Drepturi salariale (banesti). Decizia 2043/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2043
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier
****************
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenta, împotriva deciziei civile nr. 10278/27.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECȚIOASE ȘI PNEUMOFTIZIOLOGIE C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns avocat, pentru revizuenta ,lipsind intimatul - SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECȚIOASE ȘI PNEUMOFTIZIOLOGIE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru revizuenta, arată că susține motivele așa cum sunt formulate, solicitând admiterea cererii de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 1 și 5. pr. civ. iar în ceea ce privește cererea întemeiată pe dispoz. art. 322 pct. 7 pr.civ. se arată că este competentă în soluționarea cauzei, instanța superioară, instanțelor ce au pronunțat hotărârile contradictorii.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față;
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 880 din 3 martie 2008 admis excepția prescripției extinctive pentru perioada 01.12.2004 -10.01.2005.
admis acțiunea precizata formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie " "
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei diferența de 50% reprezentând spor pentru condiții deosebit de periculoase pe perioada 11.01.2005-31.12.2007.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune instanța a respins-o pentru următoarele considerente:
Potrivit. art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, drepturile salariale neacordate se solicită în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune; ori la data de 18.03.2008, reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că solicită aceste drepturi din anul 2005.
Reclamanta este angajata unității pârâte în calitate de cadru medical și își desfășoară activitatea in cadrul I din cadrul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie " " C.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că în perioada 01. 01. 2005 - 01. 01. 2008 beneficiat de un spor pentru condiții deosebit de periculoase în cotă procentuală de 50% din salariul lunar de bază, astfel cum a fost aprobat de comitetul director al spitalului în raport de metodologia aplicată, respectiv cu consultarea sindicatelor semnatare ale CCM la nivel de ramură, ținându-se cont și de încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuielile de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aferent spitalului, de asemenea aprobate cu consultarea sindicatelor.
Potrivit buletinelor de expertizare întocmite de Direcția de Sănătate Publică D nr.26 din 15.09.2005 și din 29.03.2004 rezultă că " personalul de la locurile de muncă expertizate își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase existând riscul de îmbolnăvire prin contagiune, risc ce nu poate fi eliminat în totalitate prin respectarea normelor de medicină a muncii și a măsurilor de protecție".
Prin Regulamentul aprobat prin nr. 721/07.07. 2005 privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 115/2004 aprobat prin Legea 125/2005 s-a stabilit că sporurile pentru condiții deosebit de periculoase, condiții periculoase și condiții periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă potrivit buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, acest Ordin constituind temeiul legal pentru acordarea sporului începând cu iulie 2005.
Reclamanta și-a desfășurat activitatea pe perioada 2005 - 2008 în cadrul aceluiași loc de muncă, însă cuantumul procentual al sporului a fost stabilit de către unitate la 50%, deși potrivit art. 13 alin. 1 lit. e din OUG nr. 115/2004, sporul ce poate fi acordat, în raport de condițiile concrete de la locul de muncă, este cuprins între 50 - 100% din salariul de bază.
De asemenea, potrivit lit. A pct. 4 din anexa 2 la Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază în baza prevederilor art. 13 din OUG nr. 115/2004 aprobată cu modificările și completările prin Legea nr. 125/2005 se acordă un spor de 50-100% pentru personalul care lucrează în unitățile de pneumoftiziologie ( spitale și sanatorii).
Instanța a constatat că unitatea pârâtă a acordat reclamantei sporul minim de 50% pentru perioada solicitată prin cererea de chemare în judecată precizată, deși locul de muncă în care aceasta și-a desfășurat își desfășoară activitatea prezintă condiții deosebit de periculoase, existând risc de îmbolnăvire prin contagiune, experții medicali din cadrul DSP D învederând în cadrul expertizărilor efectuate că au existat la nivelul unității cazuri de boli profesionale în rândul personalului angajat.
Potrivit Anexei nr. 4.2 la CCM la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007 se acordă un spor de 50%-100% din salariul de bază personalului care lucrează în unități pneumoftiziologice.
Prin CCM nr. 54984/22/15.01.2001 cu valabilitate prelungită succesiv până în anul 2005, sporul pentru condiții de muncă deosebit de periculoase a fost prevăzut în cuantum de 100%.
