Drepturi salariale (banesti). Decizia 2224/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.6445/2008
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2224/
Ședința publică din data de 07 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC SA) împotriva sentinței civile nr.1628 din data de 19.03.2008 pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat în Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (6650/2007), în contradictoriu cu intimatul-reclamant, în calitate de moștenitor al defunctei intimate-reclamante-având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin apărător d-na avocat - cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 7 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83604/04.04.2004, lipsind intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Se prezintă în ședință publică de către recurenta-pârâtă prin avocat un set de înscrisuri, respectiv certificat eliberat de grefa Tribunalului București - Secția a VII a Comercială referitor la dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința comercială nr.1786/25.03.2009 prin care s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr.85/2006 asupra recurentei-pârâte; confirmarea mandatului de reprezentare pentru Societatea de avocați din partea administratorului judiciar Insolvency Specialists; o cerere prin care solicită citarea debitoarei prin administrator judiciar.
Recurenta-pârâtă prin avocat, față de situația juridică invederată, solicită judecarea pricinii întrucât, în opinia sa, nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr.85/2006 a insolvenței în căile de atac promovate de societate.
Curtea ia act de împrejurarea că împotriva societății SA s-a deschis procedura generală de insolvență, aceasta urmând a fi reprezentată prin administrator judiciar Insolvency Specialists.
Recurenta-pârâtă prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă prin avocat susține oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și motivată în scris și, pe cale de consecință, modificarea hotărârii judecătorești recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.12.2007 sub nr- pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Civilă, reclamanta a chemat în judecată pârâta SC SA B, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 2146 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate cu ocazia sărbătorilor de C din anul 2004 și de Paște din anul 2005, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 1628/19.03.2008, Tribunalul Teleorman Secția litigii de muncă-asigurări sociale și contencios administrativ-fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paște din anul 2005 și de C din anul 2004, aferente perioadei efectiv lucrate de reclamantă și menționate în carnetul de muncă, calculate în raport de salariul de bază mediu pe unitate, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost angajatul pârâtei la punctul de lucru
Conform rt.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003 - 2007, salariații SC SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate. În alin. 2 al acestui articol s-a menționat că "pentru anii 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Tribunalul a constatat că angajatorul nu a probat susținerea că suplimentările prevăzute de acest text ar fi fost introduse în salariile angajaților pe anii 2004 - 2007, deși îi revenea sarcina probei în temeiul art. 287 Codul muncii. Această dovadă ar fi putut fi făcută cu statele de plată ale angajaților, dispoziții interne ale conducerii societății sau expertiza contabilă.
De asemenea, s-a observat că nu s-a depus la dosar decizia comisiei paritare despre care pârâta face vorbire în întâmpinare.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a constatat că potrivit art.168 alin.1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SC SA și nu la salariul brut pe unitate ce a fost avut în vedere de reclamantă la calculul sumelor solicitate.
Prin urmare, instanța de fond a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paște și de C pe anii 2004-2005, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 24.07.2008 pârâta SC SA (fostă SC SA), înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 14.08.2008 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art.3041Cod de procedură civilă, recurenta-pârâtă critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Susține recurenta-pârâtă că Tribunalul Teleormana rezolvat profund greșit cererea de chemare în judecată, în realitate nefiind judecată pricina.
. greșit conceptul includerii sporurilor și adaosurilor (inclusiv primele de sărbători) în salariul de bază, aspect invocat în primele dosare ale SA, tribunalul nu a făcut decât să copieze soluția în dosarele SA, deși acesta a avut o apărare diferită. Astfel, s-a susținut teza includerii primelor în salariul de bază în anul 2003, ceea ce a avut valoarea unei novații, prima, din element exterior salariului de bază, devenind componentă în structura acestuia.
În recurs nu s-au administrat probe noi pe fondul cauzei.
Față de împrejurarea că la data de 16.03.2008 a survenit decesul intimate reclamante, Curtea a dispus introducerea în cauză a moștenitorului -, în temeiul art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă, pe baza dovezilor depuse la filele 54-57 în dosarul de fond.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă de intimata-reclamantă, în calitate de fostă salariată a recurentei-pârâte, s-a solicitat obligarea (în prezent SC SA) la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște pentru anul 2005 și de C pentru anul 2004, pe temeiul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Curtea constată că probatoriul administrat în fața instanței de fond pentru dovedirea pretenției dedusă judecății de către reclamantă și respectiv în apărare de către pârâtă este sumar. Este de observat că reclamanta a anexat cererii de chemare în judecată numai copia actelor de stare civilă, a carnetului de muncă și a deciziei nr. -/21.06.2005 privind acordarea pensiei anticipate. Deși în cuprinsul cererii, la arătarea motivelor de fapt ale pretenției, reclamanta face vorbire de contracte colective de muncă încheiate la nivelul unității începând cu anul 2003, contracte care prin negocierea dintre patronat și sindicat ar fi acordat salariaților suplimentările salariale de Paște și C pretinse, precum și de cuantumul salariului de bază mediu, partea nu a înțeles să depună copia acestor înscrisuri la dosar, deși avea sarcina probațiunii sub acest aspect conform art. 112 pct. 5 Cod de procedură civilă.
