Drepturi salariale (banesti). Decizia 223/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 223
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr.1644 din 24.10.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind Marketing& Distribution
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat și consilierul juridic pentru intimata Marketing& Distribution
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Avocat pentru recurentul depune delegație la dosar. Solicită proba cu acte sens în care depune la dosar un număr de două înscrisuri. Arată că aceste înscrisuri nu sunt la dosarul de fond, ele reprezentând două declarații sub semnătură privată ale colegilor recurentului. o copie a setului de acte reprezentantei intimatei.
Consilierul juridic pentru intimata Marketing& Distribution depune delegație la dosar și solicită să fie lăsată cauza la a doua strigare pentru studiul înscrisurilor ce i-au fost comunicate la acest termen.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate reprezentantului intimatei să ia la cunoștință de conținutul înscrisurilor ce i-au fost comunicate la acest termen.
La a doua strigare a cauzei se prezintă se prezintă recurentul asistat de avocat și consilierul juridic pentru intimata Marketing& Distribution
Consilierul juridic pentru intimata Marketing& Distribution arată că cele două înscrisuri depuse la acest termen sunt de fapt declarații de martor, probă care nu este admisibilă în recurs.
Avocat pentru recurentul arată că nu are de formulat alte cereri
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii primei instanțe și admiterea acțiunii. Consideră că acțiunea a fost respinsă în mod greșit și că s-au încălcat dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național. Arată că s-a reținut greșit că faptul că s-a acordat timp liber în compensare. Mai arată că același contract colectiv de muncă la nivel național prevede că pentru muncitorii calificați se acordă un coeficient de ierarhizare, coeficient care nu s-a acordat.
Consilierul juridic pentru intimata Marketing& Distribution solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe. Arată că nu se poate reține culpa societății cu privire la încălcarea contractului de muncă și că aceasta a dat zile libere cu caracter compensatoriu, lucru recunoscut chiar de recurent printr-o declarație. Se face trimitere la contractul colectiv de muncă, dar societatea a făcut aplicarea în tot a acestuia. Mai arată că nu au afirmat niciodată că recurentul nu deține un certificat de muncitor calificat și că acesta a fost încadrat ca agent de pază, nu pe altă funcție. Precizează că certificatul este un document eliberat sub supravegherea Ministerului Educației și că nu este sarcina societății să aleagă formatorul potrivit care să îndeplinească toate condițiile prevăzute de lege. Mai solicită să se țină cont că s-a renunțat la perioada 1.01.2005 - 21.01.2005 și că s-a admis excepția prescripției printr-o încheiere intermediară. Depune concluzii scrise la dosar.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr- reclamantul chemat în judecată pe pârâta " MARKETING & " solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1050,96 lei reprezentând sporurile de noapte 25% neacordate și suma de 2.468,20 lei reprezentând sporul de 20% pentru efectuarea cursurilor de calificare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că fost angajat de "" - la punctul de lucru din I, pe o perioadă de trei ani, respectiv 2005 - 2007, pe funcția de paznic. Pe toată perioada lucrat ore suplimentare și pe timp de noapte, așa cum reiese din fișele de pontaj întocmite de societate. De asemenea urmat și absolvit cursuri de calificare.
Referitor la sporurile de noapte care i se cuvin și nu i-au fost acordate de angajator, arată că aceste drepturi sunt prevăzute atât de Codul Muncii cât și de Contractul de Muncă Unic la nivel național pe anii 2005 - 2006 și 2007 - 2010, iar coeficientul de ierarhizare la salariați care determină acordarea sporului de calificare este prevăzut la art. 40 din Contractele Colective de Muncă.
Pârâta " MARKETING & " a formulat întâmpinare solicitând admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru plata drepturilor bănești aferente perioadei 01.01.2005 - 21.08.2005 și respingerea acțiuni. Se arată că în perioada în care fost angajat al societății, avea ca și atribuțiuni specifice postului, prestarea serviciului de pază, programul de lucru desfășurându-se având în vedere specificul activității prestate de către fostul angajat.
Având în vedere faptul că activitatea fostului angajat presupunea și efectuarea serviciului în timpul nopții, societatea înțeles să compenseze programul de lucru în timpul nopții, cu zile libere, fără ca acest lucru să afecteze salariul de bază.