Instanța constatat că, în perioada solicitată de reclamantă, legislația în materie a prevăzut o cotă procentuală variabilă între 50 - 100%, iar unitatea angajatoare a stabilit acordarea sporului minim permis de legislație de 50 %, însă apreciază că reclamanta este îndreptățită să primească un spor de 100%, dată fiind nocivitatea deosebită a condițiilor de muncă, întrucât finalitatea acordării acestui spor constă în asigurarea unei protecții adecvate și eficiente a stării de sănătate a cadrelor sanitare ce lucrează în astfel de condiții, iar protejarea deplină a sănătății și vieții angajatului constituie un deziderat al statului conform dispozițiilor constituționale și a celor cuprinse în materia dreptului muncii cu caracter de principiu fundamental ( art.6 alin 1 din muncii care prevede: "Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nici o discriminare").
Acordarea diferenței de spor de 50% din sporul de 100% își găsește temeiul în dispozițiile art. 13 din OUG 115/2004, CCM la nivel național pe anii 2005-2007 și Ordinul 721/2005, astfel că nu pot fi primite criticile pârâtului privind nelegalitatea acestui spor.
Față de aceste considerente, instanța constatat că este întemeiată acțiunea reclamantei, motiv pentru care a admis-o și a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei diferențele de 50% reprezentând sporul pentru condiții periculoase pe perioada 14.01.2005 - 01.12.2007.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Sănătății Publice și a Autorității de Sănătate Publică D, instanța le- respins, reținând că între reclamantă și chemații în garanție nu există raporturi juridice de muncă; chiar dacă spitalul pârât este subordonat Ministerului Sănătății Publice și Autorității de Sănătate Publică D, asigurarea fondurilor spitalului pentru cheltuielile salariale și, pe cale de consecință, acordarea sporurilor în cuantumul prevăzut de legislația în vigoare sunt atributul exclusiv al unității angajatoare.
Împotriva hotărârii respective, la data de 03 iunie 2008. declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic " " C, criticându-le ca fiind nelegală. solicitând modificarea în totalitate a acestora în sensul respingerii cererii formulate de reclamantul.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată, s-a susținut că în mod greșit Tribunalul Dolja admis cererea reclamantului, dispunând obligarea sa la plata diferenței de 50 % reprezentând spor pentru condiții deosebit de periculoase în perioada 1 ianuarie 2005 - 1 decembrie 2007.
Astfel, s-a susținut că pentru anul 2005 nu s-a perfectat contractul colectiv la nivel de ramură sanitară și nici vreun act adițional la contractul-cadru din perioada 2001-2004, motiv pentru care recurentul a negociat pentru această perioadă cu liderul județean al Sindicatului SANITAS D, cota de spor pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum de 50% potrivit înscrisurilor depuse la doar.
Pentru perioada 2006-2007, atât reclamantului, cât și celorlalți salariați ai spitalului, care lucrau în condiții similare, lis -a acordat sporul respectiv în procent de 50% în condițiile în care contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, înregistrat sub nr. 1639 din23 februarie 2006, cât și legislația specială în materia sporurilor, respectiv OUG nr.115/2004, aprobată prin Legea nr.125/2005, au prevăzut un spor pentru condiții deosebit de periculoase între 50 și 100%, iar negocierile purtate între administrație și salariați reprezentanți prin liderul de sindicat au avut drept rezultat stipularea sporului de 50%.
Referitor la acest prim motiv de recurs, s-a susținut în esență, că în mod greșit s-a acordat diferența de spor de 50% pentru condiții deosebit de periculoase se muncă, ajungându-se la un spor de 100%, cenzurându-se astfel în mod nejustificat acordul dintre administrație și sindicat.
In al doilea rând s-a susținut că nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 411alin. 1, alin. 2 lit."b" și alin. 3 din OUG nr.23/2007, care modificat și completat OUG nr.115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, precum și prevederile anexei nr.11 lit."a" pct. II din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, dispoziții care au prevăzut că începând cu anul 2007 se finanțează de la bugetul de stat cheltuielile de personal pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar-sanitar din dispensarele și cabinetele medicale de TBC, precum și faptul că recurentul nu este inclus pe lista unităților finanțate integral din venituri proprii, din contractele încheiate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate reieșind că intră în categoria unităților sanitare cu paturi, fiind aflat în subordinea Ministerului Sănătății Publice prin Autoritatea de Sănătate Publică
Sub acest aspect, s-a învederat faptul că în mod greșit Tribunalul Dolja respins cererea de chemare în garanție a celor două persoane juridice, avându-se în vedere calitatea acestora de ordonator principal de credite, respectiv de ordonator secundar de credite.
