Drepturi salariale (banesti). Decizia 21/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 21/2008
Ședința publică din 14 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- --președinte secție
- --președintele Curții de Apel
- - -grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile numărul 1038/20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul recurent asistat de av. și av. pentru pârâta intimată- S
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se comunică un exemplar din întâmpinare cu mandatarul pârâtei intimate împrejurate față de care acesta nu solicită un nou termen de judecată.
Mandatarul pârâtei intimate invocă excepția tardivității recursului față de data comunicării sentinței instanței de fond.
Mandatarul reclamantului recurent arată că față de data ștampilei poștei de pe plic,recursul nu este tardiv.
Mandatarul intimatei nu mai susține excepția invocată după verificarea datei poștei de pe plicul de la fila5 din dosarul de recurs.
Ne mai fiind alte cererii de formulat se acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
Mandatarul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond întrucât contractul individual de muncă nu prevedea diurna și nici cuantumul acesteia,nu a existat nici un temei legal pentru acordarea diurnei.
CURTEA DE APE
Asupra recursului de față,
În deliberare constată că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu în dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC S SRL solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești ce i se cuvin pe perioada februarie - aprilie 2007.
În motivarea acțiunii a arătat că a fost angajatul societății pârâte în perioada 31.03.2006 - 25.04.2007 în funcția de șofer iar la data desfacerii contractului de muncă în temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii pârâta a refuzat să-i întocmească nota de lichidare și să-i plătească salariul pe luna aprilie, diurna reținută pe lunile februarie 120 Euro, martie 340 Euro, aprilie 200 Euro și contravaloarea zilelor de concediu neefectuat.
Prin precizarea de acțiune depusă la termenul din 21 iunie 2007 - fila 40 - reclamantul recurent a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 66o Euro, reprezentând drepturi bănești.
În motivarea precizării a arătat că pentru fiecare cursă a primit, cu titlu de diurnă de la societatea pârâtă suma de 20 Euro. În luna februarie i s-a reținut suma de 120 Euro, echivalentul a 6 curse iar pentru cursele efectuate în lunile martie și aprilie nu a primit sumele ce i se cuvin pentru 17 curse, respectiv 10 curse.
În privința salariului pentru luna aprilie a arătat că deși trebuia plătit în data de 15.05.2007, a fost virat în contul său de card la data de 30.05.2007, după ce a depus acțiunea.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de obiect iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
A susținut în acest sens că la încetarea raportului de muncă a acordat reclamantului drepturile bănești cuvenite dar acesta a refuzat primirea lor pe motiv că i se cuvine o sumă mai mare, context în care a virat sumele datorate pe cardul acestuia, potrivit nr. 171 vizat de Bank Sucursala Sibiu.
A mai arătat că pe durata efectuării transportului pe ruta Sibiu - Târgu M care reprezintă obiectul contractului de muncă al reclamantului, nu poate acorda diurnă deoarece potrivit art. 43 din Codul muncii, acesta trebuia să îndeplinească atribuțiile de serviciu în afara locului de muncă, ori acesta și-a îndeplinit atribuțiile ce derivă din contractul de muncă.
A precizat că reclamantul confundă primele primite de la SC GERMANIA, ca fiind diurna ce i se cuvenea de la societatea pârâtă, prima societate fiind parteneră de afaceri cu pârâta, putea premia angajații și colaboratorii săi.
Prin sentința civilă nr. 1038 din 20 septembrie 2007 pronunțată în cauză, Tribunalul Sibiua respins ca neîntemeiată acțiunea.
A obligat pârâta la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din probatoriul administrat în cauză că drepturile salariale aferente lunilor februarie, martie, aprilie 2007 precum și indemnizațiile aferente zilelor de concediu de odihnă neefectuat pe anii 2006 și 2007 au fost achitate de pârâtă, astfel că această pretenție este neîntemeiată și pe cale de consecință a fost respinsă.
Referitor la plata cu întârziere a reclamantului în luna aprilie 2007 constatat că potrivit lit. j pct. 4 din contractul individual de muncă se efectuează în ziua a 15-a a lunii următoare iar refuzul reclamantului de a primi drepturile salariale chiar și într-un cuantum mai mic, nu îndreptățește salariatul la refuzul primirii drepturilor salariale, astfel încât pârâta a fost nevoită să le achite într-o altă modalitate decât cea utilizată până în acest moment.
În privința daunelor pretinse, a constatat că sumele solicitate nu sunt prevăzute în contractul individual de muncă. Din actele depuse la dosar a reținut că potrivit parteneriatului dintre societatea pârâtă și societatea germană, aceasta din urmă acordă, sume care reprezintă bani pentru deplasare în cuantum de 20 Euro pentru fiecare cursă, sume suplimentare față de drepturile salariale pe care le acordă societatea pârâtă ce pot fi considerate diurnă, întrucât sunt acordate pe curse, pe de o parte iar pe de altă parte, sunt acordate suplimentar drepturilor salariale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost precizată.
În expunerea de motive a susținut că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea sa ca neîntemeiată în condițiile în care a precizat acțiunea și nu a mai solicitat sumele achitate după depunerea acțiunii.
Consideră că în aceste condiții, instanța nu putea decât să constate renunțarea sa la pretenții sau în cazul în care precizarea de acțiune nu întrunea condițiile unei renunțări, să constate că acestea au rămas fără obiect.
