Drepturi salariale (banesti). Decizia 1962/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1962/R/2008
Ședința publică din data de 14 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă () împotriva sentinței civile nr. 1059 din 12 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Având în vedere că pârâta, prin memoriul de recurs, solicită judecarea în condițiile art. 242.proc.civ. instanța apreciază că se află cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr.1059/12 mai 2008, Tribunalul Sălaja admis acțiunea reclamantului, contra pârâtei SC SA B aceasta fiind obligată să plătească reclamantului suma de 3.125,92 lei, reprezentând prima de Paști și de C din anul 2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, reclamantul a fost angajatul pârâtei în intervalul 25 sept. 1996 - 23 dec.2005. În această calitate el era îndreptățit să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, în conformitate cu dispozițiile art.168 pct.1 din Contractul colectiv de muncă, la nivel de unitate.
Așa cum s-a cuprins în articolul de mai sus, salariații societății pârâte sunt îndreptățiți la primele de mai sus, pe anul 2004, arătându-se în alin.2 al articolului că în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă negociate pentru anii următori au păstrat dispozițiile art.168 alin.1.
Cu toate acestea, primele nu au fost plătite, unitatea pârâtă apreciind că, nu le mai datorează, din anul 2003 fiind incluse în salariul de bază.
Prin expertizele efectuate în dosare cu obiect similar (ex. dosar -) s-a făcut dovada faptului că angajații au beneficiat de creșteri ale drepturilor salariale ce abia au acoperit inflația această apărare fiind în consecință înlăturată.
Instanța a reținut că, având în vedere dispozițiile art.977-985.civil, art.982 civil, interpretarea clauzei contractuale cuprinse în art.168 nu poate fi decât în sensul existenței obligației de a plăti primele de concediu după anul 2004 iar conform prevederilor art.9 din CCM "interpretarea clauzelor acestui act se face prin consens iar în cazul în care nu se realizează consensul, clauza se interpretează - conform principiului dreptului muncii, în favoarea salariatului".
În consecință, instanța a admis acțiunea în sensul celor de mai sus.
În ceea ce privește interpretarea dată de comisia paritară art. 168, aceasta constituie o încercare de modificare a contractului colectiv de muncă, ce nu poate avea efect numai pentru viitor.
În raport de cele de mai sus și având în vedere și art.7 alin.2 din Legea 130/1996 conform cărora contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, s-a admis acțiunea, pârâta fiind obligată la plata primelor solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA (fosta ), criticând-o pentru netemeinicie.
În motivele aflate la 3-7, s-a arătat, în esență, că prima instanță a soluționat greșit acțiunea, interpretând eronat contractul colectiv de muncă.
Astfel, instanța nu a ținut seama de faptul că, contractul colectiv de muncă trebuie interpretat prin consens, cu consecința acordului părților cu privire la clauza neclară și numai în măsura în care această interpretare nu s-a realizat, deveneau aplicabile dispozițiile art.9 din cu privire la interpretarea în favoarea salariatului.
În cazul de față însă părțile au realizat o interpretare consensuală, de care instanța era datoare a ține seama, hotărârile comisiei paritare având putere de lege între părțile contractante.
Această interpretare s-a dat în sensul că, începând cu anul 2003, primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, astfel că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, în consecință, acțiunea reclamantului trebuia să fie respinsă ca fiind nefondată.
Recursul nu este întemeiat:
Așa cum a reținut și prima instanță, din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SC SA B să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu pe unitate.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau să fie stabilite prin negocieri între patronat și (art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă).
În alin.2 al art.168 din același contract s-a precizat că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul articolului 168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde:
1. regula obligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații - stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP - sumă ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și
2. excepția referitoare la anul 2003 când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2007 nu se mai cuvin, ele fiind deja introduse în salariul fiecărui angajat în anul 2003 nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin.1 din art.168 nu ar avea nici o finalitate, ea legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
Nu se poate reține sub acest aspect nici "Nota" comisiei paritare a SC SA înregistrată la această unitate sub nr.4209/6 nov.2007, aceasta intervenind ulterior nașterii dreptului angajaților la primele de sărbătorile de Paști și de C în temeiul contractului colectiv de muncă, "interpretarea dată prin respectiva notă" aflată la dosar conținutului art.168 din CCM, tinzând la o modificare a conținutului acestuia, ce nu poate avea efect retroactiv.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, ceea ce se vrea a fi demonstrat de către pârâtă și anume, includerea primelor datorate în salariul angajaților și în anii consecutivi anului 2003 nu s-a dovedit. În adevăr, pârâta ar fi avut obligația de a face proba creșterii salariale anuale pentru angajați cu o sumă echivalând două salarii de bază medii pe SC SA, egală pentru fiecare angajat, indiferent de salariul pe care îl are, probă care însă nu s-a făcut în această cauză.
Astfel fiind, se constată că nici unul din motivele de recurs nu este întemeiat și examinând cauza și din oficiu se constată că sentința este legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr. 1059 din 12 mai 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER,
Red.GP
Dact./2ex.
20.11.2008
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede, Gabriella