In ceea ce privește riscul de contagiune reținut de prima instanță în considerentele hotărârii, s- susținut că intimata și l-a asumat în momentul angajării, prin semnarea contractului individual de muncă, fiind vorba de un risc normat, în perioada 2003-2007 în cadrul spitalului înregistrându-se doar un număr de două cazuri de îmbolnăviri TBC și un număr mic de pacienți diagnosticați cu tuberculoză pulmonară.
La data de 20 octombrie 2008, intimatul Ministerul Sănătății Publice Baf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de pârât, ca fiind neîntemeiat.
La aceeași dată, intimata Autoritatea de Sănătate Publică Daf ormulat întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât nu există raporturi juridice de muncă între această persoană juridică și salariații Spitalului Clinic de Boli Infecțioase " " Pe fondul cauzei a susținut admiterea recursului, fiind aplicabile dispozițiile art. 13 din OUG nr.115/2004, care nu stipulează în mod imperativ acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum de 100%, ci doar între 50 și 100%, lăsând la latitudinea conducerii fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică, de comun acord cu sindicatele reprezentative, acordarea în concret a acestui spor.
Recursul declarat de către pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecțioase " " C a fost admis de către Curtea de APEL CRAIOVA care prin decizia nr. 10278 din 27 noiembrie 2008, a modificat sentința instanței de fond în sensul că a obligat intimatul la plata diferenței sporului pentru condiții deosebite de periculoase numai pentru luna ianuarie 2005.
În pronunțarea acestei sentințe, instanța de recurs a reținut următoarele:
Astfel, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială pe perioada 2001-2002 (), înregistrat la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale sub nr. 54984/22 din 15 noiembrie 2001, publicat în Partea V- nr. 2 din 5 februarie 2002, stipulează în anexa nr. 5.1 - acordarea unui spor de 100% din salariul de bază pentru salariații care-și desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase.
Prin actul adițional înregistrat sub nr. 1729/2596 din 10 decembrie 2002, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și asistență socială a fost prelungit până la data de 31 decembrie 2003. Ulterior, contractul colectiv de muncă cadru la nivel de ramură sanitară și de asistență socială a fost prelungit prin actele adiționale nr. 61010 din 23 decembrie 2003, respectiv nr. 56 din 21 ianuarie 2004.
Prin acest ultim act adițional s- stipulat prelungirea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială înregistrat la Ministerul Muncii și Solidaritate Socială sub nr. 54984/22 din 15 noiembrie 2001, până la negocierea noului contract colectiv de muncă la nivel național.
Acest contract colectiv de muncă la nivel național s-a încheiat pe data de 22 februarie 2005, unde, la art. 40 alin. 3 lit."c" s-a stabilit ca sporul pentru condiții de muncă deosebit de periculoase să fie de minim 50%.
In același timp, începând cu data de 1 ianuarie 1005 intrat în vigoare OUG nr. 115 din 24 noiembrie 2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată prin Legea nr. 125 din 12 mai 2005, unde se stipulează conform dispozițiile art. 13 lit."e": că pentru condiții deosebit de periculoase, în acord cu condițiile în care-și desfășoară activitatea și cu respectarea prevederilor legale, pentru leprozerii, anatomie patologică, TBC, dializă, personal bloc operator, psihiatrie, medicină legală, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilitate de Ministerul Sănătății, salariații beneficiază de un spor de 50-100%.
Ulterior, în Partea a V- nr. 2 din 31 ianuarie 2006 s-a publicat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, contract înregistrat la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale sub nr. 2678/14 din 12 decembrie 2005, unde s-a prevăzut acordarea unui spor de 50-100% pentru salariații care-și desfășoară activitatea în condiții de muncă deosebit de periculoase.
Punând în aplicare prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007 și a OUG nr. 115/2004, aprobată prin Legea nr.125/2005, la nivelul recurentei Spitalul Clinic de Boli Infecțioase " " C la data de 7 martie 2006 s-a încheiat Protocolul dintre administrație și membrii de sindicat ai Sindicatului reprezentativ SANITAS D, unde s-a prevăzut acordarea sporului minim de 50% pentru salariații acestui spital ce-și desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase.
În baza acestui Protocol, pe data de 21 aprilie 2006, s-au încheiat procesele verbale în urma ședinței Comitetului Director, înscrisuri care reflectă că în urma negocierilor purtate între administrație și sindicat, acordarea pentru salariații ce lucrează în condiții de muncă deosebit de periculoase a sporului minim de 50%.
