Drepturi salariale (banesti). Decizia 187/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 187/
Ședința publică din 20 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DGFP B și CURTEA DE APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.838/14.09.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B și Curtea de APEL BRAȘOV, a intimatului reclamant, precum și a intimaților pârâți Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termen și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de4 recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 838/2007 astfel cum a fost completată prin sentința civilă nr.1164/2007 a Tribunalului Brașov, a fost respins excepțiile de necompetență materială a Tribunalului Brașov și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții:
1) MINISTERUL JUSTIȚIEI;
2) CURTEA DE APEL BRAȘOV;
3) TRIBUNALUL BRAȘOV;
4) MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință:
A obligat pârâții: 1) MINISTERUL JUSTIȚIEI; 2) CURTEA DE APEL BRAȘOV; 3) TRIBUNALUL BRAȘOV să plătească reclamantului suma de 6.616 lei cu titlu de spor de vechime în muncă începând cu data de 22.02.2005 și până la data de 12.03.2007, actualizată în funcție de indicele de inflație până la data efectuării plății, conform raportului de expertiză nr.-/2007 întocmit de expertul contabil care face parte integrantă din prezenta.
A respins celelalte pretenții ale reclamantului.
A obligat pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să includă în buget a sumelor necesare plății sumei de mai sus.
A obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat pârâta CURTEA DE APEL BRAȘOV să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului privind suma de 6.616 lei cu titlu de spor de vechime în muncă începând cu data de 22.02.2005 și până la data de 12.03.2007,actualizată în funcție de indicele de inflație până la data efectuării lor.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este judecător din data de 22.02.2005 la Judecătoria Brașov,așa cum rezultă din carnetul de muncă,filele 4-5 dosar. Din același înscris rezultă că reclamantul a fost ofițer în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B începând cu data de 09.07.1999, ocupând această funcție până la data numirii în funcția de judecător.(22.02.2005).
În perioada 22.02.2005 și până la 12 martie 2007 salarizarea reclamantului s-a efectuat în baza Legii nr.50/1996, republicată și a nr.OUG177/2002, aprobată și modificată prin Legea nr.347/2003.
Prin dispozițiile art.33, alin.1 din Legea nr.50/21.06.1996-privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit că pentru vechimea în muncă,personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25% calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru. Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează să sporul de vechime se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă. Prin OG nr.83/2000 care a modificat Legea nr.50/1996,această prevedere a fost modificată în sensul că magistrații beneficiau de un adaos la indemnizația de încadrare lunară,în raport cu vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la art.42 și art.43 din Legea nr.92/1992,republicată (în prezent abrogată prin Legea nr.303/2004, republicată). Ordonanța de Guvern nr.83/28.08.2000, publicată în Monitorul Oficial nr.425/01.09.2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 nu abrogă în mod expres dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996,republicată ci introduce alineatul 3 la acest articol,în conformitate cu care "prevederile alin.1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților".
Potrivit dispozițiilor art.56 din Legea nr.24/2000 - privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată; "După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea".(alin1). Alineatul 2 al aceluiași articol prevede în mod expres că "Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior,având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv." Până la data de 1 aprilie 2006, actul normativ care reglementat salarizarea și alte drepturi ale magistraților era OUG nr.177/2002, aprobată prin Legea nr.347/2003 care, la art.4 statua că magistrații beneficiază, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art.3, alin.2, calculată în procente la indemnizația brută. În conformitate cu prevederile art.3,alin.1 din aceeași ordonanță,magistrații aveau dreptul la o indemnizație de încadrare brută lunară pentru activitatea desfășurată,în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură iar la alin.2 se prevedea că indemnizație se stabilește pe baza coeficienților de multiplicare corespunzători vechimii în magistratură și instanțelor sau parchetelor unde funcționează ca magistrați. Nici această din urmă OUG nu abrogă sporul de vechime în muncă în mod expres.
