Drepturi salariale (banesti). Decizia 1920/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1920/2009-R
Ședința publică din 18 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de contestator domiciliată în O, Parcul, nr.9,.6, județul B și de către pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.1056/LM din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-,având ca obiect: litigiu de muncă.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 17 decembrie 2000, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursurilor, concluzii cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 18 decembrie 2009, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 414/LM din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins acțiunea precizată formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Spitalul Clinic Județean.
Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru a declarat recurs contestatoarea, solicitând în principal casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea în tot a acesteia iar în consecință, a admite contestația formulată de ea, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.1316/R din 22 noiembrie 2007, Curtea de Apel Oradeaa
admis ca fondat recursul civil declarat de recurenta contestatoare, în contradictoriu cu intimatul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN B, împotriva sentinței civile nr. 414/LM din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a casat-o cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor ținându-se seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul, avându-se în vedere la rejudecarea cauzei.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a apreciat că în speță se impune completarea probațiunii, pentru a se clarifica cu exactitate data până la care recurenta contestatoare a beneficiat de indemnizația cuvenită pentru activitatea integrată desfășurată în cadrul spitalului intimat în baza deciziei nr. 537/2001, dacă ulterior emiterii adresei nr. 6464/2002, și acordului recurentei, aceasta a mai beneficiat de indemnizație sau nu, și care sunt motivele refuzului în raport de conținutul adresei respective.
S-a constatat totodată că se impune și caracterizarea corectă a naturii activității desfășurate de recurentă și retribuției cuvenite, a se face o delimitare netă între activitatea de integrare clinică și activitatea de stagiu, considerente față de care, în temeiul art. 312 al. (3) Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa admis ca fondat recursul civil de față, a casat sentința civilă nr. 414/23 mai 2007 Tribunalului Bihor, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, ocazie cu care vor fi avute în vedere și celelalte critici vizând aspectele de fond ale cauzei.
Pe rolul tribunalului cauza a fost înregistrată la data de 11.01.2008.
Prin sentința civilă nr.1056/LM din 29 iunie 2009, Tribunalul Bihora admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean O și în consecință:
A obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 20.282 lei reprezentând indemnizație clinică pe perioada 01.10.2002 - 01.06.2007 și sporul de doctorat, dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data de 26.09.2005 până la plata efectivă, actualizată cu indicele de inflație raportat la data plății.
A respins restul pretențiilor.
A obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 595 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în rejudecare reclamanta a depus o precizare de acțiune (fila 18 dosar) prin care solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 20.282 lei reprezentând indemnizație clinică și sporul de doctorat pe care ar fi trebuit să le încaseze în perioada 01.10.2002 - 01.06.2007, a sumei de 8,871 lei ce reprezintă dobânda legală aferentă calculată de la scadența fiecărei indemnizații lunare în parte, până la plata efectivă conform cursului de referință BNR, calculată până la data de 31.03.2009, a sumei de 5.533 lei, reprezentând inflația aferentă debitului efectiv și dobânzilor legale calculată de la scadență și până la data de 31.03.2009, a sumei de 1.307, 29 Euro reprezentând dobânda aferentă contractului de împrumut nr.1110PF/05.11.004 încheiat între reclamantă și BCR, calculată până la data de 01.04.2009 și a sumei de 688,06 Euro reprezentând dobânda aferentă contractului de împrumut nr.537PF/09.06.2005 încheiat între reclamantă și BCR, calculată până la data de 01.04.2009.
Tribunalul a mai reținut că, prin decizia nr.537 din 6.04.2001 (fila 3 dosar), emisă de către pârât, s-a dispus ca, începând cu data de 1.04.2001, reclamanta să desfășoare activitate integrată, prestând obligațiile de serviciu ale personalului medical și farmaceutic încadrat cu normă integrată la Compartimentul, indemnizația clinică pe perioada desfășurării activității integrate este de 50 % din salariul tarifar lunar al funcției medicale în care este confirmat prin.
Funcția de bază a reclamantei, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, este cea de asistent universitar în cadrul Universității din O - Facultatea de Medicină.
