Drepturi salariale (banesti). Decizia 197/2010. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

decizia civilă nr.197/ Dosar nr-

Ședința publică din data de 25 februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică judecător

JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu

JUDECĂTOR 3: Daniel

Grefier: -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.1498/M din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 22 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 februarie 2010.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 1498/M/30.10.2009, Tribunalul Brașova admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta B, pe care a obligat-o să plătească reclamantului suma de 6.277 lei, reprezentând 8 salarii medii nete, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al societății pârâte, iar prin decizia nr. 398/28.04.2009, emisă de pârâtă, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă, la data de 27.05.2009, după efectuarea preavizului de concediere de 20 de zile lucrătoare.

Analizând acordul social - anexă la contractul de vânare-cumpărare al pachetului de acțiuni deținut de B la, încheiat între și Sindicatul Independent -Forța la data de 13.12.2004 și autentificat sub nr. 3717/13.12.2004 de, instanța a constatat că la litera E - condiții privind disponibilizarea - se prevede expres: "încetarea contractului de muncă al salariatului sau al unui grup de salariați, din motive neimputabile, se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului, astfel: salariații/salariatul disponibilizați/disponibilizat ca urmare a restructurării sau reorganizării societății beneficiază, o singură dată, de 8 (opt) salarii medii nete realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare."

Potrivit ultimului alineat din cuprinsul acordului, acesta reprezintă act adițional la contractul colectiv de muncă, iar dispozițiile art. 51 alin. 3 din contractul colectiv de muncă prevăd în mod expres că, în caz de restructurare de personal, se vor respecta prevederile acordului încheiat între sindicate și patronat.

Având în vedere prevederile art. 243 alin. 1. muncii, conform cărora executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, tribunalul a admis pretențiile reclamantului.

Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta B, solicitând modificarea în tot a acesteia, n sensul respingerii acțiunii reclamantului.

În dezvoltarea criticilor căii de atac se învederează că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea reclamantului, câtă vreme acordul social invocat prevede acordarea celor 8 salarii medii nete doar în cazul disponibilizărilor colective iar nu al celor individuale. În plus, susține recurenta pârâta, cuantumul sumei stabilite este eronat, fiind preluat cuantumul brut al salariului, fără a fi avute în vedere reținerile impozabile.

Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, curtea apreciază fondat recursul exercitat, pentru considerentele ce vor fi relevate;

Critica purtând asupra temeiniciei recunoașterii dreptului reclamantului la plata celor 8 salarii medii nete, nu poate fi primită, instanța de fond realizând o corectă interpretare a prevederilor acordului social privind acordarea măsurilor de protecție socială sub această formă în cazul disponibilizărilor neimputabile salariaților.

În schimb, este fondată critica referitoare la cuantumul sumei acordate.

La determinarea cuantumului, instanța de fond a avut în vedere statele de plată emise de pârâtă pentru calcularea drepturilor salariale ale reclamantului, aferente lunilor februarie, martie, aprilie 2009, reținând în mod greșit că pentru luna aprilie salariul net al reclamantului a fost de 937 lei. Această sumă se compune din salariul net cuvenit, în valoare de 227 lei, la care se adaugă indemnizația de șomaj, calculată conform nr.OG 28/2009, și care in mod firesc nu face parte din salariul net.

Așadar, reluând drepturile salariale nete ale reclamantului pentru perioada de referință, rezultă următoarele date: februarie - 782 lei; martie - 635 lei (în care se include salariul net de 453 lei, plus 182 lei indemnizația de concediu medical, cuprinsă acelorași drepturi salariale); aprilie - 227 lei, media fiind de 548 lei, ceea ce conduce la un cuantum total de 4.384 lei, media celor 8 salarii nete.

Drept consecința, stabilind că hotărârea atacată este rezultatul unei greșite aplicări a legii, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul, a modifica în parte sentința cu consecința recunoașterii valorii arătate a celor 8 salarii compensatorii.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr. 1498/M/30.10.2009 Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că valoarea celor 8 salarii medii nete cuvenite reclamantului este de 4.384 lei.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2010.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Opinie separată

În sensul admiterii recursului declarat de pârâta B, modificării în tot a sentinței civile nr.1498/M/30.10.2009 a Tribunalului Brașov, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

Judecător,

- -

Grefier,

-

OPINIE SEPARATA

În prezenta opinie, recursul SC SA împotriva sentinței civile nr.1498/2009 a Tribunalului Brașov, se impunea a fi admis și sentința modificată în tot, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul.

Prima instanță a obligat pârâta la plata către reclamant a opt salarii medii nete, cu titlu de despăgubiri, ca urmare a încetării contractului de muncă în forma concedierii colective. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut faptul că în cauză își produce efecte acordul social încheiat la data de 13.12.2004, care reprezintă anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la SC SA.

Prima instanță în mod greșit a dat eficiență înscrisului ACORD SOCIAL, datat în 13.12.2004, fără a observa că în partea finală a acestuia s-a făcut mențiunea că reprezintă act adițional la Contractul Colectiv de muncă.

Cum valabilitatea contractului colectiv de muncă este de un an, iar desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei a intervenit în cursul lunii 28.04.2009, incident în cauză este contractul colectiv de muncă din cursul anii 2008-2009, care își produce pe deplin efectele între părțile contractante.

Chiar dacă în apărare reclamantul ar considera că sunt aplicabile disp. art. 51 al 3 din contractul colectiv de muncă pe anul 2006, conform cărora în caz de restructurare de personal se vor respecta prevederile acordului social încheiat între sindicat și patronat, este evident că se face trimitere la acordul social din data de 2.03.2006, și nu la cel din 13.12.2004, a cărui valabilitate a încetat odată cu contractul colectiv de muncă din anul 2004.

Conform acestui din urmă acord social, societatea se obligă la plata salariilor compensatorii, numai în situația concedierilor colective, iar reclamantul a fost concediat în mod individual, nefăcându-se în cauză dovada concedierii colective.

Nu poate fi primită nici apărarea reclamantului, potrivit cu care concedierea este în realitate una colectivă, și angajatorul este de rea credință procedând astfel, pentru că reaua credință se dovedește și nu se prezumă, iar în cauză nu s-a dovedit acest lucru.

Judecător,

- -

Red /23.03.10

Red.op.sep.NG/23.03.10

Tehnored. 24.03.10- 5 ex.

Jud fond SL /

Președinte:Maria Carmen Tică
Judecători:Maria Carmen Tică, Nicoleta Grigorescu, Daniel

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 197/2010. Curtea de Apel Brasov