Drepturi salariale (banesti). Decizia 217/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 217
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de I împotriva sentinței civile nr. 1779 din 7.11.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata -, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar o cerere de acordare termen în vederea angajării unui apărător de către intimata -.
Avocat pentru intimata - depune împuternicire avocațială la dosar.
Instanța respinge cererea de acordare termen în vederea angajării unui apărător formulată de intimata -.
Avocat pentru intimata - arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimata - solicită respingerea recursului deoarece hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. Arată că prin sentința recurată s-au acordat o serie de drepturi salariale neplătite intimatei și care sunt cuvenite în baza unui act adițional încheiat între părți. Mai arată că recurenta repetă în recurs aceleași argumente folosite și la instanța de fond. Depune concluzii scrise la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 7.05.2008, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta I solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante, așa cum sunt ele prevăzute în actele adiționale la Contractul colectiv de muncă -/22.09.2006, respectiv nr. 242/7.12.2006 și 323/15.02.2007, înregistrate la ITM sub numerele - și 74136, respectiv suma de 65.800 lei pentru perioada 1.10.2006 -6.02.2008; obligarea pârâtei la plata cotizației către CAS și fondul de pensii, raportat la salariul stabilit prin actele adiționale la zi, respectiv 21.02.2008; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat că la data de 22.09.2006 a încheiat cu pârâta contractul de muncă înregistrat la ITM sub nr. - conform căruia, începând cu 1.09.2006 a început activitatea ca educatoarea la unitatea menționată, fiind remunerată cu suma de 400 lei pe lună.
Ulterior, părțile au încheiat două acte adiționale de majorare a salariului de la 400 lei la 2100 lei lunar, începând cu 1.10.2006 - actul adițional 242 înregistrat la ITM cu nr. -/7.12.2006 - și de la 2100 lei lunar la 5000 lei lunar, începând cu 1.01.2007 - actul adițional 323/15.02.2007, înregistrat la ITM sub nr. 74136 - în realitate primind tot 400 lei pe lună.
Mai arată reclamanta că și-a îndeplinit conștiincios activitatea didactică, așa cum recunoaște și pârâta prin adresa nr. 241/4.01.2007, dar că pârâta a refuzat să îi achite drepturile salariale convenite prin actele adiționale care fac parte integrantă din contractul de muncă, iar prin decizia 735/21.02.2008 a dispus încetarea contractului de muncă, prin acordul părților, începând cu data de 6.02.2008.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând că prin actele adiționale 290/21.03.2006 și 328/26.04.2007 la contractul de muncă, s-a redimensionat cuantumul drepturilor salariale tot la 400 lei/lună, ceea ce a determinat și cotizația CAS și fondul de pensii la cuantumul ce a fost deja achitat.
Prin sentința civilă nr. 1779/7.11.2008, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamata - în contradictoriu cu pârâta I și, în consecință:
A obligat pârâta să achite reclamantei, pentru perioada 01.01.2007 - 06.02.2008, diferența dintre drepturile salariale încasate și drepturile salariale cuvenite în sumă de 2100 lei.
A obligat pârâta să vireze către bugetul de stat contribuțiile aferente drepturilor salariale la plata cărora a fost obligată prin prezenta hotărâre.
A respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei 01.10.2006 - 31.12.2006.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 833 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Din probele administrate rezultă, în fapt, că reclamanta a fost angajata pârâtei ca educatoare, conform contractului individual de muncă nr. -/22.09.2006, începând cu data de 1.09.2006, pentru un salariu de bază lunar brut de 400 lei, până la data de 6.02.2008, când contractul individual de muncă a încetat prin acordul părților, potrivit deciziei 735/21.02.2008.
Pe parcursul derulării contractului, părțile au convenit prin acte adiționale modificări ale salariului de bază, după cum urmează: prin actul adițional 242/7.12.2006 s-a modificat salariul de la 400 lei la 2100 lei începând cu 1.10.2006; prin actul adițional 290/21.03.2007 s-a modificat salariul de la 2100 lei la 400 lei începând cu 1.10.2006 până la 31.12.2006; prin actul adițional 323/15.02.2007 s-a modificat salariul de la 2100 lei la 5000 lei începând cu data de 1.01.2007; prin actul adițional 328/26.04.2007 s-a modificat salariul de la 5000 lei la 2100 lei începând cu data de 1.01.2007.
Prin urmare, în raport de contractul individual de muncă, din actele adiționale depuse se poate reține că pentru perioada 1.10.2006 - 31.12.2006 părțile au convenit un salariu de 400 lei, care a și fost plătit, potrivit susținerilor reclamantei, iar pentru perioada 1.01.2007 și până la încetarea contractului - 6.02.2008, părțile au convenit un cuantum al salariului de 2100 lei lunar, reclamanta primind tot 400 lei lunar, astfel cum afirmă și pârâta în întâmpinare.
