Drepturi salariale (banesti). Decizia 192/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 192/

Ședința publică de la 10 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

.-.-.-.-.-.-.-.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de, C, și intervenienții, toți cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură " ", cu sediul în G,-, - 12,. 69, I, jud. G și pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, cu sediul în B,--3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 537/23.04.2008 a Tribunalului Galați, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL DE BOLI INFECȚIOASE SF. G, cu sediul în G,- și reclamanții intimați, având ca obiect "drepturi bănești".

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.01.2009 fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 10.02.2009 când a pronunțat următoarea hotărâre:

CURTEA

Asupra cererilor de recurs, înregistrate la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 537/23.04.2008 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție Ministerul Sănătății.

S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantelor, și.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții:, C, și cererea de intervenție principală formulată de și în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL DE BOLI INFECȚIOASE "SF. " și chematul în garanție MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE

A fost obligat pârâtul să le plătească reclamanților și intervenienților:

- o diferență de 65% din sporul - pentru perioada 01.01.2005 - 26.05.2005, proporțional cu timpul efectiv lucrat;

- o diferență de 50% din același spor pentru perioada 26.05.2005 - 27.07.2005;

- o diferență de 35% pentru perioada 27.07.2005 - 12.12.2005.

S-au respins celelalte cereri ca nefondate.

S-a admis cererea de chemare în garanție.

A fost obligat chematul în garanție să plătească pârâtului sumele cuvenite reclamanților și intervenienților.

A fost obligată pârâta către reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1440 lei.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, reclamanții, C, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Spitalul de Boli Infecțioase "Sf. " G, obligarea acestuia la plata drepturilor care li se cuvin cu titlu de spor -, în temeiul contractului colectiv de muncă la nivel de instituție, Codului Muncii și legislației în materie, pentru perioada decembrie 2004-decembrie 2007, suma urmând a fi actualizată la data plății.

În motivare au arătat că sunt salariați la compartimentul "laborator clinic" în Spitalul de Boli Infecțioase "Sf. " Deși lucrează zilnic analize pentru pacienții infectați cu -, existând o expunere permanentă la riscul de a contacta virusul, nu li s-a acordat integral sporul pentru lucrul în condiții deosebit de periculoase.

În dovedire s-au folosit de proba cu înscrisuri.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii, în sensul că sporul de 50-100%, prevăzut de HG1471/2004, art. 8 lit. a din HG 281/1993 modificată și completată și Ordinul Ministerului Sănătății nr. 721/2005 pentru aprobarea regulamentului privind acordarea sporurilor în temeiul OUG 115/2004, aprobată prin Legea 125/2005, a fost acordat tuturor salariaților.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât salariații au beneficiat de un spor de 50% pentru condiții deosebit de periculoase, spor stabilit în limitele prevăzute de lege și cu încadrarea în sumele prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli a instituției, așa cum se prevede în Ordinul nr. 721/2005 al Ministerului Sănătății.

În combaterea susținerilor contestatorului s-a folosit de proba cu înscrisuri.

Pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție prin care a solicitat ca în cazul în care va cădea în pretenții să fie obligat Ministerul Sănătății Publice să îl despăgubească cu suma totală rezultând din plata sporului în cuantum de 100%.

În legătură cu acest aspect a invocat Acordul scris încheiat la data de 08.07.2003 între Ministerul Sănătății, CNAS și Federația Sanitas, prin care ministerul s-a obligat să garanteze acordarea integrală a salariilor, inclusiv sporurile, în unitățile sanitare.

La termenul din 07.02.2008 reclamanții și-au modificat acțiunea, solicitând plata sporului în cuantum de 100% începând cu data de 01.01.2005 și până la 01.01.2008.

Având în vedere modificările legislației și cuantumul acordat, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata diferenței de 65% din spor în perioada 01.01.2005-26.05.2005 și a diferenței de 50% din spor în perioada 26.05.2005-01.01.2008.

Au formulat cerere de intervenție principală și salariatele și.

Reclamantele, și au formulat cerere de renunțare la judecată.

Au fost depuse la dosar copii după contractul colectiv de muncă, acte normative în materie și practică judiciară.

