Drepturi salariale (banesti). Decizia 1907/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1907
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Guvernul României, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr. 31/23.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Curtea de Apel Timișoara, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc toate părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, precum și faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei in lipsă, constată litigiul in stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele
Prin Sentința Civilă nr. 31/23.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamanților,in contradictoriu cu pârâții Guvernul României,Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și Curtea de Apel Timișoara, și-n consecință au fost obligați pârâții să plătească acestora o despăgubire egală cu sumele aferente creșterilor salariale cu 5 % începând cu data de 01.01.2007 în raport cu salariul din decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 în raport cu salariul din martie 2007 și cu 11 % începând cu 01.10.2007,actualizate in raport cu indicele de inflație al monedei naționale de la datele indicate și până la executarea efectivă a obligației.
Pentru a pronunța această sentință,Curtea a depășit in prealabil excepția lipsei competenței materiale absolute a instanței și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Guvernul României și Ministerul Economiei și Finanțelor cu argumentul că,pe de-o parte competența materială a instanței a fost expres stabilită prin OUG nr. 75/2008,iar pe de altă parte,calitatea procesual pasivă a acestor pârâți derivă din obligațiile legale pe care le au cu privire la plata drepturilor salariale ale personalului salariat de la bugetul de stat.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, respectiv au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Arad,iar raporturile juridice de muncă ale acestora sunt guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din acest cod.
Pornind de la analiza situației in care s-au aflat celelalte categorii socio-profesionale ale bugetarilor care, prin G nr.10/2007 a beneficiat de majorările salariale pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor,Curtea a conchis că și reclamanții se află intr-o situație similară cu cea a primilor. Cu toate acestea, reclamanților nu le-a fost acordat, în mod discriminatoriu, adaosul salarial constând în majorările salariale anuale pe anul 2007, omisiune care s-a repercutat mai pregnant asupra acestora, deoarece spre deosebire de majoritatea restului personalului bugetar, reclamanții nu pot obține (datorită incompatibilităților, interdicțiilor și incapacităților legale) alte venituri decât cele salariale, care însă, le-au fost erodate de creșterea indicelui prețurilor de consum, la fel ca și în cazul celorlalte salarii bugetare.
În concluzie, prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorările anuale, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalului.
Sentința de fond a fost motivată in drept pe prevederile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, art.1 alin.2 lit.e, pct.i din G nr.137/2000, art.2 alin.1-3, art.29 pct.2 din G nr.137/2000, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art.5 și 6 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâtul Ministerul Justiției, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 30.03.2009, solicitând in principal casarea hotărârii,iar,in subsidiar,modificarea ei,in sensul respingerii acțiunii reclamanților, așa cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale Ministerului Justiției,Curtea constată că acestea s-au întemeiat pe prevederile art. 304 pct.4,7 și pct.9 /pr.civ. și au vizat in primul rând depășirea limitelor puterii judecătorești de către instanța de fond, care prin acordarea unor drepturi salariale ce nu sunt prevăzute de legislația in vigoare, și-ar fi arogat atribuții de putere legiuitoare.
In susținerea acestei critici,recurentul a invocat o decizie din 3 iulie 2008 Curții Constituționale, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1,art.2 alin.3 și art. 27 alin.1 din OG nr. 137/2000, constatând că acestea sunt neconstituționale in măsura in care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze,ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
Recurentul mai susține că hotărârea de fond este criticabilă și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor de drept substanțial,mai precis sub aspectul stabilirii eronate a incidenței in cauză a prevederilor OG nr. 137/2000, de vreme ce judecătorii fondului nu au ținut seama de faptul că reclamanții au beneficiat in cursul anului 2007 de creșteri salariale prin OG nr.8/2007,aprobată prin Legea nr. 247/2007,ca efect al majorării coeficienților potrivit Anexei 1,b și c, in trei tranșe,tocmai in scopul ca veniturile lor să acopere nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum pe anul 2007.
S-a mai invocat și faptul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care reclamanții sunt mai îndreptățiți să beneficieze de majorările in cuantumul prevăzut de OUG nr.10/2007 decât de alte indexări prevăzute in legi speciale pentru alte categorii de bugetari.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs și de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor,prin DGFP A, care a solicitat modificarea sentinței,in sensul respingerii acțiunii față de acest minister pentru lipsa calității procesual pasive.
Pentru justificarea motivelor de recurs care, in opinia recurentului, ar determina incidența in speță a prevederilor art. 304 pct.9 și 304 ind.1/pr.civ., autorul căii de atac a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive,cu motivarea că Ministerul Economiei și Finanțelor nu se poate confunda cu statul sau cu bugetul de stat, rolul său fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului. Recurentul este ordonator principal de credite la fel ca și Ministerul Justiției.
In fine,prin recursul exercitat de pârâtul Guvernul României,au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 /pr.civ.,iar sentința a fost criticată sub aspectul ignorării prevederilor Legii nr. 90/2001,potrivit cărora recurentul in discuție este un organ colegial, fără personalitate juridică și că intre autoritatea publică chemată in proces și stat nu există nici un raport juridic.
