Drepturi salariale (banesti). Decizia 209/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 209/
Ședința publică de la 11 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC " " SA B, cu sediul în B, sector 1, str. G- nr. 11 bis și sediul ales la Cabinet Individual de Avocatură " % ASOCIAȚII" din B,-, etaj 3,. 7, sector 1, prin avocat, împotriva sentinței civile nr. 629/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna,-, jud. B și cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură " " din B,-, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimatul reclamant avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă SC " " SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; au fost îndeplinite dispozițiile instanței de la termenul anterior, după care:
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea recursului declarat de societatea pârâtă ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea hotărârii recurate pronunțată de instanța de fond care este legală și temeinică.
Apreciază că simpla susținere a societății în sensul că drepturile solicitate de reclamant au fost incluse în salariu nu poate fi primită, ea nefiind dovedită de înscrisuri. Recurenta nu a depus acte în susținerea motivelor de recurs, nu a solicitat la fond ca probă efectuarea unei expertize contabile care să-i justifice punctul de vedere, astfel că recursul este nefondat motiv pentru care solicită respingerea ca atare, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței de plată a onorariului de apărător ales depusă la dosar.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 629/23.09.2008 a Tribunalului Brăila, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SA
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 3900 lei reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C pentru anul 2005 și de Paști pentru anul 2006, actualizat ecu rata inflației până la data plății integrale.
A fost obligată pârâta să plătească cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila cu nr-, formulată de reclamantul, s-a solicitat ca pârâta SC (fost ) SA B să fie obligată să plătească reclamantului 3900 lei, reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C pentru anul 2005și Paști 2006, actualizate cu rata inflației până la data plății.
De asemenea, s-au solicitat cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că, în calitate de salariat al societății pârâte la punctul de lucru B, a fost prejudiciați prin neacordarea drepturilor bănești prevăzute de art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Au fost depuse la dosar copii de pe carnetul de muncă și actul de identitate ale reclamantului.
Pârâta Societatea comercială (fost ) SA B, prin întâmpinare, a apreciat că pretențiile sunt vădit neîntemeiate, întrucât sumele au fost incluse în salariile de bază conform înțelegerii părților, iar salariații profită de redactarea neatentă a textului art.168 din Contractul colectiv de muncă (filele 12-19 dosar fond).
În dovedirea susținerilor, părțile au depus la dosar înscrisuri, respectiv contractele colective de muncă și acte ulterioare.
Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză, a reținut următoarele:
1.Cu privire la drepturile bănești:
În fapt:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat ca angajatorul să fie obligat la plata drepturilor bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C prevăzute de art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Angajatorul a solicitat respingerea acțiunii, invocând redactarea neatentă a textului și plata drepturilor.
În drept:
Dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, prevăd că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Potrivit textului, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform art. 977 din Codul civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar potrivit art. 978 din Cod, atunci când o clauză nu este clară, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce n-ar produce nici unul.
Or, în cazul de față, este evident că intenția părților a fost stabilirea dreptului salariaților la salariile suplimentare cu ocazia sărbătorilor, nu cea de a justifica neacordarea acestora.
Concluzia aceasta se impune și față de textul care obligă la negociere cu 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, în vederea stabilirii valorii lor concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Este evident că în cazul în care părțile ar fi ajuns la înțelegerea ca pe anii 2004, 2005 și 2006 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, pe motiv că drepturile suplimentare au fost incluse în salariu, păstrarea textului privitor la negocieri nu ar fi avut nici o rațiune.
În ceea ce privește negocierile, textul prevede "începerea cu ", ceea ce înseamnă că obligația este dată în sarcina angajatorului.
De altfel, realizarea negocierilor era în interesul conducerii pentru a nu fi expusă la eventualele acuzații de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care obligația de plată și cuantumul dreptului erau deja stabilite prin Contractul colectiv de muncă, iar obiectul negocierilor era doar modalitatea de plată, care genera obligații pentru angajator.
Prin urmare, angajatorul nu poate justifica neplata drepturilor cu "redactarea neatentă" a textului.