Cât privește pârâta SC SA, a formulat apărări prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 27.02.2008 la care a anexat extrase din contractele colective de muncă la nivelul unității pe anii 2004 și 2005, înscrisuri insuficiente în combaterea pretențiilor reclamantei, așa cum prevede art.287 Codul muncii.
Cu toate acestea, tribunalul a hotărât admiterea pretenției dedusă judecății și, prin urmare, obligarea pârâtei la plata unor drepturi bănești către fosta salariată reclamantă, motivând măsura luată pe interpretarea clauzelor contractelor colective de muncă, dar și pe absența altor probe care să fi fost prezentate de societatea pârâtă. În plus, tribunalul a pus în discuția părților oportunitatea efectuării unei expertize contabile în cauză, însă a luat act de faptul că pârâta nu solicită administrarea acestei probe, fără a se pronunța asupra utilității și pertinenței probei.
Așa fiind, controlul legalității și temeiniciei hotărârii pronunțată în primă instanță nu poate fi făcut de C, cauza fiind în realitate necercetată pe fondul său.
Recurenta-pârâtă a susținut că tribunalul a interpretat greșit clauzele contractelor colective de muncă începând cu anul 2003 pentru a ajunge la concluzia eronată că aceste drepturi salariale suplimentare nu ar fi fost acordate. În esență, a susținut în recurs că aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al salariaților încă din anul 2003, fiind acordate și în anii următori, astfel încât acțiunea reclamantei ar fi neîntemeiată. În plus, prin includerea în salariul de bază a suplimentării salariale convenită între cei doi parteneri sociali a fi acordată cu ocazia celor două sărbători religioase, s-a produs o novație în sensul art.1128 pct.1 Cod civil, adică dreptul de a încasa suma de bani cu titlu de primă a încetat să mai existe. Această argumentație ar fi posibilă dacă se acceptă teoria consacrată potrivit căreia în salariul de bază se pot include anumite sporuri, care astfel își încetează existența, devenind element constitutiv al salariului.
Cu toate criticile ridicate de recurenta-pârâtă prin recurs, nici în calea de atac pârâta nu a înțeles a dovedi cu înscrisuri cele afirmate.
Curtea, față de lipsa din dosar în cele două grade de jurisdicție a oricărui înscris relevant pe fondul pretenției, consideră că în realitate nu s-a judecat pricina pe fond, judecătorii având obligația statornicită de art. 129 al. 5 Cod de procedură civilă, de a dispune și din oficiu administrarea acelor probe necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele. În lipsa înscrisurilor despre care fac vorbire părțile, instanța de recurs nu poate verifica incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, respectiv greșita interpretare a clauzelor îndoielnice din actele juridice ce produc efecte între părțile litigante și care constituie legea lor. În plus, Curtea nu poate verifica, în conformitate cu art. 3041Cod de procedură civilă, nici situația de fapt învederată de societatea recurentă-pârâtă privind includerea primelor în salariul de bază acordat din 2003 și, prin urmare, stingerea obligației de plată a unei sume de bani distincte cu acest titlu.
Față de cele arătate, Curtea, în temeiul art.312 al.3 coroborat cu art. 3041Cod de procedură civilă, va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei în primă instanță pentru rejudecarea pricinii.
Urmează ca, la rejudecarea pricinii, tribunalul să pună în vedere părților să depună la dosar înscrisurile pe care le consideră necesare și la care fac referire în cuprinsul actelor de procedură, dar și documente contabile care să evidențieze operațiunea afirmată de recurenta-pârâtă, iar după administrarea probei cu înscrisuri, în măsura în care conținutul lor nu este edificator, se poate ordona efectuarea unei expertize contabile pentru a se lămuri dacă suplimentările salariale pretinse au fost sau nu incluse în salariul de bază pentru anul 2003 și modalitatea în care a procedat angajatorul în anii următori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA prin administrator judiciar Insolvency Specialists împotriva sentinței civile nr.1628/19.03.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția litigii de muncă-asigurări sociale și contencios administrativ-fiscal în dosarul nr- (6650/2007), în contradictoriu cu intimatul-reclamant, în calitate de moștenitor al defunctei intimate-reclamante.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red./ tehn./2 ex./07.05.2009
Tribunalul Teleorman
Judecători fond;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