În urma apariției nr.135/2002 privind aprobarea normativelor de personal, completată cu Instrucțiunile nr.2/7.08.2002, începând cu data de 1.10.2002 s-a modificat integrarea clinică pe compartimentul de endocrinologie din Ambulatoriul de la spital, aspect adus la cunoștința reclamantei de pârâtă prin adresa înregistrată subnr.6464/01.10.2002 (fila 4 dosar).
Prin adresa mai sus menționată, se învederează reclamantei că urmează să își desfășoare activitatea și la compartimentul de endocrinologie, plata indemnizației clinice acordându-se din postul bugetat al cabinetului de endocrinologie și că în lipsa acordului în scris până la data de 01.10.2002, orele 15,00, în caz de refuz, sunt obligați să aplice art.130 "a" din Codul muncii.
Reclamanta solicită, în data de 02.06.2003, prin cererea nr.5365, acordarea în cadrul Compartimentului al Secției Clinice Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, nou înființat după reorganizare, cu păstrarea întregului personal în baza dispoziției Direcției de Sănătate Publică nr.161/09.05.2003, a două posturi la care susține că are dreptul în temeiul deciziei nr.537/06.04.2001 (fila 5 dosar).
Pârâtul, referitor la cererea amintită, comunică reclamantei faptul că începând cu data de 01.10.2002, conducerea unității i-a oferit posibilitatea integrării la Ambulatoriul din spital - Cabinet endocrinologie și că până la obținerea integrării pe Ambulatoriul din spital, i se oferă posibilitatea de a face stagii cu studenții în spital. Întrucât nu are relații de muncă cu spitalul până la obținerea integrării, nu are dreptul la consultații și raportări la CAS, întrucât aceste raporturi nu sunt decontate (fila 6 dosar).
Prima instanță a constatat că reclamanta a fost numită să desfășoare activitate integrată printr-o decizie emisă de pârât, respectiv decizia nr.537/6.04.2001, astfel încât chiar dacă aceasta a fost de acord cu măsura integrării în ambulatoriul de specialitate al spitalului, la cabinetul de endocrinologie, unitatea pârâtă era obligată să emită o decizie de încetare a activității reclamantei la acel compartiment și trecerea acesteia în altă activitate, ca urmare a reducerii posturilor sau pe considerentul reorganizării activității în cadrul compartimentului în care și-a desfășurat reclamanta activitatea până la data punerii în aplicare a dispozițiilor nr.135/2002 privind aprobarea normativelor de personal.
Emiterea deciziei de încetare a activității era obligatorie și pentru faptul că îi oferea posibilitatea reclamantei ca, în cazul în care nu era de acord cu aceasta, să o conteste în fața instanței de judecată.
De altfel, a mai reținut instanța de fond, reclamanta a continuat să-și desfășoare activitatea integrată până în cursul anului 2007, după cum rezultă din declarația martorului (fila 12 dosar) și (fila 135 dosar primă instanță).
Faptul că reclamanta a continuat să lucreze integrat la Ambulatoriul din spital - Cabinet endocrinologie, rezultă și din faptul că aceasta a desfășurat activitatea ce o desfășura orice medic din spital, consulta pacienții, punea diagnostice, semna buletinul de analiză, semna fișele de internare și externare, elibera concedii medicale etc. toate acestea reieșind din actele depuse la dosar (filele 138-177 dosar primă instanță).
De asemenea, din adresa nr.18761/26.10.2006 (fila 48 dosar) emisă de Casa de Asigurări de Sănătate, rezultă că această instituție a decontat pârâtului pe anul 2003, pentru activitatea desfășurată de reclamantă, contravaloarea punctelor raportate, astfel încât susținerea pârâtului că nu au fost primite sume de bani de la Casa de Asigurări de Sănătate, nu este reală.
Potrivit art.16 al.1 din codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă iar angajatorului îi revine această obligație de a încheia contractul individual de muncă în formă scrisă. În cazul în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice mijloc de probă, conform art.16 al.2 din codul muncii.
Din probele analizate anterior, rezultă că reclamanta a prestat activitate integrată în cadrul Spitalului Clinic Județean chiar dacă nu a existat un contract de muncă încheiat cu acesta.