Din toate aceste dispoziții legale, rezultă faptul că salariații recurentei Spitalul Clinic de Boli Infecțioase " " C au fost îndreptățiți să beneficieze de acordarea sporului maxim de 100% pentru condiții deosebit de periculoase de muncă în perioada noiembrie 2001 - ianuarie 2005 pe baza contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială, contract ce și-a încheiat valabilitatea la 1 februarie 2005, odată cu intrarea în vigoare a Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe perioada 2005-2007.
Începând cu luna februarie a anului 2005, salariații recurentei au beneficiat de acordarea sporului minim de 50% conform Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială, a Contractului unic la nivel național pe perioada 2005-2007, OUG nr. 115/2004 aprobată prin Legea nr. 125/2005, a Protocolului încheiat între administrație și Sindicatul reprezentativ SANITAS D și a proceselor verbale încheiate la nivelul Comitetului Director al spitalului, semnate, de asemenea, de reprezentanții administrației și a salariaților.
In condițiile în care, pe baza dispozițiilor legale aplicabile în materie, care prevedeau acordarea unui spor pentru condiții deosebit de periculoase de muncă, în procent de 50-100%, părțile au negociat aplicarea sporului minim de 50%, instanțele judecătorești nu mai pot interveni și să cenzureze acest acord, considerând, pe baza unor criterii subiective, că salariaților li se cuvine sporul maxim de 100%.
Aceste dispoziții nu stipulează în mod imperativ acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum maxim de 100%, ci între 50-100%, lăsând la latitudinea conducerii fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică să stabilească, în acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, acordarea în concret a acestui spor, în ce procent, cu mențiunea de a se încadra în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli.
Celelalte motive de recurs formulate de către recurentă sunt însă nefondate.
Astfel, în mod întemeiat s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Sănătății Publice prin Autoritatea de Sănătate Publică D, întrucât între salariații Spitalului Clinic de Boli Infecțioase C și nu există raporturi juridice de muncă chiar dacă recurenta este subordonată acestei instituții, subordonarea fiind de natură administrativă, asigurarea fondurilor spitalului, în ceea ce privește cheltuielile salariale, fiind atributul exclusiv al unității angajatoare și nu al Autorității de Sănătate Publică
In același timp, dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 prevede doar faptul că ordonatorii de credite au obligația de a angaja și a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate pentru cheltuielile strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale, iar bugetele de venituri și cheltuieli ale unităților sanitare publice se aprobă în condițiile legii de consiliile de administrație, fiind vizate doar de către ordonatorul principal de credite sau ordonatorul secundar de credite pentru unitățile subordonate direcțiilor de sănătate publică județene.
De asemenea, nu poate fi vorba de un risc normat al serviciului, risc de contagiune, asumat de către salariații recurentei odată cu încheierea contractului individual de muncă, întrucât protejarea deplină a sănătății și a vieții angajatului constituie un deziderat al statului conform dispozițiilor constituționale și a legislației muncii, finalitatea acordării sporurilor permise de lege fiind acordată în baza nocivității deosebite locurilor de muncă.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de recurs, reclamantul revizuient promovează calea extraordinară de atac prev. de art. 322 pr.civ. arătând următoarele:
Inițial se invocă ca temei al revizuirii actul nou, respectiv decizia 9137/2008 a Curții de APEL CRAIOVA, decizie ce include o soluție contrară adoptată întru-un cauză similar, situație în care se află revizuientul, de către instanța de același grad.
Caracterul de înscris nou reiese și din practica instanței supreme care prin decizia nr. 1512/1992 a asimilat hotărârea judecătorească înscrisului nou, astfel cum este caracterizat acesta de către art. 322 pct. 5 pr.civ.
Ulterior, au fost completate motivele ce stau la baza promovării căii extraordinare de atac invocându-se și dispoz.- art. 322 pct. 1 și 7 pr.civ.
Astfel, instanța de recurs a stabilit o altă situație de fapt prin nesocotirea probatorii administrate, ignorând faptul că acordarea sporurilor potrivit dispoz. OUG 115/2004 trebuia făcută cu respectarea criteriilor expres și limitativ expuse de art. 5 și 6 din Ordinul nr. 721 din 07.07.2005 al Ministerului Sănătății, prin care s-a aprobat regulamentul de acordare a sporurilor.
Instanța de recurs în mod greșit nu a avut în vedere că angajatorul avea obligația să stabilească mărirea sporului acordat pentru condiții deosebit de periculoase, luând în considerație toate criteriile prevăzute în mod imperativ de legile speciale.
