calculul indemnizațiilor pentru magistrați începând cu 1 ianuarie 2003 pe baza unei valori de referință sectorială de 1.833.754 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
În baza art. 48 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 și a art. 3 lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. În consecință, pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, această valoare de referință sectorială era de 2.380.592 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite și care fusese majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 191/2002 și ale art. 3 lit. a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 123/2003.
În mod similar prin majorări succesive valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, salarizat conform Legii nr. 50/1996 (până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007) a ajuns pentru același interval de timp la 2.380.592 lei.
Drept urmare, văzând și prevederile Decretului nr. 168/1958 privitor la prescripția extinctivă, tribunalul a respins ca nefondat capătul din cererea intervenienților referitor la acordarea diferențelor salariale pentru perioada 1.10.2004 - 3.03.2005, întrucât indemnizațiile și respectiv salariile acestora au fost corect calculate pe baza valorii de referință sectorială de 2.380.592 lei și pentru perioada respectivă pretențiile formulate sunt și prescrise.
Pentru perioadele 1.01.2005 - 30.09.2005 și 1.10.2005 - 31.01.2006, deși Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/ 2001 era în vigoare (stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică) iar conform art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, lege organică, "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Este de observat că, deși conform denumirii sale, acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 (acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică), art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2005 arată doar că în anexele VIII și IX sunt prevăzute indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate, acestora fără a se indica în mod explicit procentul de majorare al indemnizațiilor.
Având în vedere însă că, de exemplu, pentru funcția de demnitate publică aleasă de Președinte al României, indemnizația lunară era de: 46.764.000 lei la 1.01.2003, conform Anexei 7/1 a la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 191/2002; 46.613.000 lei la 1.10.2003, conform Anexei 7/1 b la aceeași ordonanță; 49.409.780 lei la 1.01.2004, în baza creșterii de 6% prevăzută de art. 3 lit. a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 123/2003; 52.374.367 lei la 1.10.2004, în baza creșterii de 6% prevăzută de art. 3 lit. a din aceeași ordonanță și de 65.469.000 lei la 1.10.2005, conform Anexei 8/1 la Ordonanța Guvernului nr. 9/2005, rezultă că indemnizațiile pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora au crescut cu 25% începând cu 1.10.2005. Iar conform art. 3 alin. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2005, începând cu luna ianuarie 2005 s-a acordat 45% din creșterea rezultată ca diferență între indemnizația stabilită potrivit anexelor acestei ordonanțe și indemnizația avută în luna decembrie 2004.
Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit "principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 conform cărora "puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiției și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", tribunalul a constatat întemeiate pretențiile reclamanților de a le fi acordate creșterile salariale prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 9/2005.
Pentru aceleași rațiuni, sunt întemeiate solicitările acestora de a le fi acordate și pentru anii 2006 și 2007 creșterile salariale prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 3/12.01. 2006 și Ordonanța Guvernului nr. 10/31.01.2007.
Așadar, plecând de la valoarea de referință sectorială de 2.380.592 lei la nivelul lunii decembrie 2004, văzând și prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamanților și intervenienților diferențele de drepturi salariale pentru perioadele efectiv lucrate, calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite de: 264,7 lei pentru perioada 4 martie 2005 - 30.09.2005; 297,4 lei pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006 conform OG nr. 9/2005; 312,3 lei pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006 și 331 lei, pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006 conform art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 3/2006, care a prevăzut majorarea indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică în două etape, respectiv cu 5% începând cu 1.02.2006 și cu 6% începând cu 1.09.2006; 347,67 lei, pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007; 354,62 lei pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007 și 393.62 lei pentru perioada 1.10.2007 - 31.12.2007 conform art. 1 și art. 3 alin. 3 cu anexele corespunzătoare din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, care a prevăzut majorări în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 1.01.2007, cu 2% începând cu 1.04.2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007.
Tribunalul a admis în parte cererile de intervenție formulate de intervenienții menționați mai jos în raport, fie de data începerii raporturilor de muncă cu Ministerul Justiției, fie în raport cu data pensionării, dată de la care raporturile directe cu pârâții s-au modificat, născându-se un alt fel de raport, cu un terț care nu a fost parte în proces, respectiv Casa Județeană de Pensii A, obligând pentru acești intervenienți pârâții la plata diferențelor de drepturi salariale astfel: pentru pe perioada 10.04.2007-31.12.2007; pe perioada 1.05.2007-31.12.2007; pe perioada 1.11.2005-31.12.2007; pe perioada 1.11.2005-31.12.2007; pe perioada 1.07.2005-31.12.2007; pe perioada 1.05.2007-31.12.2007; 4.03.2005-01.05.2007; pe perioada 4.03.2005-15.11.2005; pe perioada 4.03.2005-1.11.2005; pe perioada 4.03.2005-1.05.2007 și pe perioada 4.03.2005-1.11.2005, pentru restul intervenienților admițând acțiunea pe perioada 4.03.2005-31.12.2007.