Prin urmare, tribunalul a constatat că raportul de muncă dintre reclamantă și pârât a fost dovedit prin lipsa unei decizii de trecere a reclamantei în altă activitate sau de încetare a activității, declarațiile martorilor audiați în cauză și prin actele semnate de reclamantă în exercitarea funcției, conform art.16 al.2 din codul muncii.
Din diploma de doctor depusă la dosar, rezultă că reclamanta a urmat cursuri de doctorat și, în prezent, are titlul științific de "doctor".
Plata salariului se dovedește prin semnarea ștatelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care să demonstreze efectuarea plății salariului către salariatul respectiv, conform art.163 al.1 din codul muncii, dar pârâta nu a făcut dovada plății indemnizației clinice și sporului de doctorat prin nici un mijloc de probă.
Prin urmare, reclamanta executându-și obligațiile ce decurg din raportul de muncă, este îndreptățită la plata indemnizației pentru munca depusă pentru perioada 01.10.2002 - 01.06.2007, precum și sporul de doctorat.
Din tabelele de calcul (filele 19-20 dosar), rezultă că indemnizația clinică pentru perioada solicitată este de 20.282 lei, sumă în care se include și sporul de doctorat.
Întârzierea la plată a indemnizației atrage obligația angajatorului de a plăti daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, conform art.161 al.4 din codul muncii, astfel încât instanța de fond a considerat întemeiată cererea reclamantei de obligare la plata de daune interese ce reprezintă dobânda legală aferentă sumei de 20.282 lei, începând cu data scadenței, care este data la care trebuia plătită indemnizația și până la data plății, deoarece reclamanta a suferit un prejudiciu prin neplata indemnizației la termen.
Pentru ca prejudiciul să fie reparat în întregime, tribunalul a constatat că aceste sume, respectiv indemnizația de 20.282 lei și dobânda legală aferentă aceste sume, să fie actualizate cu rata inflației raportate la data plății.
Cu privire la plata sumelor de 1307,29 Euro și 688,06 Euro, reprezentând dobânda aferentă contractelor de împrumut nr.111OPF/05.11.2004, respectiv nr.537PF/09.06.2005,s-a apreciat de prima instanță că nu s-a făcut dovada raportului de cauzalitate dintre aceste împrumuturi și prejudiciul produs reclamantei prin neplata indemnizației, iar chiar dacă aceste împrumuturi au fost contractate pentru continuarea studiilor de către reclamantă, pârâtul nu poate fi obligat la decontarea acestora, prejudiciul produs reclamantei fiind neplata sporului prevăzut de lege pentru "doctor în științe medicale" și nu finanțarea studiilor reclamantei, el neputând fi obligat la plata unor sume prevăzute într-un contract în care el nu este parte.
De altfel, s-a mai reținut că prin repararea prejudiciului constând în plata indemnizației și a sporului de doctor, se acoperă dobânda la suma împrumutată de către reclamantă, iar dacă s-ar dispune și plata dobânzii aferente sumei împrumutate și plata prejudiciului, de către pârât, reclamanta s-ar îmbogăți fără justă cauză cu plata acestei dobânzi la suma împrumutată.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.16, 163 și 296 din codul muncii, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 20.282 lei reprezentând indemnizație clinică pe perioada 01.10.2002 - 01.06.2007 și sporul de doctorat, dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data de 26.09.2005 până la plata efectivă, actualizată cu indicele de inflație raportat la data plății.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța de fond a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 595 lei, conform chitanței nr.75/13.02.2008 cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, deoarece acțiunea acesteia a fost admisă doar în parte.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs și Spitalul Clinic Județean
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și admiterea în întregime a acțiunii referitor la pretențiile materiale formulate prin precizarea de acțiune.
În motivarea recursului, au fost formulate următoarele critici:
-recurenta a constituit contractele bancare de împrumut, având convingerea și reprezentarea că veniturile sale lunare vor fi integrale, la nivelul la care partea beneficia de indemnizația clinică solicitată prin prezenta acțiune, nelegal refuzate de către intimată;
-creditele au fost cerute pentru finanțarea, continuarea și desăvârșirea studiilor profesionale.