Chematul în garanție Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu dispune prin nominalizarea personalului care beneficiază de sporuri, aceste decizii fiind luate de Comitetul Director și nu are relații contractuale directe cu salariații pentru a putea fi obligat la plata drepturilor salariale.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, întrucât sporul a fost stabilit în limitele prevăzute de lege și cu încadrarea în sumele prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli al instituției, așa cum se prevede în Ordinul nr. 721/2005 al Ministerului Sănătății.

Pârâtul a renunțat la excepția lipsei interesului (încheierea din 17.04.2008), iar instanța a respinge excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție, având în vedere dispozițiile acordului încheiat la data de 08.07.2003 între Ministerul Sănătății, CNAS și Federația Sanitas (fila 63), prin care ministerul s-a obligat să garanteze acordarea integrală a salariilor, inclusiv sporurile, în unitățile sanitare, precum și faptul că ministerul este emitentul actelor administrative privind modul de acordare a sporurilor și este semnatarul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.

Pe fondul cauzei, analizând și coroborând materialul probator administrat, instanța a reținut următoarele:

Pârâții sunt salariați la compartimentul "laborator clinic" în Spitalul de Boli Infecțioase "Sf. " G, ca urmare lucrează în condiții deosebit de periculoase și beneficiază de sporul de 50-100% prevăzut de HG1471/2004, art. 8 lit. a din HG 281/1993 modificată și completată și Ordinul Ministerului Sănătății nr. 721/2005 pentru aprobarea regulamentului privind acordarea sporurilor în temeiul OUG 115/2004, aprobată prin Legea 125/2005, precum și de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.

Dacă în perioada cât a fost în vigoare Contractul colectiv de muncă nr. 54.984 sporul pentru condiții deosebit de periculoase era stabilit concret de 100% și putea fi cumulat cu sporul de 15 % pentru condiții periculoase, după intrarea în vigoare a contractului colectiv de muncă înregistrat sub nr. 2678/2005, în anexa 4.2 (fila 136) se prevede că sporul este în cuantum de 50-100%, urmând a fi stabilit cuantumul în concret în condițiile regulamentului aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 721/2005.

Potrivit acestui Ordin, în situația în care unele persoane își desfășoară activitatea în locuri de muncă diferite care se regăsesc în una sau mai multe grupe, vor beneficia de sporul cel mai mare. De asemenea, sporul trebuie stabilit în limitele prevăzute de lege și cu încadrarea în sumele prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli al instituției (art. 16).

Din înscrisul depus de pârât - fila 6 - vol. 2 și fluturașii depuși de reclamanți reiese că aceștia au primit deja sporurile în următoarele procente:

- în perioada 01.01.2005-26.05.2005 spor - 35%, spor noxe 15%

- în perioada 26.05.2005-27.07.2005 spor - 35%, spor noxe 15%

- în perioada 27.07.2005-31.12.2007 spor - 50%, spor noxe 15%

Ca urmare, instanța a apreciat că pârâtul nu a achitat integral sporul - și l-a obligat la plata diferențelor datorate, către reclamanți și intervenienți, în funcție de contractul colectiv de muncă și legislația în vigoare și proporțional cu timpul efectiv lucrat de fiecare, astfel:

- în perioada 01.01.2005-26.05.2005 diferența de spor - 65% (datorat 100% + 15%-noxe);

- în perioada 27.05.2005-27.07.2005 diferența de spor - 50%, întrucât s-a plătit sporul de noxe 15% contrar Ordinului 721/2005, fără a se ține seama ca sunt sporuri din aceeași grupă și 35 % spor (cuvenit 100% spor );

- în perioada 27.07.2005-12.12.2005 diferența de spor - 35%, întrucât s-a plătit sporul de noxe 15% contrar Ordinului 721/2005, fără a se ține seama ca sunt sporuri din aceeași grupă și 50 % spor (cuvenit100% spor ).

După intrarea în vigoare a noului contract colectiv de muncă - 12.12.2005, acesta prevede că sporul este între 50-100% și a fost acordat în limitele prevăzute de lege, cu încadrarea în bugetul existent, în cuantum de 50%, cuantum care respectă toate dispozițiile legale invocate de reclamanți.

Mai mult, s-a acordat în mod necuvenit sporul de noxe de 15% contrar Ordinului 721/2005, fără a se ține seama ca sunt sporuri din aceeași grupă.

În consecință instanța a respins acțiunea pentru aceasta perioadă.

