Drepturi salariale (banesti). Sentința 23/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 23
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu Beatris Manuela
Asistent Judiciar: - -
Asistent Judiciar:
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei - litigiu de muncă - privind acțiunea formulată de reclamanții, G, și în contradictoriu cu pârâții:- MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, lipsă fiind reclamanții și ceilalți pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată după trimiterea acestuia de către Tribunalul Iași (ds-) prin încheierea de ședință din 25 VI 2008, spre competentă soluționare, conform dispozițiilor art. II pct.2 din OUG nr.75/11 VI 2008.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iad epus la dosar, prin registratura instanței, precizări, iar reclamanții au depus un tabel prin care au indicat data încadrării acestora și funcția deținută.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor pe excepția invocată prin întâmpinare privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului și pe fond.
consilier juridic, pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, arată că, potrivit nr.OUG75/2008 și Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a aloca, pe baza datelor primite de la ordonatorii principali de credite, sumele necesare efectuării plății drepturilor solicitate de reclamanți. Astfel, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin aceste acte normative, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige Ministerul Economiei și Finanțelor la ceea ce este deja obligat prin lege. Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Declarând dezbaterile închise,cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr. 1588/99/08.04.2008 pe rolul Tribunalului Iași și după apariția nr.OUG75/2008, sub nr.514//45/02.07.2008 pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanții:, G, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea pârâților la plata actualizată către reclamanți sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru perioada 01.01.2000-001.06.2004 și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin decizia nr.XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat îndreptățirea personalului auxiliar la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar respectiv indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Cu privire la termenul de promovare a acțiunii reclamanții arată că, prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, s-a propus înlăturarea discriminării, capitolul 6 pct 3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar.
În dovedirea acțiunii, reclamanții depun la dosar înscrisuri privind calitatea lor de salariați.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare și a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii.
S-a mai invocat de către același pârât, având în vedere temeiul juridic indicat, respectiv existența unei situații discriminatorii și excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză, având în vedere că, astfel cum rezultă din art.1 alin.4 și 61 alin.1 din Constituția României, art.1 alin.1 și art.3 din nr.HG83/2005, nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale a sa, motivat de faptul că stabilirea și acordarea diferențelor sporuri sau alte beneficii aferente unui raport de muncă, sau de serviciu, precum și a celorlalte drepturi prevăzute de legea cadru, constituie un atribuit exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța reține că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele motive:
Prin prezenta acțiune, reclamanții solicită obligarea pârâților la plata drepturilor salariale de care au fost lipsiți, reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, acțiune ce este supusă termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în temeiul disp.art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii.
Se reține că, astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate, dreptul la acțiune în sens material înseamnă posibilitatea titularului dreptului subiectiv civil de a cere și obține, de la organul de jurisdicție competent, protecția statală a dreptului său, la nevoie pe calea constrângerii juridice, a executării silite.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator, este necesar ca titularul dreptului la acțiune să aibă, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a se adresa organului competent pentru protecția unui drept subiectiv care să existe la momentul respectiv.
În speță, se reține însă că, în urma adoptării nr.OG 83/2000, care a abrogat disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, ce prevedea sporul de risc și solicitare neuropsihică, reclamanții nu au mai avut posibilitatea de cere și obține protecția statală pentru un drept subiectiv ce practic nu mai exista.
Posibilitatea reclamanților de a-și valorifica dreptul la sporul de risc și solicitare neuropsihică a existat, în speță, abia după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei nr.XXI/ 2008, prin care s-a constatat că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare prevăzute de nr.OG 83/2000 normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Astfel, sancționarea reclamanților cu pierderea dreptului la acțiune pentru acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, fără a se putea constata o conduită culpabilă a acestora pentru neexercitarea acestui drept, se reține că ar fi nelegală și noneducativă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției, se reține că și aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât reclamanții sunt salariații Curții de Apel Iași, instanță pentru care pârâtul are, potrivit disp.art.4.1 din nr.HG83/2005, calitatea de ordonator principal de credite.
Se mai reține că această excepție este neîntemeiată și prin luarea în considerare a atribuțiilor ce revin Ministerului Justiției potrivit disp.art.4.II.1,7 din aceeași hotărâre.
Având în vedere faptul că reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor doar la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale și nu la plata acestora și având în vedere disp. art. 49 din Legea 500/2002, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de acest minister.
În ceea ce privește fondul cauzei, se rețin următoarele:
Reclamanții au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Potrivit adresei Curții de Apel Iași nr.4052/A/10.09.2008, reclamantul este salariatul Judecătoriei Pașcani, inițial, începând cu data de 01.06.1990,în calitate de paznic, iar ulterior, ca muncitor; reclamantul este angajat în calitate de muncitor, iar -, în calitate de îngrijitor, toți nefăcând parte din categoriile de personal care pot beneficia de dispozițiile art.47 din Legea nr.92/1992.
Din aceeași adresă mai rezultă că reclamanta a fost angajată la Judecătoria Pașcani începând cu data de 03.05.2005, astfel încât aceasta nu poate pretinde drepturi pentru perioada 01.01.2000-01.06.2004.
Se mai reține că reclamanții nu au invocat propriu-zis discriminarea în cauză, aducând în discuție aspectul la care se referă Ministerul Justiției prin întâmpinare doar pentru a justifica că dreptul lor la acțiune nu este prescris.
Chiar dacă s-ar considera că s-ar fi invocat în speță un caz de discriminare directă, se reține că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru a se putea constata o asemenea faptă, întrucât reclamanții, personal contractual în cadrul instanței( cu excepția reclamantei care nu a dovedit că a avut calitatea de personal auxiliar de specialitate în perioada pentru care a solicitat drepturi salariale), prin posturile ocupate și atribuțiile de serviciu ce le revin, nu se află în situații comparabile cu celelalte categorii de personal care beneficiază de sporul de risc și suprasolicitare.
Pentru aceste considerente, constatându-se că în cauză reclamanții nu reușit să dovedească că ar fi fost prejudiciați prin neacordarea drepturilor salariale solicitate, nefiind îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de disp.art.269 Codul muncii, urmează să se respingă ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată de către aceștia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge acțiunea, formulată de reclamanții:, G, și, toți cu domiciliul ales în P,-, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sectorul 5, codul poștal -, Curtea de Apel Iași, cu sediul în I,-, Tribunalul Iași, cu sediul în I,- și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5,cu domiciliul ales la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice Județului I,-.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2008.
Președinte, Judecător, Asistenți judiciari,
cu opinie în sensul prezentei hotărâri
Grefier,
Red./Tehnored.:;
7 ex.-03.10.2008.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu Beatris Manuela