-există o cauză licită și o legătură de cauzalitate, sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de studii nereprezentând "o îmbogățire fără justă cauză".
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.9, art.312 Cod procedură civilă.
Recurentul Spitalul Județean Oas olicitat admiterea recursului și casarea sentinței dispunându-se respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată, pentru următoarele motive.
-intimata nu avea dreptul la plata unor drepturi salariale cu titlu de spor de doctorat în perioada 1.10.2002-1.05.2007, potrivit art.11 din OUG nr.115/2004, acest spor neputând fi acordat mai devreme de 1 mai 2007;
-intimata nu avea dreptul la plata indemnizației clinice, ei punându-i-se în vedere prin adresa nr.4365/3.06.2003 faptul că unicul lucru la care are dreptul în spital - până la obținerea integrării pe ambulatoriu - este de a efectua stagiile cu studenții și că nu are dreptul la consultații și raportări la CAS, acestea nefiindu-i decontate, datorită faptului că nu are relații de muncă cu spitalul;
-împrejurarea că reclamanta a produs probe din care rezultă o activitate medicală nu o îndreptățește la plata unor sume de bani cu titlu de indemnizație clinică, deoarece ea nu a desfășurat în mod legal acea activitate clinică;
-în ceea ce privește daunele solicitate și acordate de indemnizația de fond reprezentând indemnizația aferentă dreptului efectiv și dobânzilor legale, potrivit art.1088-1089 Cod civil, ceea ce depășește dobânda legală nu poate fi datorat, iar pe de altă parte, inflația la dobânda în forma solicitată de recurentă reprezintă de fapt un anatocism interzis în materie civilă.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8, 3, 10 Cod procedură civilă, art.304/1 Cod procedură civilă, nr.OUG115/2004, nr.135/2002, nr.HG455/1990.
Recurentul intimat Spitalul Clinc Județean de Urgență O, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de contestatoarea recurentă, invocând lipsa interesului recurentei în promovarea capetelor de cerere privind dobânda legală cât și indicele de inflație a indemnizațiilor, acestea fiind acordate recurentei prin sentința recurată, iar pe de altă parte, pe parcursul judecării cauzei, contestatoarea nu a justificat angajarea creditelor bancare pentru "continuarea studiilor".
Examinând hotărârea atacată prin prisma ambelor recursuri cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Criticile aduse sentinței atacate sunt găsite de instanța de recurs ca fiind în parte întemeiate.
Astfel, aspectele relevate de recurentul pârât axate pe problema perioadei sub durata căreia instanța de fond a considerat că reclamanta este îndrituită la acordarea sporului datorat, își au fundamentul legal în prevederile art.11 din nr.OUG115/2004, dispoziții care statuează că sporul pentru titlul științific de doctor, de 15% din salariul de bază, se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat acordarea sporului.
În speță, recurenta reclamantă a obținut titlul de doctor la data de 7 mai 2003, însă aceasta nu a solicitat unității pârâte acordarea sporului aflat în discuție, o atare cerere fiind formulată abia în cursul desfășurării procesului de față, prin actul de sesizare adresat instanței la data de 24 aprilie 2007 (fila 187 din dosarul de fond), situație ce are drept consecință îndrituirea titularei de cerere în consonanță de dispoziția legală sus-enunțată la acordarea sporului reglementat de respectiva dispoziție începând cu data de 1 mai 2007, sens în care se impune a fi modificată hotărârea recurată.
Alături de aspectul de nelegalitate anterior expus, remedierea soluției instanței de fond se impune a se face și prin examinarea acesteia din perspectiva principiilor înscrise în art.1084-1086 din Codul civil și respectiv a prevederilor art.1088 din Codul civil, fiind important totodată a se face referire și la dispozițiile art.161 alin.4 din Codul muncii.