Instanța a admis cererea de chemare în garanție, având în vedere Acordul scris încheiat la data de 08.07.2003 între Ministerul Sănătății, CNAS și Federația Sanitas, prin care ministerul s-a obligat să garanteze acordarea integrală a salariilor, inclusiv sporurile, în unitățile sanitare.

În baza art. 274.pr.civilă a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1440 lei (RON) reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs chemata în garanție Ministerul Sănătății Publice, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

A susținut că cererea de chemare în garanție este inadmisibilă întrucât nu are calitatea cerută de actul normativ, de a dispune nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă, ci acest fapt se dispune de către șeful ierarhic superior și se aprobă de comitetul director.

Instanța de fond s-a bazat pe un protocol din 2003 în condițiile în care se stipulează faptul că se va ține cont de prevederile legale în vigoare și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.

A invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât drepturile salariale se acordă angajaților pentru munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă.

Pe fondul cauzei, a precizat că Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază prevede că sporul se acordă între limita minimă de 50% și o limită maximă de 100% în funcție de încadrarea cheltuielilor de personal pentru aceste sporuri în totalul cheltuielilor de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli al spitalului.

Prin acordarea unui spor pentru condiții deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază personalului de specialitate din Laboratorul de analize medicale pentru încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli, Spitalul a respectat opinia chematei în garanție în sensul că s-a încadrat în bugetul stabilit.

Având în vedere că reclamanții sunt salariați ai unei unități sanitare publice, cu personalitate juridică și că între aceștia există stabilite raporturi de muncă în baza contractului individual de muncă, iar Ministerul Sănătății este un terț față de aceste contracte și ținând cont de dispozițiile legale în vigoare, a opinat în sensul că acțiunea a fost îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în ceea ce privește Ministerul Sănătății Publice și respingerea acțiunii ca neîntemeiată față de acesta.

În drept, a invocat disp. art. 304.pr. civilă.

Împotriva aceleiași sentințe civile au declarat recurs reclamanții, C, și intervenienții și, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.

1. În perioada 27.07.2005-01.01.2008 în mod incorect instanța a acordat doar 35% diferența de plată ignorând fluturașii de salariu depuși de către reclamanți unde se face dovada că s-a plătit doar 35% din sporul la care s-a adăugat 15% sporul noxe. Deci, a fost plătit doar 50% și nu 65%.

2. Prin acțiunea s-a solicitat și actualizarea sumei restante la rata inflației la momentul plății efective, aspect asupra căruia instanța a omis a se pronunța.

3. Instanța a acordat aceste sume doar până la data de 12.12.2005, data intrării în vigoare a noului contract colectiv de muncă arătând că sporul e prevăzut a fi încadrat în procentul de 50%-100% și că diferența peste 50% din acest spor nu se mai impune a fi acordată întrucât atât permite bugetul existent al instituției.

În mod nelegal instanța a reținut acest aspect întrucât nu există la dosar nici o dovadă din parte pârâților care să vină în susținerea acestor afirmații. Reținerea instanței nu are la bază nici un fundament de probatoriu.

În consecință, în temeiul disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă, au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Au solicitat cheltuieli de judecată.

Au depus la dosar practică judiciară.

Intimata pârâtă Spitalul de Boli Infecțioase "Sf. " Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți ca nefondat.

A susținut că salariații au beneficiat de un spor de 50% din salariul de bază, acordat proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebit de periculoase iar, începând cu data de 27.07.2005, au beneficiat de un spor de 65% din salariul de bază.

Astfel, prima instanță a acordat corect drepturile salariale, ținând cont de prevederile legale în materie, respectiv art. 16 din Regulamentul de acordare al sporurilor la salariile de bază și Ordinul nr. 721/2005 în conformitate cu prev. art. 13 din OUG nr. 115/2004.

Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurente, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul declarat de către chemata în garanție Ministerul Sănătății Publice este este nefondat iar recursul declarat de reclamanți și intervenienți este întemeiat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în garanție și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de chemata în garanție Ministerul Sănătății Publice la instanța de fond și reiterate în recurs, instanța apreciază că în mod corect au fost respinse de către prima instanță.

Astfel, nu se poate ignora Acordul din data de 08.07.2003 încheiat între reprezentanții Ministerului Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Federația "Sanitas" din România prin care Ministerul Sănătății se obliga săgarantezeacordarea drepturilor salariale (în care se includ și sporurile) în unitățile sanitare, potrivit legislației în vigoare și a clauzelor contractului colectiv de muncă.

