Drepturi salariale (banesti). Decizia 1901/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1901
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta C SA, cu sediul în municipiul B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.622 din data de 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 46, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâta SC SA reprezentată de avocat - din Baroul Prahova, lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Avocat - depune la dosar pentru recurenta pârâtă concluzii scrise la care atașează în copie raport de expertiză contabilă extrajudiciară, după care având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat - având din nou cuvântul pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii privind obligarea SC SA la plata primelor de aprovizionare toamnă iarnă ca neîntemeiată.
Se arată în esență că introducerea suplimentului salarial privind aprovizionarea de toamnă - iarnă în salariul de bază al salariaților SC s- făcut prin egalizarea pe grile, operațiune care rezultă din adresele menționate în concluziile scrise depuse la acest termen de judecată. Fără cheltuieli de judecată, acestea urmează a fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă în perioada 2005-2007 și constituite în fiecare an la nivelul a câte unui salariu minim pe ramură, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației de la data scadentei până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei cu contract individual de muncă pe perioada nedeterminată și că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, constând în suplimentari salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamantul nu este creditorul raportului juridic privind drepturile solicitate, atât timp cat s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat și că, în speță, dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e muncii, fiind depășit termenul de prescripție de 6 luni, solicitând și respingerea acțiunii, motivându-se că drepturile solicitate au fost incluse începând cu 01.06.1997 în salariul de bază, după un mod de calcul ce face obiectul unui act adițional la contract.
În ședința publică din 12.03.2009, instanța a pus în discuția părților, excepțiile invocate pe care le-a unit cu fondul.
Prin sentința civilă nr.622 pronunțată la data de 12 martie 2009 de Tribunalul Prahova au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și a prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâtă, pe fondul cauzei a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1008 lei, reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă pentru perioada 2005-2006, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadentei până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei, însă pentru perioada 2005-2007 nu a încasat drepturile bănești reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă.
De asemenea, disp.art.176 din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd ca salariații din cadrul ramurii petrol si gaze, energie, termica, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamna-iarna să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în suma fixa în cuantum minim de un salariu minim pe ramura, drepturi care se acorda in cazul in care nu s-a convenit in baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora in salariul de baza.
A reținut prima instanță că reclamantul a fost salariatul paratei, însă, în perioada 2005-2007 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamna-iarna, astfel, iar pârâta nu a făcut nicio dovadă că ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus in salariul de baza.
Apărările pârâtei în sensul ca reclamantul nu poate solicita aceste drepturi atât timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat și că aceste drepturi ar fi fost incluse în salariul de bază, nu au fost avute în vedere întrucât din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 si din CCM la nivel de societate din anul 2002, reiese că în realitate, începând cu anul 2002, drepturile salariale sub forma suplimentarilor pentru aprovizionare toamna-iarna, nu au fost incluse în salariul de baza, iar inexistenta unor negocieri între patronat și sindicat privind emiterea unui contract colectiv de muncă la nivel de societate, nu o exonerează pe pârâtă de obligația sa de a achita drepturile salariale prevăzute în CCM la nivel de societate și la nivel de ramură, mai ales că inexistenta unor asemenea negocieri, nu se datorează culpei reclamantului, ci, dimpotrivă a pârâtei.
De asemenea, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, deoarece există identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului dedus judecații, în condițiile în care reclamantul, în calitate de salariat al pârâtei, are dreptul să solicite în instanța și, deci, calitate procesuală activă, pârâtei, să-i achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă care au existat între părți.
Totodată, instanța a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatând că în speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii în baza cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la data scadentei drepturilor solicitate, respectiv octombrie 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Recurenta - pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Cu privire la capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, în conformitate cu dispozițiile art.112 alin. 5 Cod proc.civilă va respinge cererea ca nedovedită, recurenta neprecizând dovezile pe care se sprijină.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea îl va admite, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, respingând cererea de întoarcere executării silite ca nedovedită.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C SA, cu sediul în municipiul B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.622 din data de 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în comuna, sat, jud.
Modifică în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge cererea de întoarcere a executării ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Fiind in cm semnează
Președintele instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red.VD
Tehnored VD/MD
Red. 5 ex./28.10.2009
f- Tribunalul Prahova
R
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