În considerarea argumentelor mai sus reliefate, concluzia ce se desprinde este aceea că recurenta reclamantă este îndreptățită la a i se plăti suma reprezentând inflația aferentă indemnizației clinice pe perioada 1 octombrie 2002-1 iunie 2007 calculată de la data scadenței fiecărei indemnizații în parte, la care se adaugă dobânda legală calculată începând cu data de 26.09.2005, dată la care a fost înregistrată acțiunea la instanță, suma rezultată urmând a fi actualizată cu indicele de inflație până la plata efectivă.
Hotărârea instanței de fond va suferi modificări doar în ceea ce privește aspectele anterior expuse, iar celelalte dispoziții urmează a fi păstrate, criticile aduse acestora fiind neântemeiate.
Astfel, în condițiile în care în speță nu s-au produs dovezi prin intermediul cărora să se fi demonstrat legătura de cauzalitate dintre neacordarea de către pârât a indemnizației clinice și respectiv prejudiciul încercat de recurenta reclamantă prin constituirea contractelor de împrumut, este evident că aceasta nu este îndrituită la a obține obligarea pârâtului la acordarea sumelor pretinse constând în dobânda aferentă contractelor de împrumut nr.110PF/5.11.2004 și nr.537PF/9.06.2005 încheiate cu BCR-Sucursala
Nici criticile pârâtului vizând dispoziția instanței de fond referitoare la obligarea lui să achite sumele reprezentând indemnizația de activitate clinică solicitată de reclamantă, nu pot fi primite, aceasta fiind îndrituită la acordarea indemnizației reglementate de nr.HG455/1990 și respectiv de nr.HG281/1993 prin articolul 2 alin.2, în condițiile în care, prin decizia nr.537 din 6 aprilie 2001, reclamanta a fost numită să desfășoare activitate integrată clinic, iar ulterior deciziei sus-arătate nu a fost emisă o altă decizie prin care să se fi dispus încetarea activității reclamantei. Prin ansamblul probatoriului administrat în cauză s-a dovedit pe deplin că aceasta a continuat până în cursul anului 2007 să desfășoare activitate integrată la Ambulatoriul din spital, Cabinetul de endocrinologie, aspect ce rezultă cu prisosință atât din analizarea probelor testimoniale însă și din înscrisurile existente la dosarul instanței de fond la filele 138-177. Astfel, în speță, s-a făcut dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate în temeiul acestora în condițiile statornicite de art.16 alin.1 din Codul muncii, fiind evident că reclamanta a desfășurat activitate integrată sub durata perioadei pentru care pretinde indemnizație clinică, mărturie stând atât actele semnate de aceasta în exercitarea funcției cât și declarațiile martorelor audiate (filele 12 și 135 din dosarul instanței de fond), însă concluzia enunțată mai sus se desprinde și din faptul că nu s-a făcut dovada existenței vreunei decizii prin care să se fi dispus încetarea activității integrate, respectiv trecerea reclamantei într-o altă activitate, astfel cum s-a mai relevat anterior.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința conform celor mai sus detaliate, astfel cum acestea se reflectă în dispozitivul prezentei hotărâri, urmând ca celelalte dispoziții ale sentinței să fie păstrate.
În baza dispozițiilor art.276 din Codul d e procedură civilă, recurentul pârât va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în favoarea recurentei reclamante, reprezentând o parte din onorariul avocațial din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondate recursurile civile introduse de recurenta reclamantă domiciliată în O, Parcul, nr.9,.6, județul B și de recurentul pârât SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.1056/LM din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâtul la plata:
-sporului de doctorat începând cu data de 1 mai 2007, cu dobânda legală calculată începând cu data menționată anterior, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărui debit, până la plata efectivă;
-sumei reprezentând inflația aferentă indemnizației clinice pe perioada 1 octombrie 2002-1 iunie 2007 calculată de la scadența fiecărei indemnizații în parte, la care se adaugă dobânda legală calculată începând cu data de 26.09.2005, suma rezultată urmând a fi actualizată cu indicele de inflație până la plata efectivă.
celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă recurentul pârât Spitalul Clinic Județean B la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în favoarea recurentei reclamante.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 18 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:8.01.2010
Jud.fond C,/
Dact.
Data:11.01.2010
4 ex.
2 com.
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
