Drepturi salariale (banesti). Decizia /2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr. -/-/-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, - MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. -
Ședința publică de la 29 Aprilie -
Completul compus din:
PREȘEDINTE
DOSAR NR. -/-/-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, - MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. -
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 29 aprilie -
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Cauze- judecător
-judecător
-președinte secție civilă
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.957 din 6 noiembrie - și recursul civil promovat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva aceleași sentințe promovată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.-/-/-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiectdrepturi bănești, procedura este completă și că nu s-a achitat cauțiunea dispusă de instanță.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.957 din 6.11.- pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.-/-/- s-a admis în parte acțiunea reclamanților, și, reținându-se în esență următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. - din 17.09.- reclamanții, și au chemat în judecată Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le plătească drepturile salariale bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă începând cu august 2005 la zi, în sumă actualizată în funcție de indicele prețurilor de consum la data executării efective precum și pe viitor.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții sunt angajați în funcția de referent ( ), secretar dactilograf ( ), respectiv șofer ( ), având contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată. În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea 142/1998 în calitate de salariați angajați ai Curții de Conturi a României pe durată nedeterminată beneficiază de alocații individuale de hrană acordate sub forma tichetelor de masă suportate integral de angajator, însă angajatorul nu a întreprins demersurile pentru obținerea fondurilor necesare.
Motivând în drept acțiunea, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1 al. 1 din Legea 142/1998 iar în dovedirea susținerilor lor au solicitat relații de la serviciul contabilitate al Camerei de Conturi B privind contravaloarea tichetelor de masă începând cu august 2005 la zi, avându-se în vedere indexarea semestrială a indicelor prețurilor de consum pentru fiecare reclamant în parte.
Analizând înscrisurile aflate la dosar instanța a reținut următoarele:
D-nele, și d-l sunt angajați ai Curții de Conturi a României în funcțiile de referent, secretar dactilograf respectiv șofer, potrivit ordinelor 94/27.05.1993, 652/14.09.1993 și69/24.02.1995 (filele 4-6 dosar).
Potrivit art. 1 al. 1 din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral de către angajator.
În baza art. 41 al. 2 din Constituția României salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de securitate privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele precum și în alte situații specifice.
Reclamanții, în calitate de salariați, care reprezintă o instituție bugetară datorită alocării veniturilor de către stat prin organele sale abilitate, aveau și în continuare dreptul să primească o alocație individuală de hrană lunară sub forma unor tichete de masă. Prin încasarea unor asemenea alocații li se asigură reclamanților o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-și asigura hrana zilnic la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitatea de a le oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă.
Faptul că Legea 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că reclamanții nu au dreptul al asemenea tichete. La acordarea acestora trebuie să se țină cont de caracterul și natura lor, acestea fiind măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă.
Posibilitatea acordării tichetelor de masă în funcție de voința angajatorului și anume, includerea sau nu în buget a sumelor de bani cu acest scop, este neîntemeiată și nejustificată. Astfel, pur și simplu, este lăsat la aprecierea angajatorului aplicarea unor norme de protecție a muncii și a salariatului, care, fie nu va acorda niciodată sumele respective în favoarea salariaților, fie le va aloca după preferințe, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se astfel o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din sectorul bugetar.
În consecință, instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă începând cu septembrie 2005 la zi (data pronunțării prezentei) sume ce urmează a fi calculate potrivit Legii 142/1998 (art. 3) și plăti în sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește acțiunea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor instanța a apreciat că acest minister nu justifică în prezenta cauză calitate procesuală pasivă având în vedere obiectul stabilit de reclamanți, respectiv contravaloarea tichetelor de masă, între Ministerului Economiei și Finanțelor și reclamanți neexistând vreun raport juridic în baza căruia ministerul să fie obligat la plata acestor drepturi. În consecință, acțiunea formulată împotriva acestuia a fost respinsă pentru lipsa calității sale procesuale pasive.
Împotriva sentinței civile nr.957 din 6.11.- pronunțată de Tribunalul Bacău, în termen legal, a formulat recurs pârâta Curtea de Conturi a României și arătând că hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie( art.304 pct.9 Cod procedură civilă), respectiv a prevederilor art.1 al.1 din Legea nr.142/1998, art.40 din Legea nr.511/2004, art.24 din Legea nr.379/2005 și art.III din nr.OUG88/2006.
