Drepturi salariale (banesti). Decizia 2224/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2224
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții Primăria Comunei, cu sediul în comuna, județul P și -Primarul Comunei, cu sediul în comuna, județul P, împotriva sentinței civile nr.1164 din 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-pârâți Primăria Comunei și -Primarul Comunei, ambii prin avocat din cadrul Baroului P, intimata-reclamantă prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenții-pârâți depune xerocopia sentinței civile nr.97/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Avocat pentru intimata-reclamantă depune întâmpinare și copia hotărârii nr.50/12.10.2009 emisă de Consiliul Local al comunei.
Avocat pentru recurenții-pârâți, avocat pentru intimata-reclamantă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-pârâți, solicită admiterea recursului potrivit motivelor scrise aflate la dosar, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă, arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că intimata-reclamantă nu are calitatea de funcționar public, astfel că raportul dintre intimata-reclamantă și recurenții-pârâți este un raport de muncă și nu unul care să intre în sfera contenciosului administrativ.
Mai arată că anularea hotărârii nr.42/2008 ține de sfera contenciosului administrativ, iar anularea dispoziției nr.781/2008 ține de sfera dreptului muncii.
Mai mult decât atât, recurenții-pârâți nu au înțeles să atace niciodată încheierea de disjungere, fapt ce duce la concluzia că și aceștia au împărtășit același
punct de vedere, anume că solicitarea de a fi anulată dispoziția nr.781/2008 a Primarului comunei, constituie un litigiu de muncă.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, obligarea recurenților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanta a chemat în judecată Primăria și Primarul Comunei, solicitând anularea Hotărârii Consiliului Local și a dispoziției nr.781 din 18 august 2008 emisă de primar, prin care s-a dispus reducerea la J de normă a postului de bibliotecar deținut de reclamantă.
În motivarea cererii, s-a susținut că prin această măsură au fost încălcate dispozițiile Legii bibliotecarilor nr.334/2002 și ale Legii 593/2006, pretizându-se că numărul de cititori este prea redus, deși acesta se ridică la un număr de 192, reprezentând peste 5% din numărul de locuitori ai comunei, încadrându-se în dispozițiile legilor sus-arătate.
Totodată, măsura dispusă a fost luată la data de 16 iulie 2008 când reclamanta se afla în concediu de odihnă.
Prin încheierea din 10 februarie 2009, Tribunalul Prahova -Secția Comercială și de contencios Administrativ, a dispus transpunerea cererii de anulare a dispoziției nr.781/18 august 2008 sus-arătată la Secția Civilă-complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale deoarece reclamanta nu are calitatea de funcționar public ci de personal contractual.
După administrarea probelor cu înscrisuri, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1164 din 2 iunie 2009 a admis acțiunea disjunsă și a anulat decizia nr.781/2008, repunând părțile în situația anterioară, cu obligarea Primăriei comunei către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite, întrucât au fost încălcate prevederile art.129 alin. (1) din Codul muncii, iar prin contractul colectiv de muncă și regulamentul intern nu s-au prevăzut alte norme de lucru aplicabile bibliotecii.
Împotriva acestei sentințe Primăria Comunei, prin primar, a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât nu s-a observat că niciunul din cei doi recurenți nu au calitatea de angajator ci Consiliul Local care nici nu este parte în proces, în condițiile în care hotărârea consiliului local nr.42/2008 a stat la temeiul deciziei anulate de instanța de fond și care a rămas în ființă.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale care au incidență în cauză, constată că recursul nu este fondat.
Sub un prim aspect este de observat că dispoziția nr.781/2008 nu poate fi condiționată de existența hotărârii consiliului local cu nr.42/2008, întrucât dispoziția are la bază raporturi juridice de dreptul muncii și nu de contencios administrativ, reclamanta funcționând ca bibliotecar în baza unui contract individual de muncă, totodată dispoziția contestată fiind emisă de către primar, care conduce structura executivă a primăriei, în calitate de angajator și nu în calitate de instituție publică.
Pe fond, într-adevăr nu s-a contestat că există un număr de 192 cititori ai bibliotecii, ori prin dispoziția legală nu se stabilește un număr mai mare de cititori care să impună delimitarea timpului de lucru sub programul normal de lucru și care să justifice astfel diminuarea la a normei de lucru, cum s-a procedat nelegal în speță de către angajator.
În atare situație, în mod corect prima instanță a dispus anularea dispoziției de modificare unilaterală a contractului individual de muncă, pronunțând o sentință legală și temeinică sub toate aspectele.
Nesubzistând cauze de nulitate ale hotărârii atacate în sensul disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art.312 din același cod.
Față de disp.art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatei-reclamante cheltuielile de judecată în sumă de 1200 lei reprezentând onorariu de avocat suportat de către aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primăria Comunei, cu sediul în comuna, județul P și -Primarul Comunei, cu sediul în comuna, județul P, împotriva sentinței civile nr.1164 din 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, județul
Obligă recurenții-pârâți la 1200 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./16.12.2009
dosar fond- -- Tribunalul Prahova
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