Hotărârea nr.170 din data de 06.07.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că neacordarea sporului de vechime în muncă aferent perioadei lucrate,a defavorizat în mod nejustificat categoria profesională a magistraților și a avut ca efect restrângerea exercitării,în condiții de egalitate,a dreptului la egalitate în activitatea economică și în materie de angajare și profesie,potrivit art.6 din nr.OG137/2000 a fost luată în considerare de Ministerul Justiției care a făcut propuneri legislative corespunzătoare,astfel că din luna martie 2007,această discriminare a fost înlăturată prin Legea nr.45/2007.Este adevărat că Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu mai este în ființă în prezent dar prin decizia nr.XXXVI/07.05.2007,pronunțată în dosar nr.4/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a statuat că:
Dispozițiile art.33, alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1, pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000 se interpretează, în sensul că:
Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar,procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă,în cuantumul prevăzut de lege.
Potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, în cazul soluțiilor pronunțate în interesul legii, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Din raportul de expertiză contabilă nr.-/2007 întocmit de expert rezultă drepturile salariale ale reclamantului pentru perioada solicitată, acestea fiind în sumă de 6.616 lei, astfel că petitul având ca obiect plata sporului de vechime pentru perioada 22.02.2005-12 martie 2007 fost admis, așa cum a fost formulat.
Petitul având ca obiect obligarea pârâților la plata sporului de vechime în muncă și pentru viitor a fost respins, ca fiind rămas fără obiect, avându-se în vedere că prin Legea nr.45/2007, acest drept a fost acordat tuturor magistraților Pe cale de consecință, a fost obligată pârâta Curtea de APEL BRAȘOV să efectueze cuvenitele modificări în carnetul de muncă, în ceea ce privește sporul de vechime în muncă, în baza art.1-8 din Decretul Legea nr.92/1976.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce pârâților 1, 2 și 3 sumele necesare plății drepturilor salariale mai sus stabilite în favoarea reclamantului.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse instanța a admis în parte acțiunea introductivă, obligându-i pe pârâții 1, 2 și 3 la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând sporul de vechime cuvenit acestora, începând cu data de 22.02.2005 și până la data de 12.03.2007, cu aplicarea dobânzii legale la suma datorată și a indicelui de inflație la data plății efective, efectuarea cuvenitelor rectificări în carnetul de muncă, așa cum s-a precizat mai sus și a respins restul pretențiilor reclamantului.
Văzând dispozițiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ceea ce privește recursul declarat de Curtea de APEL BRAȘOV, sentința este criticată pentru faptul că prima instanță nu a soluționat în mod corect excepția lipsei calității procesual pasive a acestei părți pentru perioada 1.02.2004 - 1.07.2005, perioadă în care Curtea nu a avut calitatea de ordonator secundar de credite.
Conform dispozițiilor legii 50/1996, salariile de bază ale magistraților se stabilesc pe funcții, grade profesionale și gradații, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură. Ulterior prin OG83/2000 s-a stabilit că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc, pe baza valorii de referință sectoriale, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese. Valoarea de referință sectorială prevăzută la alin 1 constituie baza de calcul pentru stabilirea indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătore grilelor prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție. În continuarea aceluiași act normativ se mai prevede faptul că unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de magistrat este indemnizația și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor ce se determină în raport cu venitul salarial.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs faptul că magistrații nu au calitatea de angajați în sensul prevederilor legii 53/2003 și în consecință sunt inaplicabile dispozițiile codului muncii.
Numai legiuitorul poate stabili, dacă și ce sporuri se adaugă anumitor categorii de salariați, iar în lipsa unor dispoziții legale exprese care să reglementeze sporul de vechime pentru această categorie, acțiunea reclamanților nu poate fi admisă.
În cuprinsul motivelor de recurs se mai critică cuantumul sumelor așa cum au fost încuviințate de instanță, fără însă a fi depus un calcul al sumelor rezultate din contabilitatea instanței.
O altă critică din recursul declarat de Curtea de Apel, vizează faptul că la sumele de bani solicitate au fost acordate în mod greșit și dobânzi legale. În cauză sunt incidente disp. art. 1088 cod civil, conform cu care reclamanții creditori ai unei obligații având drept obiect o sumă de bani nu pot pretinde decât dobânda legală, aceasta fiind datorată cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că nu a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei părți. Trebuia observat faptul că Ministerul Justiției este ordonatorul principal de credite, care de altfel are și atribuții de angajare și salarizare a personalului.
