Drepturi salariale (banesti). Decizia 2286/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 2286
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1438 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant cu domiciliul ales în P,- A, județul P - la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, intimatul-chemat în garanție Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P și intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,- - 3, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimatul-reclamant, intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea având în vedere că recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 242 alin.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.6178/105/20.10.2007 reclamantul, a chemat în judecată pe pârâții Statul Român-prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate existenta discriminării privind neacordarea creșterilor salariale în raport cu alți magistrați, demnitari, funcționari publici, personal contractual al statului în ceea ce privește majorarea salariilor sau indemnizațiilor cu 5%, 2% si 11%, în baza OG 10/2007, OG.16/2007, OG.27/2007, obligarea pârâților sa-i plătească sumele de bani aferente creșterilor salariale cu 5% începând cu 01.01.2007 în raport cu salariul din decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 in raport cu salariul din martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul salariilor din septembrie 2007, sume ce urmează a fi actualizate cu coeficientul de inflație calculat de la data scadentei și până la plata efectivă, obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente acestor sume începând cu luna ianuarie 2007 și până la plata efectivă, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul său de muncă și să se înlăture pentru viitor discriminarea ca urmare a neacordării unui salariu egal cu al celorlalți magistrați, demnitari, funcționari publici ori salariați contractuali ai statului.
La data de 29.10.2007 pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ a formulat întâmpinare(filele 52-58) prin care a invocat excepția necompetentei materiale a instanței, în condițiile în care acțiunea reclamantului reprezintă o acțiune în pretenții fiind de competenta instanței de drept comun, precum și o cerere de chemare in garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor prin care a solicitat(filele 59-61) obligarea acestuia din urma sa aloce si sa vireze in contul său, sumele necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamant, pentru situația în care acțiunea ar fi admisă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 30.10.2007 chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor(denumit în continuare MEF) prin Direcția Generală a Finanțelor Paf ormulat întâmpinare (filele 50-51) prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale atât timp cat nu are niciun contract de muncă încheiat cu reclamantul.
Prin încheierea din 30.10.2007, instanța de fond a respins excepția necompetentei materiale în condițiile în care obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale izvorâte dintr-un raport de muncă și a unit excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție cu fondul, dispunând introducerea în cauză, în calitate de chemat în garanție a MEF, în urma încuviințării în principiu a cererii.
După administrarea probelor cu înscrisuri administrată de reclamant, prin sentința civilă nr. 1438 din 13 noiembrie 2007 Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Economiei si Finanțelor prin DGFP P și respins acțiunea formulata de reclamantul împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată iar în fondul cauzei a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT, să achite reclamantului, drepturi salariale majorate cu 5% începând cu 01.01.2007 în raport cu salariul din decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 fata de nivelul din luna martie 2007 si cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație
de la data scadentei fiecărei sume și până în momentul efectuării plății drepturilor salariale, reprezentând prejudiciu, efectuarea mențiunii privind majorarea drepturilor salariale în cartea de muncă și înlăturarea pe viitor a discriminării privind acordarea acestor drepturi.
Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere al acțiunii privind obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ-DIICOT, la plata dobânzilor legale aferente sumelor solicitate, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamantul îndeplinește funcția de procuror la DIICOT din cadrul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ.
Potrivit OG nr.10/31.01.2007, în anul 2007 salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică se majorează în trei etape, respectiv cu 5% din 01.01.2007, cu 2% din 01.04.2007 si cu 11% din 01.10.2007, caz în care în categoria persoanelor cu funcții de demnitate publică se includ și magistrații din cadrul ICCJ, Parchetul de pe lângă ICCJ, Curtea Constituțională, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Procurorii financiari din cadrul Curții de Conturi.
În baza OG 16/31.01.2007 și 27/31.01.2007, valoarea de referință sectorială pentru personalul din administrația centrala a, misiunilor diplomatice, consulare, de la Curtea de Conturi, se majorează în 3 etape, respectiv cu 2,5% de la 01.01.2007, cu 2,5 % de la 01.04.2007, cu 8% de la 01.10.2007.
De asemenea, disp.art.39 al.2 din OG 6/2007-modif.stipulează că salariile de baza ale funcționarilor publici se majorează începând cu data de întâi a lunii următoare celei in care intră în vigoare dispozițiile legale cu 7% față de nivelul din luna decembrie 2006 si cu 11% începând cu 01.10.2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007.