Mai menționează pârâta că în materia acordării coeficientului de ierarhizare ca urmare absolvirii cursurilor de calificare profesională, societatea nu este ținută să ia în considerare documentele pe care fostul angajat înțelege să se bazeze în evidențierea calificării sale profesionale. La o analiză atentă certificatului și suplimentului descriptiv care însoțește certificatul se poate lesne observa că "acest document nu este un act oficial de calificare", ceea ce dă posibilitatea să aprecieze unilateral dacă fostul angajat intră sau nu sub incidența normelor care reglementează acordarea coeficientului de ierarhizare, normele având un caracter de recomandare, așa cum prevede și Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național.
De aceea, susține pârâta, nu trebuie confundat certificatul de calificare profesională, care atestă că este calificat /competent să ocupe poziția de agent de pază în cadrul societății, cu suplimentul descriptiv al certificatului, care nu obliga societatea să acorde sporurile de ierarhizare, mai ales că din economia dispozițiilor normative invocate de reclamant, respectiv OG 129/2000 privind formarea profesională adulților, nu reiese că trebuie acordate sporuri sau alte remunerații pentru activitatea de pază.
Prin sentința civilă nr. 1644/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta " MARKETING & "
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada august 2005 - 12.12.2007 reclamantul fost angajat în funcția de paznic la " MARKETING & "
Potrivit dispozițiilor art. 123 Codul Munci, salariații de noapte beneficiază fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor de salariu de minimum 15% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată.
Prin urmare părțile au posibilitatea să aleagă între cele două variante: acordarea unui spor de minimum 15% sau compensarea cu timp liber.
Susținerea reclamantului potrivit căreia acordarea zilelor libere este obligație angajatorului, separată de obligația acordări sporului de 25% pentru lucru în timpul nopți este astfel neîntemeiată.
Cum reclamantul beneficiat de zile libere, cererea de acordare unui spor pentru munca prestată în timpul nopți a fost considerată neîntemeiată.
Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național prevede coeficienți minimi de ierarhizare pentru diferite categorii de salariați, în funcție de pregătire, coeficienți ce se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
În speță, reclamantul solicită plata sporului de 20% pentru efectuarea cursurilor de calificare, cerere care a fost considerată, de asemenea, neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că instanța de fond a aplicat greșit prevederile Codului muncii și ale pe anii 2007-2010.
Astfel, instanța a reținut doar dispozițiile cuprinse în Codul muncii, care prevăd o obligație alternativă a angajatorului, care ar putea opta fie pentru acordarea unui spor minim de 15%, fie pentru compensarea cu timp liber. Instanța de fond a făcut abstracție de Contractul Colectiv de Muncă Unic, care a fost ratificat de Sindicate și de către Asociațiile și care conține prevederi în mod evident mai favorabile salariaților, și care își găsește aplicabilitatea în speță, conform unui principiu care guvernează dreptul muncii și care statuează că atunci când există mai multe dispoziții care reglementează aceeași situație, se aplică acelea care sunt mai favorabile salariatului.
Mai mult decât atât, în art. 236 alin. 4 din Codul muncii, se prevede în mod expres "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
În speță, se impune a se face aplicarea dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă Unic, care prevede în art. 16 alin. 2 că "pentru persoanele al căror program de lucru se desfășoară pe timpul nopții, durata timpului de muncă este mai mică cu o oră decât durata timpului de muncă prestată în timpul zilei, fără diminuarea salariului de bază și a vechimii de muncă", iar în art. 39 alin. 3 lit. "e" se prevede că sporul "pentru lucrul în timpul nopții, este de 25% din salariul de bază" fără ca aceste dispoziții să reprezinte obligații alternative pentru angajator.
Prin urmare, angajatorul nu avea posibilitatea de a alege între cele două variante așa cum greșit reține instanța de fond, ci avea obligația de a acorda sporul prevăzut de lege.