Potrivit art.163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Art. 165 din Codul muncii reglementează principiul inadmisibilității renunțării la drepturile salariale, precizând că semnarea actelor de plată nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Conform art. 236 al. 4 din Legea nr. 53/2003, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii, nerespectarea lor se concretizează în prejudicii materiale pentru fiecare salariat în parte, iar neaplicarea lor de către angajator îi îndreptățește pe salariați să pretindă îndeplinirea obligației izvorâte din lege, în temeiul art. 248 al. 3 din Codul muncii.
În cazul de față nu s-a depus la dosar nici un înscris pentru a dovedi plata drepturilor.
Având în vedere considerentele de mai sus, susținerile angajatorului nu pot fi primite.
Prin urmare, Tribunalul a admis cererea, cu consecința obligării pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând un salariu de bază mediu pe SA datorat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru perioada lucrată de salariat.
Ținând seama de faptul că reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea subsecventă de obligare a angajatorului la plata sumei actualizate în funcție de rata inflației până la achitare, este fondată față de dispozițiile art. 269 din Codul muncii.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta B, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Nu s-a ținut cont de apărarea diferită a care nu a susținut teza includerii permanente, aceasta s-a petrecut în martie 2003 și are în drept valoarea unei novații, prima din element situat în afara salariului de bază devine component în structura sa.
Zbaterea apărătorilor de a reliefa prin înscrisuri cu o greutate probațională incontestabilă (adrese ale Direcției Politicii a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse) ce înseamnă în includerea în salariul de bază a primelor, s-a dovedit un exercițiu inutil.
A solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca nefondată.
În subsidiar, a solicitat să se modifice sentința, cenzurând întinderea obligației la care s-a ajuns folosind date eronate (salariul mediu brut în loc de salariul mediu de bază care să fie de la SA), cu specificarea faptului că este vorba de sume brute susceptibile de deducerea impozitului pe venit, CAS, CASS.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299, 302 indice 2, 304 alin. 1 și 304 indice 1.pr. civilă.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică întrucât, din analiza literară a textului art. 168 din CCM pe anii 2003, 2004-2007 se constată că doar la nivelul anului 2003 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bazăm urmând ca pentru anii următori, salariații să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 168 alin. 1 din CCM încheiat între SC. B și salariați, reprezentați de, înregistrat la mun. B sub nr. 9002/31.10.2003, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Problema ce se pune în discuție este acordarea primelor de Paști și C în perioada 2004-2007.
Astfel, prin art. I din actele adiționale nr. 1, 2 3 și 4 la CCM nr. 9002/31.10.2003, s-a prelungit valabilitatea Contractului Colectiv de Muncă înregistrat la B cu nr. 3193/2004 pentru anii 2004 - 2007.
Este adevărat că nu s-au încheiat alte contracte colective de muncă la nivel de unitate în perioada menționată însă, contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2007 sunt în formă reeditată.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007, reeditate,mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004-2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003, ci se deduce că vor fi acordate în mod separat, nefiind parte componentă a salariului de bază, așa cum susține recurenta.
De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al CCM pe anii 2004-2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
În consecință, modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut și expresia "înanul 2003" și nu "dinanul 2003".
Față de cele arătate, susținerile recurentei sunt nefondate, acțiunea fiind în mod corect admisă de către prima instanță.
În ce privește modalitatea de stabilire a salariului de bază, acest motiv de recurs nu poate fi reținut întrucât, recurenta nu a prezentat nici un alt mod de calcul și nu a indicat nici o probă din care să rezulte un alt cuantum. Problema specificării faptului că este vorba de sume brute nu este un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței, fiind doar o problemă de executare.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge ce nefondat recursul declarat de recurenta
Conform art. 274 Cod procedură civilă, se va obliga recurenta la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către intimat reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta SC " " SA B, cu sediul în B, sector 1, str. G- nr. 11 bis și sediul ales la Cabinet Individual de Avocatură " % ASOCIAȚII" din B,-, etaj 3,. 7, sector 1, prin avocat, împotriva sentinței civile nr. 629/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Obligă pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant, domiciliat în comuna,-, jud. B și cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură " " din B,- în sumă de 200 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu |
Grefier, |
: - -
: 2 ex.//18 Martie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