Totodată, disp.art.5 al.1 din 53/2000, art.38, art.41 din Constituție, art.5 Codul muncii, prevăd ca orice salariat care prestează o muncă egală, trebuie să aibă dreptul la o plata egală, instituindu-se principiul egalității de tratament față de toți salariații.
Așa fiind, din analiza probelor administrate în cauză, s- constatat că în calitatea sa de magistrat, reclamantul nu a beneficiat începând cu 01.01.2007 de creșterile salariale constând in majorarea salariului prevăzute de OG 10/2007, 16/2007 si 27/2007 deși avea acest drept deoarece face parte din categoria personalului bugetar.
A apreciat instanța de fond că prin neplata acestor drepturi salariale, s-a produs o discriminare între reclamant în calitate de magistrat și ceilalți magistrați din cadrul ICCJ, Parchetul de pe lângă ICCJ, Curtea Constituțională deoarece, majorarea salariilor unora dintre magistrați de la anumite instanțe judecătorești și nemajorarea salariilor celorlalți magistrați care funcționează în cadrul altor instanțe, instituie un tratament discriminatoriu între aceleași categorii de magistrați, creând o inechitate prin favorizarea unor magistrați și defavorizarea altora.
Mai mult decât atât, în condițiile în care reclamantul desfășoară în calitate de magistrat o muncă egală ca și magistrații din cadrul ICCJ, Parchetul de pe lângă ICCJ, Curtea Constituțională, înseamnă că și reclamantul are dreptul la o plată
egală pentru muncă egală pe care o prestează, ca și ceilalți magistrați, plată care include cu titlu de drepturi salariale si majorările salariale prevăzute de OG 10/2001 aplicabile magistraților din cadrul ICCJ, Parchetul de pe lângă ICCJ, Curtea Constituțională.
De altfel, nu exista nicio justificare obiectivă determinată de un scop legitim pentru a se majora salariile unor magistrați din cadrul anumitor instanțe judecătorești în detrimentul celorlalți magistrați, întrucât OG 10/2007 nu prevede nicio diferențiere în acest sens.
Prin urmare, instanța de fond având în vedere aceste considerente și în baza OG 10/2007, art.5 Codul muncii, art.5 al.1 din 53/2000, art.38 și art.41 din Constituție, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT, să achite reclamantului, drepturi salariale majorate cu 5% începând cu 01.01.2007 în raport cu salariul din decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație de la data scadentei fiecărei sume si până în momentul efectuării plății drepturilor salariale, reprezentând prejudiciu, deoarece, prin neacordarea acestor majorări salariale, pârâtul a creat un prejudiciu reclamantului prin imposibilitatea acestuia de a beneficia la timp de aceste majorări ale drepturilor ce i se cuveneau.
De asemenea, instanța de fond a obligat pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ-DIICOT, să efectueze cuvenitele mențiuni privind majorarea drepturilor salariale sus-menționate în cartea de muncă și să înlăture pe viitor discriminarea aplicată reclamantului, ca urmare a neacordării unui salariu egal cu al celorlalți magistrați, demnitari, funcționari publici ori salariați contractuali ai statului.
Tribunalul a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ-DIICOT, să plătească reclamantului dobânzile legale aferente sumelor solicitate în condițiile în care a fost obligat la plata actualizată a drepturilor salariale solicitate cu titlu de daune interese, caz în care nu se mai justifică plata altor daune cu titlu de dobânzi.
Prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, deoarece chematul în garanție nu are calitatea procesuală pasivă în condițiile în care nu există niciun raport de muncă între acesta și reclamant și a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată, atât timp cât pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT are obligația sa asigure și să aloce toate fondurile necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin reclamantului si nicidecum chematul în garanție.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ-DIICOT (filele 4-15) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul-pârât a susținut sub un prim aspect că prima instanță a soluționat greșit excepția pe care a invocat-o, sentința fiind astfel nelegală deoarece a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, pentru că acțiunile în pretenții prin care persoana care se consideră discriminată solicită despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării ori anularea situației create prin
discriminare conform art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 sunt de competența materială a instanței de drept comun adică a judecătoriei iar nu a tribunalului, nefiind un litigiu de muncă.