Referitor la fondul cauzei, se mai arată în motivele de recurs ale Ministerului Economiei și Finanțelor, faptul că drepturile solicitate de reclamanți nu au nici un fundament legal și prin urmare nu pot fi admise. Aceasta cu atât mai mult cu cât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu are nici o culpă în neplata drepturilor solicitate de către reclamanți. Se mai arată că motivarea instanței de fond a fost întemeiată pe dispozițiile unui act normativ abrogat.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile nu sunt întemeiate și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B instanța de fond a reținut în mod corect faptul că această parte are în atribuții pregătirea proiectelor de buget anuale, precum și legile de rectificare bugetară în baza disp. legii 500/2002, astfel că în speța de față îi revine obligația de a pune la dispoziție celorlalte pârâte, fondurile necesare asigurării plăților solicitate de reclamantă. Prin urmare recurentul are calitate procesuală pasive iar criticile formulate în recurs sunt nefondate.
Față de această situație, instanța apreciază că recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiat, și în consecință va fi respins.
În ceea ce privește criticile din recursul Curții de Apel, critici care vizează fondul cauzei, și temeinicia pretențiilor reclamantei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, și în consecință vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în ședința din 7 mai 2007, într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că disp. art. 33 din legea 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct 32 din OG 83/2000, și art. 50 din OUG 177/2002 și art. 6 alin 1 din OUG 160/2000 se interpretează, în sensul că, judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Având în vedere că disp. art. 329 alin. 3 teza finală, din Cod procedură civilă stabilesc în sensul că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, instanța urmează să țină cont de această soluție, și să aprecieze că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, fiind în mod corect admise.
În ceea ce privește critica formulată în recursul Curții de Apel, cu privire la cuantumul sumei în discuție, trebuie precizat că prima instanță a utilizat calculul contabil efectuat de expertul contabil desemnat în cauză, sumă față de care nu a avut nici un fel de obiecțiune la fond și pe care însă a arătat în recurs că trebuie să fie diminuată.
Instanța de recurs nu poate avea în vedere aceste sume, așa cum sunt ele diminuate pentru că reclamanta a administrat proba cu expertiză, probă la care recurenta nu a făcut nici un fel de obiecțiune la calculele rezultate. A admite în recurs modificarea cuantumului pretențiilor rezultate din raportul de expertiză înseamnă de fapt, încălcarea principiului egalității părților în procesul civil și înlăturarea nejustificată a unei probe științifice, la care au achiesat toate părțile.
În ceea ce privește data de la care curge plata dobânzii legale, trebuie menționat că acest aspect putea fi invocat în fața instanței de fond și nu în cadrul recursului, dat fiind faptul că în cauză s-a administrat o probă științifică, probă ale cărei obiective urmărite de expert au fost discutate în contradictoriu și încuviințate de instanță. De altfel și obiecțiunile la raportul de expertiză au fost discutate iar la acel moment recurenta nu și-a exprimat poziția procesuală, în sensul că dobânda legală trebuie calculată și acordată de la data cererii de chemare în judecată, astfel că în cadrul prezentului recurs, nu mai este posibilă cenzurarea raportului de expertiză, la care părțile au achiesat prin lipsa formulării obiecțiunilor. Un alt argument pentru care este admisibilă acordarea dobânzii legale așa cum a solicitat reclamanta, de la data scadenței debitului, este acela că în speță nu sunt incidente disp. art. 1088 din codul civil, întrucât punerea în întârziere este necesară numai pentru neexecutarea obligațiilor contractuale. În materie extracontractuală, nu este necesară punerea în întârziere, pentru că dreptul creditorului de a pretinde despăgubiri debitorului se naște de la data scadenței debitului. Lipsa unui contract de muncă între reclamantă și pârâți, face ca raporturile juridice să fie situate în afara raporturilor contractuale și în consecință plata dobânzii legale poate fi făcută începând cu data scadenței drepturilor bănești ce fac obiectul prezentului litigiu.
Prin urmare nici aceste critici nu pot fi primite, astfel că recursul declarat de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV va fi respins și sentința primei instanțe menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentele Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP, împotriva sentinței civile nr.838/2007 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: NG/28.02.2008
Dact: MD/29.02.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
