Drepturi salariale (banesti). Decizia 188/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 188/2008-
Ședința publică din 07 februarie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța | - --- | - JUDECĂTOR 2: Trif Doina |
- - | - JUDECĂTOR 3: Pantea | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI,cu sediul în B sector 5- șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O- județul B - în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, în contradictoriu cu intimații reclamanțiG,toți cu domiciliul procedural ales în O, Parcul, nr. 10, județul B și cu intimații pârâți Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, ambele cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 757/LM/2007 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor O în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza articolului 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.757/LM/2007 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor O în dosar nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, actual MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții G, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumelor nete reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pe perioada 28.06.2004 - 01.02.2007, după cum urmează: G - suma de 61.998 lei, - suma de 56.241 lei, - suma de 54.120 lei, - suma de 49.754 lei, - suma de 47.679 lei, - suma de 49.754 lei, - suma de 48.170 lei, - suma de 47.572 lei, - suma de 49.757 lei, - suma de 54.754 lei, - suma de 51.541 lei, - suma de 49.757 lei, - suma de 57.878 lei, - suma de 48.253 lei, - suma de 53.481 lei, - suma de 50.302 lei și - suma de 60.080 lei, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație începând cu luna august 2007 și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora reținut, din actele și lucrările de la dosar, că tema pretențiilor și probațiunii vizează acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru reclamanți, în calitatea acestora de personal auxiliar de specialitate al Curții de Apel Oradea. Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ". Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe. Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele si condițiile prevăzute de aceasta. Ori, prin art. 1 pct. Q1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat sa emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata. Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat si la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezulta din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte. Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzuta decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia. Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția sa acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a respins-o întrucât acestuia, în calitate de ordonator principal de credite, îi revine sarcina de a vira sumele de bani necesare efectuării plăților către reclamanți, lipsită de relevanță fiind din acest punct de vedere împrejurarea că între acest pârât și reclamanți nu există raporturi de muncă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru, au declarat recurs pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în ceea ce privește obligarea sa la plata drepturilor solicitate.
Prin motivele de recurs, MINISTERUL JUSTIȚIEI a invocat faptul că articolul 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001. Nu pot fi reținute argumentele Tribunalului în sensul că s-au încălcat prevederi constituționale, întrucât prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea, completarea Legii nr. 50/1996. S-a omis faptul că, prin OG nr. 83/2000 s-a realizat un nou sistem de salarizare prin stabilirea unei indemnizații pe funcții în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură, ca formă unică de remunerare. Abrogarea unor sporuri este o măsură legislativă ce trebuie interpretată în contextul modificărilor întregului sistem de salarizare.
Conform articolului 115 din Legea fundamentală, Parlamentul poate adopta o lege de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii ce nu fac obiectul unor legi organice, iar OG nr. 83/2000 a fost aprobată prin lege, act de același nivel cu Legea nr. 50/1996, producând astfel efecte.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod de procedură civilă.
Recurentul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin motivele de recurs, a invocat că greșit a fost reținută calitatea sa procesuală pasivă ca urmare a faptului că în calitate de coordonator al acțiunilor cu privire la sistemul bugetar, pregătește proiectele legilor bugetare anuale, de rectificare. Nu există raporturi juridice de muncă între reclamanți și acest minister, ci între aceștia și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Potrivit articolului 2 din OG nr. 22/2002, MINISTERUL JUSTIȚIEI are calitatea de ordonator principal de credite, cu obligația dispunerii tuturor măsurilor inclusiv prin virări de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetele proprii și a instituțiilor din subordonare, a creditelor necesare plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod de procedură civilă.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și a excepției de tardivitate a recursului declarat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit dovezii de primire și a procesului verbal de predare a sentinței ce face obiectul prezentului recurs - fila 115 dosar fond, se reține faptul că aceasta i-a fost comunicată recurentului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR în data de 05.11.2007, dovadă ce cuprinde ștampila și semnătura de primire.
Acțiunea în speță este un veritabil litigiu de muncă, s-a solicitat acordarea retroactivă a unor sporuri salariale, ori, conform articolului 80 din Legea nr. 168/1999, pentru soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, a înregistrat cererea de recurs la data de 23.11.2007, ori, termenul de 10 zile prevăzut de articolul 80 din Legea nr. 168/1999 a expirat la data de 16.11.2007, motiv pentru care, fiind incidente dispozițiile legale enunțate, instanța de recurs în baza articolului 301 Cod de procedură civilă coroborat cu articolul 80 din Legea nr. 168/1999, va respinge ca tardiv recursul declarat de această parte.
Referitor la celălalt recurs, declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI, se rețin următoarele:
Astfel cum reiese din probele administrate în dosarul de fond, reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Curții de Apel Oradea, funcționând în cadrul sectorului bugetar, respectiv în justiție, iar potrivit articolului 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și solicitare neuropsihică beneficiau de un spor de 50% din salariul brut lunar, dispoziție legală abrogată.
Din cele expuse mai sus, se reține faptul că salariații din justiție au beneficiat de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% aplicat la salariul brut, având un drept de creanță, deci un bun în sensul articolului 1 al Protocolului nr. 1 al CEDO, iar prin abrogare, reclamanții au fost lipsiți de acest bun fără a li se oferi o compensație în acest sens. Mai mult, conform articolului 1 al Protocolului adițional nr. 1 al Convenției Europene a drepturilor omului, lipsirea de proprietate se poate face doar pentru cauză de utilitate publică, ori, din cuprinsul OG nr. 83/2000 ce a abrogat articolul 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate reține care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților, celuilalt personal auxiliar din justiție, de dreptul lor de proprietate referitor la sporul în litigiu.
Tocmai datorită faptului că, ulterior abrogării, salariile în justiție au fost majorate, această dispoziție apare ca fiind lipsită de utilitate publică, existând astfel un conflict, o neconcordanță între reglementările interne și CEDO. Conform articolului 20 aliniatul 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele, tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții legale mai favorabile. Este cert că, potrivit celor expuse, există conflict între articolul 1 punctul 42 din OG nr. 83/2000, ce a abrogat articolul 47 din Legea nr. 50/1996 și articolul 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,astfel că are aplicabilitate dispoziția din cel din urmă act normativ enunțat, favorabilă reclamanților, lipsirea acestora de dreptul protejat fiind nejustificată.
Pe de altă parte, instanța de fond nu a contestat abilitatea Guvernului în emiterea unor ordonanțe, însă, prin articolul 1 punctul Q1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea, completarea Legii nr. 50/1996, nu și la abrogări, ori, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat chiar la abrogarea unor dispoziții din Legea nr. 50/1996. Legiuitorul a stabilit întotdeauna competențele executivului în emiterea ordonanțelor, unde a dorit, a avut intenția să acorde executivului abilitatea de-a abroga texte de lege, a prevăzut expres aceasta în legea de abilitare, ceea ce în speță nu a fost cazul, criticile fiind nefondate.
Față de considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recursîn baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca tardiv recursul civildeclarat de recurenta pârât DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O- județul B - în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-.
RESPINGE ca nefondat recursul civildeclarat de recurentul pârâtMINISTERUL JUSTIȚIEI,cu sediul în B sector 5-, în contradictoriu cu intimații reclamanțiG,toți cu domiciliul procedural ales în O, Parcul, nr. 10, județul B și cu intimații pârâți Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, ambele cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 757/LM/2007 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 07 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
decizie: /11.02.2008
Complet fond:,.
în 2 ex.: /12.02.2008
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Pantea