Se mai arată că deși hotărârea este fundamentată de dispozițiile CCM la nivel național pe anii 2005-2007, cu aplicabilitate pe luna februarie 2005, în mod eronat nu s-a reținut că CCM-ul la nivel de ramură sanitară în perioada 2005-2007 a fost publicat în Monitorul Oficial abia la 31.01.2006.
Se mai arată ca temei a cererii de revizuiri existența unei practici neunitare la nivelul Curții de APEL CRAIOVA, în spețele de același gen, motiv ce se stăruie a fi întemeiat pe dispoz. art. 322 pct.7 pr.civ.
În raport de motivele invocate de către revizuient și față de normele de competență prev. de art. 322 pr.civ. Curtea urmează a analiza cererea de revizuire întemeiată pe dispoz. art. 322 pct. 1 și 5 pr.civ. urmând ca cererea ce își are temeiul în dispoz. art. 322 pct. 7 pr.civ. să fie disjunsă și să fie soluționată în conformitate cu normele de competență ce urmează a fi verificată, la termenul când aceasta va fi soluționată, și anume 01.06.2009.
Art. 322 pct. 1 pr.civ. cere în mod expres întrunirea condiției ca dispozitivul hotărârii a cărui revizuire se solicită să cuprindă dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Ori, observând dispozitivul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire, se observă că nu este îndeplinită condiția cerută de lege, dispozitivul deciziei atacate cuprinzând obligația recurentului de plată a diferenței sporului pentru condiții deosebit de periculoase numai pentru luna ianuarie 2005.
Este fără îndoială că, nu se poate vorbi de contradicții în ceea ce privește dispoziții enumeratului dispozitiv, acesta cuprinzând o obligație clară, care nu dă naștere la nici o interpretare, neclaritate care însă ar putea fi soluționată pe calea unei eventuale contestații la executare.
Ceea ce se desprinde din enumerarea realizată de revizuient privind incidența dispoz. art. 322 pct. 1 pr.civ. ar privi existența unor contradicții între dispozitiv și probele administrate în cauză,modalitatea în care instanța de recurs a apreciat asupra stării de fapt și a modului în care se face aprecierea asupra caracterelor, inclusiv întinderii, sporului pentru condiții deosebite de periculoase.
Ori, contradicțiile de această natură nu pot forma obiectul cererii de revizuire fundamentată pe dispoz. art. 322 pct.1 pr.civ. astfel încât cererea de revizuire astfel întemeiată, urmează a fi respinsă.
Un alt motiv de revizuire se întemeiază pe dispoz. art. 322 pct. 5 pr.civ. invocându-se existența unui scris nou,descoperit ulterior soluției și care nu au putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Înscrisul nou, exhibat de revizuientă îl reprezintă o hotărâre judecătorească pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, într-o cauză similară, în cazul în care avem același angajator și același obiect și cauză a pricinii.
Soluțiile diferite pronunțate de aceiași instanță în cazuri, apreciate ca similare, existența unei practici neunitare, nu se regăsește în dispozițiile legii ca fiind motiv de promovare a căii extraordinare de atac, revizuirea reglementată de art. 322 și urm. pr.civ.
Cum revizuirea este o cale extraordinară de atac, aceasta este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, și cum motivul invocat de către revizuientă nu se regăsește între cazurile expres prevăzute, cererea acesteia, astfel întemeiată urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Chiar dacă se invocă cu titlul de practică judiciară hotărârea instanței supreme, respectiv decizia 1512/92 a, ce caracterizează hotărârea judecătorească ca act nou, se observă că această valoare o poate avea numai hotărârea judecătorească obținută pe baza unei acțiuni introdusă, înainte de soluționare definitivă a litigiului în care se cere revizuirea, cu motivarea că hotărârea nu poate fi înfățișată în acel litigiu, întrucât nu era în putința părții să determine pronunțarea ei la o dată anterioară, spre a fi în măsură a să se elibera.
Ori, hotărârea invocată de parte, ce practic urmărește dezideratul unificării practicii judiciare, nu poate fi caracterizată în sensul celor de mai sus.
Cu privire la motivul ce părțile și-l fundamentează pe dispoz. art. 322 pct. 7 pr.civ. calea extraordinară de atac promovată urmează a fi disjunsă și va stabili termen de soluționare la 01.iunie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta, împotriva deciziei civile nr. 10278/27.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECȚIOASE ȘI PNEUMOFTIZIOLOGIE C, în te,meiul art. 322 pct. 1 și 5 pr.civ.
Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispoz. art. 322 pct. 7 pr.civ. și stabilește termen de soluționare la 01.iunie 2009.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
2ex. /12.05.2009.
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Carmen Tomescu, Tamara Carmen