În aceste condiții, cererea de chemare în garanție așa cum a fost formulată de pârâta intimată Spitalul de Boli Infecțioase "Sf. " G este admisibilă, contrar susținerilor recurentei, neavând nici o relevanță faptul că Spitalul este unitate cu personalitate juridică.

În cauză nu este vorba de chemarea în judecată a Ministerului Sănătății Publice în calitate de pârât pentru a se putea reține lipsa calității sale procesuale pasive ci este vorba doar de a garanta acordarea drepturilor salariale în cazul în care pârâta cade în pretenții. Astfel, în mod corect prima instanță a analizat raportul dintre pârâta și chemata în garanție, nefiind vorba de raporturi directe dintre chemata în garanție și reclamanți, astfel că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60.pr. civilă.

Pe fondul cauzei, criticile emise de chemata în garanție nu sunt întemeiate.

În mod corect prima instanță a stabilit că pârâta nu a achitat integral sporul -, salariații reclamanți fiind îndreptățiți să primească un spor de 50%-100% pentru condiții deosebit de periculoase potrivit nr.HG 1471/2004.

Însă cuantumul concret al sporului respectiv a fost stabilit la nivel de 100% prin contractul colectiv de muncă nr. 54984/2003 valabil până în anul 2005 (anexa 5 1).

Or, recurenta, în argumentarea recursului, nu face nici o referire la acest contract colectiv de muncă ce constituie legea specială a părților. Actele normative invocate sunt cu caracter general iar, potrivit art. 9 din Legea nr. 130/1996. clauzele contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații din unitate. Conform art. 7 alin. 2 din aceeași lege, contractele colective de muncă constituie legea părților.

Față de toate aceste motive, recursul declarat de chemata în garanție este nefondat urmând a fi respins în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.

Însă recursul declarat de reclamanți este întemeiat sub toate cele trei aspecte invocate.

Astfel, pentru perioada 27.07.2005-12.12.2005, prima instanță a acordat o diferență de 35% argumentându-se că s-a acordat deja spor de 50% și sporul de noxe de 15% contrar Ordinului nr. 721/2005(în total, 65%).

Aceste susțineri sunt însă contrazise de înscrisurile depuse de reclamanții recurenți, respectiv fluturașii de salariu ce se află atât în dosarul de fond cât și în cel de recurs, din care rezultă că sporul, în perioada menționată mai sus nu a fost de 50% ci de 35% (de exemplu, în cazul reclamantei C este menționat "spor -245" la un "salariu tarifar- 699", ce reprezintă 35% și nu 50%).

În aceste condiții, deși prima instanță se bazează în afirmații pe "fluturașii" de salariu, aceste înscrisuri reflectă o altă situație. Adeverința nr. 2031/16.04.2008 emisă de pârâta intimată nu este relevantă în cauză fiind un înscris unilateral contrazis chiar de actele ce atestă cuantumul drepturilor salariale primite de reclamanți ("fluturașii" sunt acte ce se întocmesc pe baza statelor de plată).

Instanța de fond trebuia să coroboreze corect toate probele din dosar și să dea o interpretare reală a acestora.

Nici argumentul privind acordarea a două sporuri concomitente ( și noxe), cu încălcarea Ordinului nr. 721/2005 nu poate fi primit.

Într-adevăr, conform acestui Ordin, salariații vor beneficia de sporul cel mai mare dacă își desfășoară activitatea în locuri de muncă diferite care se regăsesc în una sau mai multe grupe. Însă, dacă angajatorul a înțeles, în mod benevol, să achite mai multe sporuri, instanța nu are posibilitatea de a constata legalitatea sau nelegalitatea acordării sporurilor, întrucât pârâta nu a formulat în cază o cerere reconvențională și nici nu a solicitat efectuarea unei compensări.

Procedând la analizarea legalității acordării unor alte sporuri, prima instanță a încălcat principiul disponibilității și disp. art. 129 alin. 6.pr. civilă.

Deși pârâta intimată a afirmat că sporurile se plătesc cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, aceasta, deși avea sarcina probei conform art. 287 din Codul muncii, nu a făcut nici un fel de dovadă în acest sens, nu a prezentat nici un buget aprobat pentru a se putea verifica realitatea afirmațiilor făcute.