Soluția instanței nu produce efecte juridice decât în ceea ce privește culpa procesuală, respectiv cheltuielile de judecată.
A mai susținut că în mod greșit a fost exonerată de culpă pârâta motivat pe refuzul său de a primi salariul întrucât toate drepturile reprezentând salarii s-au plătit prin virament bancar în contul său de card până în data de 15 ale lunii următoare, cu excepția lunii aprilie când drepturile au fost plătite în data de 30.05.2007, după expirarea termenului de plată și după promovarea acțiunii.
A precizat că singura sumă solicitată, 660 Euro, reprezintă diurna neplătită pentru 33 de curse pe ruta Sibiu - Tîrgu M, respectiv câte 20 Euro pentru fiecare cursă, în privința căreia concluzia instanței este fundamental greșită deoarece între recurent și societatea germană nu a existat nici un raport de muncă și nu a primit nici o sumă de la această societate.
Mai mult, prin adeverința de venit eliberată la data de 15.01.2007 pârâta confirmă, fără putință de tăgadă, că anul trecut i-a plătit diurna, fapt ce înlătură orice explicație și interpretare dată de societate în timpul procesului.
Sub ultim aspect a criticat aprecierea instanței privind "dispozițiile de plată"prin care se atestă plata diurnei ca provenind de la societatea germană, nu de la pârâtă, atâta timp cât acestea sunt în limba română.
În concluzie, singurul raport de muncă existent este între recurent și intimată și aceasta este cea care trebuie să plătească diurna pentru cursele efectuate în baza raporturilor de muncă.
Prin întâmpinare, intimata SC S a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată susținând că instanța a reținut corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulare, conform dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă " în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății"
În speță, deși instanța a dat dovadă de rol activ în ce privește stabilirea cadrului procesual punând în vedere reclamantului să-și precizeze acțiunea, fila 39, soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor mai sus citate.
Astfel, deși reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul obligării pârâtei doar la plata sumei de 660 Euro, cu titlu de diurnă în mod greșit instanța a analizat și a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind drepturile salariale aferente lunilor februarie, martie, aprilie 2007 precum și a indemnizațiilor aferente zilelor de concediu de odihnă neefectuat pe anii 2006 și 2007.
Față de precizarea de acțiune, instanța trebuia să se pronunțe doar în privința sumei de 660 Euro reprezentând drepturi bănești.
Referitor la această sumă, în concordanță cu probele administrate a reținut că sumele pretinse nu sunt prevăzute în contractul de muncă al reclamantului.
Potrivit contractului individual de muncă nr. - din 30.03.2006, depus la fila 23, reclamantul a fost angajat conducător auto iar activitatea se desfășura la sediul firmei și pe traseu.
Totodată, potrivit foilor colective de prezență pe lunile februarie - aprilie 2007, filele 20-22, reclamantul a efectuat câte 8 ore /zi, cât este prevăzut la lit. H pct. 1 din contractul mai sus menționat.
În aceste condiții, în lipsa unei convenții încheiate între părți, nu poate fi reținută obligația pârâtei intimate la plata unei diurne, întrucât deplasările făcute de reclamant pe ruta Sibiu - Târgu M nu pot fi calificate delegări.
Contrar celor susținute de recurent nu constituie delegare situația în care salariatul, în al cărui contract individual de muncă a fost inserată o clauză de mobilitate, execută atribuțiile specifice postului, în locurile prevăzute în contract, cum este cazul reclamantului și separat de aceasta nu s-a făcut dovada efectuării unor deplasări peste programul normal de lucru.
Mai mult, potrivit art. 40 din contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unității chiar salariații trimiși în delegație beneficiază doar de "decontarea cheltuielilor de transport și costul cazării, în cazul în care transportul se face prin mijloace proprii iar cazarea nu se face în spații puse la dispoziție de societate "și "de diurna de deplasare, al cărui cuantum se stabilește conform legii și nu poate depăși nivelul deductibil fiscal stabilit prin legea anuală a bugetului de stat și reglementările privind impozitul pe venit".
Nici adeverința de venit nr. 15 din 15.01.2007, fila 43, la care recurentul face referire nu este de natură a conduce la altă soluție.
Acest înscris confirmă primirea de către recurent a unor sume cu titlu de diurnă pentru curse externe în anul 2006 ori în discuție în speța de față sunt curse interne efectuate de reclamant.
În plus, în lipsa unor convenții încheiate de părți, plata unor sume efectuate benevol de angajator în favoarea salariatului nu-l îndreptățesc pe acesta din urmă să pretindă acordarea lor în continuare și nici să extindă beneficiul acordării lor altor situații.
Susținerile recurentului sunt neîntemeiate și în privința cheltuielilor de judecată acordate pârâtei întrucât obligația de plată a onorariului de avocat angajat de aceasta îi revenea, potrivit art.274 Cod procedură civilă, fiind căzut în pretenții, chiar dacă instanța s-ar fi pronunțat în limitele în care a fost legal investită.
În consecință, reținând că soluția de respingere a acțiunii este temeinică și legală, Curtea în baza art. 312 pct.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantului urmând a modifica considerentele hotărârii în sensul celor mai sus arătate
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat,recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1038/20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei SC Sibiu, SRL suma de 1190 lei cheltuieli de judecată, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.01. 2008.
PREȘEDINTE: Ana Doriani - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu Maria Trifan - - |
Grefier, - - |
Red.AP
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu Maria Trifan