Actul unilateral depus de pârâtă la ultimul termen de judecată, respectiv decizia 287/21.03.2007 prin care se dispun majorări salariale ale angajaților începând cu data de 1.01.2007 și în care reclamanta figurează cu suma de 400 lei majorată la 550 lei este anterioară actului adițional 328/26.04.2007, astfel încât efecte produce acesta din urmă.
Contractul reprezintă legea părților, astfel încât, în temeiul art. 154 și art. 40 alin. 2 lit. f Codul muncii pârâta a fost obligată să plătească reclamantei, pentru perioada 1.01.2007-6.02.2008, diferența dintre drepturile salariale încasate de acesta din urmă și cele convenite de părți și a fost obligată să vireze către bugetul de stat contribuțiile aferente drepturilor salariale la plata cărora este obligată prin hotărâre.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei, la cererea acesteia, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform facturii și chitanței aflate la fila 50 dosar.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs pârâta I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că, din actele adiționale depuse la dosarul cauzei, rezultă că în perioada 01.10.2006 - 31.12.2006 părțile, de comun acord, au convenit un salariul de 400 lei, iar în perioada 01.01.2006 - 06.03.2008, au convenit un salariu de 550 lei/lunar, care a și fost plătit.
Mai arată recurenta că actul adițional 328/26 aprilie 2007 prin care se micșorează salariul brut de la 5000 lei la 2.100 lei, cât și actul adițional nr. 323/15.02.2007 prin care se majorează salariul de la 2.100 lei la 5.000 lei, au fost anulate prin actul înregistrat la ITM sub nr. -/4.06.2008.
Ca urmare, consideră recurenta că în mod greșit instanța de fond nu a reținut faptul că atât majorarea, cât și revenirea la salariul inițial al reclamantei au fost anulate prin actul înregistrat la ITM
În consecință, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, din probatoriul administrat rezultă că prin contractul individual de muncă înregistrat sub nr. -/22.09.2006, - a fost angajată la I în funcția de educatoare, salariul de bază brut lunar fiind stabilit la 400 lei (RON).
Prin actul adițional nr. 242, înregistrat sub nr. -/7.12.2006 la ITM a fost modificat salariul de bază de la 400 RON la 2100 RON, începând cu 1.10.2006 (fila 23).
Ulterior, prin actul adițional nr. 290/21.03.2007, înregistrat la ITM sub nr. 66621/30.03.2007 (fila 24), s-a modificat salariul de bază al reclamantei de la 2100 RON la 400 RON, începând cu 1.10.2006.
Prin actul adițional nr. 323/15.02.2007, înregistrat la ITM sub nr. 74536/18.11.2007 (fila 25), s-a majorat salariul brut al aceleiași reclamante de la 2100 lei la 5000 lei, începând cu 1.01.2007.
Prin actul adițional nr. 328 /26.04.2007, înregistrat la ITM sub nr. -/27.05.2008 (fila 27) s- micșorat salariul brut al salariatei de la 5000 lei la 2100 lei.
Prin decizia nr. 738, înregistrată la ITM sub nr. 48873/28.02.2008, contractul de muncă al reclamantei - încetează începând cu 6.02.2008.
Rezultă, așadar, din succesiunea actelor adiționale enumerate, că, așa cum corect a reținut prima instanță, actul adițional nr. 328/26.04.2007 nu a mai fost modificat prin acordul părților, astfel că acesta își produce efectele pe perioada 1.01.2007 - 6.02.2008, pârâta datorând reclamantei diferența dintre drepturile stabilite acesteia (2100 lei lunar) și drepturile salariale invocate, precum și virarea contribuțiilor aferente către bugetul de stat.
Recurenta se prevalează de adresa înregistrată la ITM sub nr. -/4.02.2008, din care rezultă că au fost înaintate ITM I 2 acte privindîncetareacontractelor individuale de muncă. Pe această adresă există mențiuneaolografăde anulare a actelor adiționale 323/15.02 și 328/26.04, însă la dosarul cauzei nu a fost depus nici un înscris de aceeași valoare probatorie cu actul adițional 328/26.04.2007 (respectiv tot un act adițional încheiat prin consensul părților), motiv pentru care adresa invocată de recurentă nu poate fi avută în vedere de instanța de control judiciar.
Ca atare, raportat tuturor considerentelor expuse, Curtea de Apel va respinge recursul pârâtei,l în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, și va menține sentința pronunțată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1779 /07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /06.04.2009
Tehnored.
14.04.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași -
- -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