Mai mult decât atât, societatea pârâtă nu a acordat zile libere peste cele prevăzute de lege, ci doar cele obligatorii. Așa cum se poate observa din graficele de pontaj, s-a lucrat inclusiv sâmbăta și duminica, fără ca angajatorul să acorde zile libere suplimentare sau să plătească sporul prevăzut de Codul muncii și Contractul colectiv pentru munca efectuată în zilele de sâmbătă și duminică.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a ignorat dispozițiile prevăzute în contractul colectiv, în speță art. 39 alin. 1 care prevede că pentru muncitorii necalificați, coeficientul de ierarhizare este de 1, iar pentru calificați de 1,2. În speță societatea pârâtă nu a aplicat la salariu negociat acest coeficient de 1,2 acordat muncitorilor calificați.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și a acțiunii formulate.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat în cel de-al doilea capăt al acțiunii obligarea pârâtei la plata sumei de 2.468,20 lei reprezentând sporul de 20% pentru efectuarea cursurilor de calificare.
În motivarea acestui capăt de cerere reclamantul a invocat "coeficientul de ierarhizare la salariați care determină acordarea sporului de calificare prevăzut de art. 40 din ".
Instanța de fond a respins acest capăt de cerere cu motivarea că reclamantul solicită plata sporului de 20% pentru efectuarea cursurilor de calificare, iar prevede coeficienți minimi de ierarhizare pentru diferite categorii de salariați, în funcție de pregătire, coeficienți ce se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
Ori, instanța de fond s-a pronunțat fără a lămuri obiectul pricinii, având în vedere că exista o contradicție între pretenția concretă dedusă judecății (sporul de 20% pentru efectuarea cursurilor de calificare) și temeiul de drept invocat (art. 40 din 2007-2010, care prevede coeficienții minim de ierarhizare, în funcție de care se face salarizarea personalului).
În fapt, rezultă atât din conținutul cererii de chemare în judecată, cât și din răspunsul la întâmpinare ( 38 dosar), că reclamantul solicită a-i fi acordate drepturile salariale cuvenite ca urmare a aplicării coeficientului de 1,2 prevăzut de art. 40 din 2895/2006 pentru muncitorii calificați (invocând în acest sens diploma de calificare recunoscută de Ministerul Muncii și Ministerul Educației), însă a transformat diferența dintre acest coeficient (de 1,2) și coeficientul 1 prevăzut pentru muncitori necalificați (în raport de care susține că a fost plătit) în cotă procentuală de 20%.
Ca atare, luând "ad literam" procentul de 20% solicitat cu titlu de spor de reclamant, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului acestei pretenții, fiind incident motivul de casare prev. de art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Raportat acestor considerente, Curtea de Apel va casa în parte sentința recurată, în baza art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, urmând a trimite spre rejudecare aceleiași instanțe capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale raportate la coeficientul de ierarhizare de 1,2.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va lămuri dacă s-a plătit salariul în raport de coeficientul de 1,2 prev. în art. 40 din 2007-2010 și dacă se cuvin sau nu reclamantului diferențe salariale în raport de acest obiect al pricinii.
Cât privește dispoziția referitoare la respingerea capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sporului de noapte de 25%, Curtea de Apel o va menține, constatând că motivele de recurs având acest obiect nu pot fi reținute.
Este adevărat că art. 41 alin. 3 lit. "c" din 2007-2010 prevede că sporul minim ce se acordă pentru lucrul în timpul nopții este de 25% din salariul de bază, însă aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art. 123 din Codul muncii, care prevăd recompensarea muncii de noapte fie cu reducerea programului de lucru, fie cu acordarea sporului la salariu (care, în acest ultim caz, ar fi de minim 25%, conform ).
În speță, însă, așa cum corect a considerat și instanța de fond, din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul a beneficiat de reducerea programului de lucru în conformitate cu prevederile art. 123 din Codul muncii (având ture de 4/8/12 ore), astfel încât nu mai poate beneficia și de acordarea sporului la salariu de 25%.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1644/24.10.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează în parte, în sensul că:
Trimite spre rejudecare aceleiași instanțe capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale raportate la coeficientul de ierarhizare de 1,2.
Menține dispoziția privind respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sporului de noapte de 25%.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red. -
Tehnored.
08.04.2009 - 2 ex.
Tribunalul Iași:,
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