Tribunalul a admis în parte cererea de intervenție a intervenientei obligând pârâții la plata diferențelor de drepturi salariale, pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite pe perioada 4.03.2005-31.12.2007.
Este de observat că, potrivit preambulului, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a urmărit, între altele, armonizarea grilei de salarizare a acestora cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor "prin care au fost aduse modificări substanțiale ale prevederilor referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor cu incidență asupra salarizării". De asemenea, că potrivit art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc "ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal", aceste reglementări transpunând în mod evident principiul constituțional al echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească.
Cu toate acestea, în Anexa 1 la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 a fost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, cu consecința diminuării indemnizațiilor magistraților, în disprețul dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
Tribunalul a mai obligat pârâții să plătească diferențele de drepturi salariale cuvenite reclamanților și intervenienților, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Ca urmare a admiterii pretențiilor reclamanților și intervenienților pentru perioada 4.03.2005 - 31.12.2007, a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția Ministerului Justiției sumele necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților și intervenienților, în considerarea atribuțiilor prevăzute de Legea 500/2002 pentru MEF, în special a celor privind pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare bugetară.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamanților și a cererilor de intervenție.
Pârâtul recurent Ministerul Justiției a criticat sentința ca nelegală și invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, a susținut că instanța de fond, acordând o valoare de referință sectorială majorată față de cea prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 27/2006, a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a judecătorilor.
În susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, s-a susținut că după intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003 care a modificat art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, Ordonanța Guvernului nr. 23/2005 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006.
S-a invocat și faptul că începând cu 1.01.2003 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică din cadrul autorităților legislative și executive beneficiază de o indemnizație fixă și nu în baza unei valori de referință sectorială.
S-a susținut că legile de salarizare ale magistraților nu contravin Constituției, Legii nr. 303/2004 sau Codului muncii.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Aac riticat sentința ca nelegală pentru greșita respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive și a susținut că s-au încălcat prevederile art. 19-47 din Legea nr. 500/2002, acest ordonator de credite neputând fi obligat la plata unor drepturi salariale pentru salariații altor ordonatori.
S-a criticat sentința și pe fond susținându-se că nu există temei legal pentru admiterea acțiunii, salarizarea reclamanților făcându-se în baza dispozițiilor în vigoare, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006.
Reclamanții au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere motivele de recurs și susținerile părților, Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 a prevăzut că indemnizațiile magistraților se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. A mai prevăzut că această valoare actualizată periodic, potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților.
Acest articol a fost însă modificat prin Legea nr. 347/2003, în sensul că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexa 1 la această ordonanță de urgență".
În același timp, Legea nr. 154/1998 care prevedea stabilirea salariilor persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive pe baza valorii de referință sectorială, a fost modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 9/2005, Ordonanța Guvernului nr. 3/2006 și Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, aceste persoane beneficiind de indemnizații fixe.
Prin urmare, prin voința legiuitorului, modul de stabilire al indemnizațiilor magistraților pe baza valorii de referință sectorială prevăzut de legea specială este de la 1.01.2003 diferit de cel al persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică din cadrul puterilor legislativă și executivă care beneficiază de indemnizații fixe.
Legea nr. 303/2004 - art. 73 alin. 2 (în forma avută la intrarea ei în vigoare) devenit apoi art. 74 alin. 2 prevede în teza a II-a că salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.
act normativ de salarizare a magistraților, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, a majorat salariile acestora și a prevăzut valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare.
Atât Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 cât și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 au fost aprobate prin lege astfel că, admiterea acțiunii s-a făcut fără temei legal, instanța neavând atribuția de a modifica legea de salarizare specială.
Fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă vor fi admise recursurile și modificată sentința în sensul respingerii în întregime a acțiunii și a cererilor de intervenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 430 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea reclamanților și cererile de intervenție.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. /30.12.2009
Tehnored. /6.01.2010
Ex.2
Prima inst. - Tribunalul Timiș -,
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