Față de aceste considerente, se constată că primul motiv de recurs este întemeiat, diferența ce trebuia acordată fiind de 50% și nu de 35%.

De asemenea, este întemeiat și al doilea motiv de recurs referitor la reactualizarea sumelor.

Reclamanții au solicitat prin acțiunea introductivă plata sumelor datorate, reactualizate la data plății efective.

Prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere deși era întemeiat conform art. 161 alin. 4 din Codul muncii și nici nu a arătat eventuale motive pentru care nu s-ar aplica reactualizarea la care reclamanții au dreptul pentru repararea integrală a pagubei pricinuite prin neplata drepturilor salariale cuvenite.

Al treilea motiv de recurs este considerat ca întemeiat pentru următoarele considerente.

Astfel, după data de 12.12.2005 a intrat în vigoare un nou contract colectiv de muncă ce prevede acordarea unui spor în procent cuprins între 50%-100%.

Argumentele primei instanțe referitoare la faptul că sporul se acordă în limitele prevăzute de lege, cu încadrarea în bugetul existent, nu pot fi reținute.

Așa cum Curtea a arătat mai sus, pârâta intimată nu a făcut nici o dovadă a bugetului existent iar simplele afirmații neprobate nu produc nici o consecință juridică.

Cele reținute de prima instanță prin considerente nu au suport probator iar în pronunțarea unei hotărâri instanța trebuie să se sprijine pe probe și nu pe susținerile uneia dintre pârâți.

Ceea ce reține instanța de recurs este faptul că, potrivit Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile OUG nr. 115/2004, sporurile prevăzute în anexele la prezentul Regulament se acordă între limita minimă de 50% și limita maximă de 100%. Nivelul sporului însă se stabilește de conducerea fiecărei unități sanitare de comun acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli.

Ori, pârâta intimată nu numai că nu a depus la dosar un buget stabilit și aprobat dar nu a făcut nici o dovadă a faptului că a procedat conform legii și a negociat nivelul sporului cu sindicatele reprezentative la 50%, invocându-se practic, propria culpă, astfel că susținerile recurenților în sensul că reținerea primei instanțe nu are la bază nici un probatoriu sun reale.

Nefiind negociat nici un cuantum de 50%, nu există astfel nici un impediment legal pentru reclamanți de a solicita diferența până la 100%.

Față de toate considerentele expuse, recursul reclamanților este fondat, fiind incidente disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă, urmând a fi admis în baza disp. art. 312 alin. 1, 2, 3,.pr. civilă cu consecința modificării în parte a sentinței civile recurate în sensul că, va fi obligată pârâta Spitalul de Boli Infecțioase " Sf. " G să plătească recurenților, proporțional cu timpul efectiv lucrat, diferența de 50% reprezentând sporul solicitat pe perioada 27.07.2005-31.12.2007.

Va fi obligată pârâta să plătească recurenților toate drepturile actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Potrivit art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de chemata în garanței Ministerul Sănătății Publice.

Ca parte căzută în pretenții, conform art. 274.pr.civilă, se va obliga intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către recurenți reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE recursul declarat de reclamanții, C, și intervenienții, toți cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură " ", cu sediul în G,-, - 12,. 69, I, jud. G împotriva sentinței civile nr. 537/23.04.2008 a Tribunalului Galați.

Modifică în parte sentința civilă nr. 537/23.04.2008 a Tribunalului Galați în sensul că:

OBLIGĂ pe pârâtul SPITALUL DE BOLI INFECȚIOASE SF. G cu sediul în G,-, jud. G, să plătească recurenților reclamanți și recurenților intervenienți proporțional cu timpul efectiv lucrat o diferență de 50 % reprezentând sporul solicitat pe perioada 27.07.2005 - 31.12.2007.

Obligă pe pârât să plătească recurenților toate drepturile la care a fost obligat actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.

RESPINGE ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, cu sediul în B, sector 1,--3.

Obligă pe intimatul-pârât să plătească recurenților suma de 820 lei cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2009.

PREȘEDINTE: Virginia Filipescu

JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel

JUDECĂTOR 3: Benone Fuică

Grefier,

: - -

: 2 ex.// 18 Martie 2009

Fond: /

Asistenți judiciari: /

Președinte:Virginia Filipescu
Judecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Benone Fuică

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 192/2009. Curtea de Apel Galati