Drepturi salariale (banesti). Decizia 228/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale
Decizia civilă Nr.228/R/ Dosar Nr-
Ședința publică din 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
- - JUDECĂTOR 3: Camelia
- judecător
grifier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta GRUP împotriva sentinței civile nr.1168/M din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr.6515/62/207.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 28 februarie când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 5 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 1168/M/2007 a Tribunalului Brașov pârâta a fost obligată să-i calculeze și să-i plătească reclamantului contravaloarea drepturilor salariale reprezentând prima de Paști pentru 2005 și prima de C pentru perioada 2004-2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu din societate, sumă ce urma să fie actualizată în raport de indicele de inflație până la data plății, respingându-se totodată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut cu privire la excepție că aceasta este nefondată întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.283 lit.e din Codul Muncii care se referă la o prescripție specială de 6 luni pentru situația neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze contractuale ale acestuia, ori acțiunea dedusă judecății are ca obiect drepturi salariale.
Pe fond, s-a reținut că potrivit art 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă " cu ocazia sărbătorilor de Paști și salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe societate", iar pârâta nu și-a respectat obligația de a negocia cu acordarea acestor drepturi bănești.
Apărările pârâtei potrivit cărora începând cu anul 2003 primele de Paști și au fost introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat au fost înlăturate pe considerentul că un contract încheiat în mod valabil reprezintă lege pentru părți câtă vreme nu a fost desființat, iar hotărârea comisiei paretare a din 2007 nu poate modifica retroactiv clauzele contractelor de muncă pe anii anteriori. De asemenea, s-a reținut că pârâta nu a făcut dovada că suplimentările salariale solicitate au fost incluse în salariile salariaților și nici nu s-a dovedit că există diferențe între salariul mediu brut și salariul de bază mediu la nivel.
Împotriva hotărârii pronunțate la fond a formulat recurs pârâta, iar prin motivele de recurs este reiterată excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât se solicită drepturi bănești mai vechi de 6 luni încălcându-se astfel termenul imperativ prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii. În acest sens, prin motivele de recurs se arată că drepturile solicitate prin acțiune nu constituie drepturi salariale pentru a fi prescriptibile în termenul de 3 ani, acest lucru rezultând din analiza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivelul pe anul 2004 din care rezultă că drepturile solicitate sunt înscrise în capitolul VI intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi", iar nu în capitolul V intitulat "Salarizarea "
Pe fond, soluția atacată este criticată pe considerentul că prima instanță a ignorat faptul că începând cu anul 2004 salariații și-au primit prima de Paști și de C fiind introdusă în salariul de bază. Se solicită să se stabilească caracterul sumei ca fiind brut.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, curtea reține că în mod corect prima instanță a respins această excepție deoarece pretențiile solicitate prin acțiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care își au izvorul în Contractul Colectiv de Muncă și au un caracter periodic cu scadență anuală. Fiind vorba de drepturi bănești acordate de către angajator salariaților, acestea au ca izvor raporturile de muncă dintre părți și se încadrează în categoria drepturilor salariale ca formă de răsplată pentru munca depusă de salariat în baza contractului individual de muncă. Primele acordate de către angajatori cu diverse ocazii constituie componente ale salariului în sensul art 155 Codul Muncii, reprezentând un "adaos" ce a fost stabilit prin voința părților.
Chiar prin art.168 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă părțile au folosit noțiunea de " suplimentări salariale"pentru a desemna primele ce constituie sursa pretențiilor din acțiune.
Fiind vorba de drepturi salariale, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate astfel cum se prevede în mod expres prin dispozițiile art 166 alin. 1 și art. 283 lit c Codul Muncii.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. e Codul Muncii care instituie un termen de 6 luni " în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia" întrucât obiectul acțiunii îl constituie pretenții reprezentând drepturi salariale.
Curtea reține că nu este fondat nici cel de al doilea motiv de recurs potrivit căruia primele de paști și de crăciun au fost introduse în salariul de bază din 2003.
Astfel cum a reținut și instanța de fond voința părților a fost clar exprimată cu ocazia negocierilor pe anul 2003 când la alin. 2 al art 168 din Contractul Colectiv de Muncă s-a prevăzut că " în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 au fost introduse în salarul de bază al fiecărui salariat"
Doar în situația în care o clauză contractuală este susceptibilă de mai multe interpretări este necesar să se apeleze la regulile de interpretare logico - juridice, însă clauza menționată mai sus este clară, iar interpretarea dată de comisia paritară a intimatei în cursul soluționării prezentelor litigii reprezintă adăugare la voința părților.
Nici cel de-al treilea motiv de recurs nu este fondat. Astfel, este inadmisibil a fi soluționat ca cerere nouă caracterul sumei brut/net în recurs "omisso medio" cu încălcarea neîngăduită a principiului dublului grad de jurisdicție.
Așa cum s-a stabilit în doctrină și jurisprudență, este inadmisibilă o cerere nouă, distinctă de stabilire în calea de atac a caracterului sumei brut/net, cât timp la instanța de fond poziția părții a fost de respingere a petitului. Soluția decurge din funcția fundamentală a instanței de control judiciar de a examina regularitatea hotărârii primei instanțe cu privire la pretențiile deduse în fața acesteia ( Înalta Curte de Casație și Justiție - decizia nr. 469/2006).
Pentru acest motiv, legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, chiar și în temeiul art. 3041Cod pr. civilă nu pot fi examinate decât numai cu privire la aspectele cu care a fost investit tribunalul.
Față de cele mai sus expuse, curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - Membru Grup împotriva sentinței civile nr.1168/2007 a Tribunalului Brașov.
Obligă recurenta să achite intimatului 200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 martie 2008.
Judecător, Judecător,
- - -
Grefier,
Cu opinia separată,
În sensul admiterii în parte a recursului, modificării în parte a sentinței și obligării pârâtei la plata primelor de Paști și de C ca valoare brută.
PREȘEDINTE,
--- -
Opinie separată,
Potrivit art. 3041Cod pr. civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
În aceste condiții este evident faptul că pârâtul poate invoca în recurs orice motiv de nemulțumire împotriva hotărârii, independent de formularea acestui motiv la judecarea cauzei în primă instanță.
Aceasta cu atât mai mult, cu cât, potrivit art. 305 Cod pr. civilă în recurs pârâtul poate depune înscrisuri noi fără a fi necesar a se justifica nedepunerea lor în primă instanță.
Astfel, motivul de recurs prin care se solicită a se stabili că sumele la care este obligată pârâta sunt sume brute este admisibil în condițiile art. 3041Cod pr. civilă, raportat la art. 244 alin. 1 teza a II-a și art. 316 Cod pr. civilă.
Este evident că la aplicarea art. 55 Cod fiscal și următoarele, la executare, orice sumă ce reprezintă venituri salariale urmează a fi impozitată, legea prevăzând expres veniturile exceptate de la impunere, sumele cu cauză nefăcând parte din acea categorie.
Pentru aceste considerente în cuprinsul opiniei separate se evidențiază faptul că sumele la plata cărora este obligată pârâta sunt sume brute.
PREȘEDINTE,
--- -
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Ligia Vâlcu, Camelia