Sub acest aspect s-a cerut admiterea recursului, casarea sentinței și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Pe de altă parte, recurentul a cerut respingerea recursului ca inadmisibil cu motivarea că prin sentința pronunțată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești deoarece a considerat în mod greșit că sunt incidente în cazul reclamantului și alte acte normative care reglementează salarizarea, schimbând în acest mod sistemul de salarizare prevăzut de legiuitor, iar susținerea referitoare la discriminare este deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din OG 137/2000.
O altă critică vizează greșita obligare a recurentului la plata sumelor solicitate de reclamant, actualizate cu indicele de inflație în condițiile în care Ministerul Public nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, astfel că obligația impusă de prima instanță în sarcina sa este una imposibilă.
Recurentul a criticat și greșita dezlegare dată cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în situația în care a admis acțiunea reclamantului, întrucât cererea îndeplinește cerințele impuse de art.60-63 cod pr.civ.și este admisibilă și în cazul litigiilor de muncă, astfel că trebuia admisă.
Intimatul-reclamant, legal citat în instanța de recurs, nu s-a înfățișat la judecată, nu a formulat întâmpinare sau concluzii scrise.
Cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată instanței supreme motivat de dispozițiile OG 75/2008 în raport de care, temporar normele de procedură au fost modificate și impuneau soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție(fila 62) însă după declararea acestor dispoziții ca fiind neconstituționale, cauza a revenit pe rolul acestei curți, ca instanță de recurs.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentului, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a mijloacelor de probă administrate dar și sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ, constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
În privința criticii referitoare la greșita dezlegare a excepției necompetenței materiale a instanței pe care tribunalul a respins-o ca neîntemeiată prin încheierea pronunțată la data de 30 octombrie 2007(fila 65 dosar fond) Curtea constată că în mod corect instanța de fond a stabilit ce norme de competență sunt incidente în cauză în raport de obiectul acțiunii cu care a fost învestită.
Reclamantul a susținut că a fost lipsit de drepturile bănești la care era îndreptățit dacă pârâtul ar fi interpretat și aplicat corect dispozițiile OG 10/2007, potrivit cărora a acordat majorări salariale numai anumitor categorii de magistrați aparținând sistemului judiciar, iar prima instanță a analizat și hotărât că nu există nici un motiv care să justifice inaplicarea acestui act normativ pentru toți magistrații.
Drept urmare, instanța de fond nu a fost învestită cu o acțiune în despăgubiri așa cum susține recurentul, pentru a fi incidente în cauză dispozițiile art.27 din OG 137/2000 și care ar atrage competența materială a judecătoriei ca
instanță de fond, ci cu un litigiu izvorât din raporturile de serviciu ale reclamantului cu structura parchetului din care face parte ca procuror.
Cea de a doua critică a recurentului este însă justificată în condițiile în care prin acordarea majorărilor salariale revendicate de reclamant, instanța de fond a adăugat nepermis la legea specială de salarizare a magistraților care este OG 27/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.45/2007.
Curtea constată că temeiul juridic pe care tribunalul și-a fundamentat soluția nu este aplicabil în cauză deoarece OG nr.10/2007, /2007, OG 27/2007 și OG 16/2007 reglementează salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe, misiunile diplomatice, consulare și institutele culturale din străinătate și respectiv controlorilor financiari ai Curții de Conturi ori funcționarilor publici.
Reclamantul este magistrat procuror iar drepturile sale decurgând din exercitarea acestei profesii sunt stabilite de legiuitor prin Ordonanța de Urgență nr.27/2006-aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.45/2007.
În condițiile în care Curtea Constituțională a decis cu valoare de normă general obligatorie că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident că tribunalul a pronunțat o sentință greșită în ceea ce privește obligația pârâtului-recurent de a-i plăti reclamantului sume reprezentând majorări salariale la care acesta nu este îndreptățit potrivit legii.
De aceea, sentința recurată urmează a fi în parte modificată, ca efect al admiterii recursului de față, conform art.312 cod pr.civ. și cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiate, soluție în raport de care Curtea nu mai consideră necesară examinarea celorlalte critici privind soluționarea cererii de chemare în garanție și a capătului de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele inflației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1438 din data de 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant cu domiciliul ales în P,- A, județul P - la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, intimatul-chemat în garanție Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P și intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,- - 3, sector 1, și în consecință:
Modifică în parte sentința sus-menționată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. /MD
7 ex./18.12.2009
f- - Tribunalul Prahova
Emis 5 comunicări/4.01.2010
Grefier
1. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
2.
3. Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor,
4. Direcția Generală a Finanțelor Publice P,
5. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