Pe fond,recurentul susține că au fost greșit interpretate și aplicate prevederile OG nr. 137/2000,de vreme ce salarizarea reclamanților fusese stabilită printr-un act normativ distinct,respectiv OG nr. 27/2006.
Analizând cele trei recursuri,prin prisma motivelor invocate și a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin.1, art. 304 ind.1 și 304 pct.9/pr.civ., Curtea reține următoarele.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea împărtășește opinia că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete fiind necesar ca acestea să pună la dispoziția angajatorului fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ori, prin raportare la împrejurarea că reclamanții fac parte din categoria bugetarilor, valorificarea cu succes a drepturilor salariale, care in cazul lor sunt suportate din veniturile publice, devine cu atât mai eficientă cu cât raporturile procesuale sunt legate cu Ministerul Economiei și Finanțelor. Aceasta întrucât în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a actelor normative privind aprobarea contului general anual de execuție.
Curtea mai reține că legitimarea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Excepția a fost corect respinsă de către instanța de fond, iar motivul de recurs supus analizei nu este întemeiat.
Referitor la criticile ce au fost aduse hotărârii de fond prin recursul declanșat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților,Curtea reține că, intr-adevăr,dreptul de a stabili prin acte normative cu caracter special criteriile de acordare a salariilor de bază și a sporurilor și adausurilor la acestea este atributul exclusiv al legiuitorului, insă această facultate nu exclude obligația de a reglementa raporturile de muncă în condițiile asigurării unei egalități juridice pentru toate categoriile de salariați.
Acest lucru nu presupune acordarea unor salarii și sporuri egale pentru toți, ci o conduită echidistantă în reglementarea unor metode de remunerare pentru situațiile identice in ceea ce privește, spre exemplu,vechimea in muncă,munca peste programul normal de opt ore, sau in zilele de, repaus săptămânal, inclusiv obligația de a asigura pentru toți salariații bugetari indexările anuale care au drept scop compensarea scăderii puterii de cumpărare datorită creșterii indicelui prețurilor de consum, ori realizarea unei proporționalități intre creșterile salariale ale bugetarilor și creșterea productivității muncii. In concluzie,nu se poate afirma că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești,iar motivul de recurs la care se referă art. 304 pct.4/pr.civ. nu este incident in cauză.
Insă,un aspect de natură a face superfluă cercetarea amănunțită a celorlalte critici ale recurenților este faptul că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile OUG nr.137/2000 prin raportare la categoria de bugetari din care fac parte reclamanții,care au calitatea de grefieri-personal auxiliar. Instanța de recurs constată că,așa cum corect susține recurentul Ministerul Justiției și Libertăților,prin OG nr. 8/2007, acestei categorii de bugetari le-au fost acordate creșteri salariale in trepte prin majorarea coeficienților prevăzuți in anexele actului normativ,începând cu 1 ianuarie 2007-31 martie 2007, 1 aprilie 2007-30 septembrie 2007, respectiv 1 octombrie -decembrie 2007. Aceste creșteri salariale au fost de natură să acopere nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum pe anul 2007, finalitate care,in cazul celorlalte categorii de bugetari,cu excepția magistraților,a fost atinsă prin adoptarea altor acte normative, anume OG nr. 10/2007 sau OG nr.27/2007.
Curtea consideră,pentru argumentele expuse, că reclamanții nu pot pretinde că au fost discriminați prin excluderea lor de la aplicarea prevederilor OG nr. 10/2007. Împrejurarea că majorările salariale acordate prin acte normative cu caracter special diferitelor categorii de bugetari sunt distincte,nu reprezintă o premisă suficientă pentru a permite instanței judecătorești să conchidă asupra incidenței in speță a prevederilor OUG nr.137/2000, câtă vreme indexările /majorările in discuție au fost proporționale cu scopul urmărit și au fost recunoscute tuturor bugetarilor.
In fine, reclamanții nu pot beneficia și de indexările stabilite prin actul normativ de salarizare cu caracter special,in speță OG nr. 8/2007, dar și de indexările aplicabile celorlalte categorii de bugetari,cu excepția magistraților,prin OG nr. 10/2007 sau OG nr.27/2007,întrucât in acest caz ar primi o dublă compensație cu o singură finalitate, ceea ce in mod evident face ca măsura acordării despăgubirilor pe cale judiciară,prin invocarea prevederilor OUG nr. 137/2000 să creeze prin ea însăși o situație discriminatorie față de celelalte categorii de bugetari care au primit beneficiul in discuție o singură dată.
Concluzionând asupra ultimelor argumente prezentate supra,in baza art. 304 pct.9 și art. 312 alin.1 /pr.civ. Curtea va admite cele trei recursuri ale pârâților,va modifica in tot sentința recurată și va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Guvernul României, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva Sentinței Civile nr. 31/23.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr-.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamanților.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 05.01.2010
Tehnored./05.01.2010/2 ex
Prima instanță:Tribunalul C - S
Jud., jud.
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Florin Dogaru, Raluca Panaitescu