S-a solicitat odată cu cererea de recurs și suspendarea executării hotărârii primei instanțe, conform dispozițiilor art.300 al.2 Cod procedură civilă.
Recursul este întemeiat.
Instanța în mod greșit a reținut ca întemeiate solicitările reclamanților fundamentate pe dispozițiile Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, întrucât legislația în materie nu li se poate aplica raportat la dispozițiile imperative ale legilor de aprobare a bugetelor de stat pe anii 2004 - -.
Potrivit art.1 alin.(2) din Legea nr.142/1998 "Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, precum și celelalte categorii de angajatori."
În bugetele pentru anii 2003 - - ale Curții de Conturi a României nu au fost prevăzute sume în vederea acordării tichetelor de masă pentru nicio categorie de personal, funcționari publici sau contractuali.
Potrivit dispozițiilor art.46 alin.4 din Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu s-au putut aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în bugetul de stat nu erau prevăzute sume cu această destinație.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005, respectiv art.40 " În bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație."
De asemenea prin art.24 din Legea nr.379/2005 pentru aprobarea bugetului de stat pe anul 2006, au fost dispuse aceleași măsuri cu privire la tichetele de masă.
Sentința civilă nr.957/06.11.-, pronunțată de instanța de fond, a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.III din OUG nr.88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, precum și ale art.II din OUG nr.90/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și reglementări în domeniul cheltuielilor de personal.
Potrivit art.III din OUG nr.88/2006 "Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțelor publice nr.500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr.273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007".
În consecință, în cursul anului 2007, Curtea de Conturi a României, respectând dispozițiile legale în vigoare, nu a acordat tichete de masă pentru personalul salarizat în cadrul instituției.
Drepturile pretinse nu se cuveneau reclamanților nici pentru anul -, conform dispozițiilor art.II din OUG nr.90/2007, prin care s-a dispus: " Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr.500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul - personalului din cadrul acestora".
Acordarea tichetelor de masă a fost reglementată printr-o normă de drept permisivă, ce constituie o îmbinare între principiul legalității și autonomiei funcționării autorităților publice, ceea ce în cazul de față se traduce prin posibilitatea de punere în practică de către autorități a textului de lege în măsura în care sunt prevăzute fonduri cu această destinație în bugetele anuale conform prevederilor Legii nr.142/1998.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.14 din 18 februarie -, de admitere a recursului în interesul legii, ce stabilește: Dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
De asemenea, Curtea Constituțională prin numeroasele decizii(Decizia nr.12/18.01.2005, Decizia nr.38/25.01.2005, Decizia nr.118/24.02.2005, Decizia nr. 129/01.03.2005, Decizia nr.174/24.03.2005) a stabilit faptul că beneficiul unor drepturi suplimentare, cum este și cel pretins de reclamanți, nu constituie un drept constituțional fundamental. În acest sens este de înțeles faptul că legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice, să înceteze acordarea lor sau să stabilească perioada în care le acordă, adică să le suspende.
În situația în care autoritatea publică ar fi avut în buget fonduri prevăzute pentru acordarea tichetelor de masă și nu le-ar fi acordat, abia atunci salariatul ar fi avut posibilitatea să solicite în instanță obligarea angajatorului la respectarea acestor drepturi.
Față de considerentele expuse, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă se va admite recursul se va modifica în parte hotărârea recurată și se va respinge acțiunea ca nefondată. Se va menține dispoziția privind respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității sale procesual pasive.
Întrucât cauțiunea stabilită de către instanță prin Încheierea din 15.04.- nu a fost achitată de către recurentă, urmează ca cererea de suspendare a executării hotărârii primei instanțe să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
:
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței civile 957/6.11.- pronunțată de Tribunalul Bacău.
Admite recursul civil promovat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva aceleași sentințe promovată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.-/-/-.
Modifică în parte sentința civilă nr.957/6.11.- a Tribunalului Bacău, în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată împotriva pârâților Curtea de Conturi a României și Ministerul Finanțelor Publice.
Menține sentința în ce privește respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa de calitate procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 29 aprilie -.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Red.sent./
Red.dec.rec.-
Tehn.- / 2 ex./8.05.-.
Președinte:CauzeJudecători:Cauze
