Drepturi salariale (banesti). Decizia 239/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6146/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 239/
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta - GRUP împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și,având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - GRUP, prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.8426/15.01.2010, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocatul recurentei depune la dosar o cerere prin care aduce la cunoștința instanței schimbarea denumirii societății din SC SA în SA, la care atașează în copie: certificatului de înregistrare mențiuni, încheierea nr.89793/16.12.2009 a Tribunalului București și certificatul de înregistrare.
Curtea ia act de schimbarea denumirii societății din SC în
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului recurentei cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea din data de 30 septembrie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția de necompetență teritorială invocată de către pârâta SC "" SA
A respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, art.222, art.282 din Legea nr.53/2003, art.73 din Legea nr. 168/1999, art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, invocată de către pârâta SC "" SA
În considerente a reținut că, în raport de prevederile art.2 alin.3 din Legea nr.47/1992, republicată - Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției.
Într-o atare situație nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției, întrucât prin invocarea acesteia se pune în discuție modul de aplicare a unor norme legale, raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, ceea ce este altceva decât constituționalitatea lor, decurgând din conformitatea cu dispozițiile constituționale.
Pe de altă parte, verificând conform dispozițiilor art.29 alin. 6 din Legea nr.47/1992, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite în alin.1, 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată neîndeplinirea condiției ca de dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzei.
Cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art.298 alin.2 ultima liniuță, Curtea Constituțională s-a pronunțat în cauza de față prin decizia nr. 1005/07.07.2009, excepția invocată fiind respinsă ca inadmisibilă, motiv pentru care instanța apreciază că nu mai poate fi reiterată aceeași excepție în cursul soluționării aceleiași cauze, decizia pronunțată de Curtea Constituțională având autoritate de lucru judecat.
Referitor la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 222 și 282 din Legea nr.53/2003, art.73 din Legea nr.168/1999, art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, acestea nu vizează obiectul cauzei, referindu-se pe de o parte la norme dispozitive privind reprezentarea părților, iar pe de altă parte la norme procedurale privind desfășurarea procesului și soluționarea cu celeritate a cauzelor.
Normele de drept invocate reflectă principiul disponibilității părții, legiuitorul lăsând la dispoziția acesteia modalitatea de reprezentare a membrilor de sindicat prin intermediul organizațiilor sindicale în vederea desfășurării procesului cu celeritate.
Nici unul dintre principiile constituționale arătate de către pârâtă nu este încălcat de normele legale pentru care a invocat neconstituționalitatea.
Ca atare, în raport de dispozițiile art.29 alin. 6 din Legea nr.47/1992, rep. s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, art.222 și art.282 din Legea nr.53/2003, art.73 din Legea nr.168/1999, art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs SC SA, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a - VII -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului s-a referit doar la excepția de neconstituționalitate a articolelor 222, 282 din Codul Muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 și art. 28 alin.2 din Legea nr.54/2003, raportat la textele constituționale cuprinse în art.1 alin. 3, 9, 16 alin.1 și 2, 20 alin. 1 și 2 rap. la art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 24 alin. 1, 40, alin. 1, 41 alin.5 și 53 alin. 1 și 2 argumentând în esență că toate cerințele de admisibilitate erau îndeplinite, respectiv că se mențin în activul legislativ dispozițiile ce îngrădesc lărgirea cadrului procesual prin includerea obligatorie a sindicatelor în proces și recunoașterea calității procesuale de sine-stătătoare; prin urmare, de constituționalitatea sau neconstituționalitatea textelor criticate depinde includerea ori neincluderea sindicatelor în cadrul procesual al litigiului pendinte, la inițiativa unității pârâte, fiind astfel justificată legătura cu cauza.
A mai arătat că soluția legislativă actuală care nu recunoaște unității posibilitatea de a chema în judecată, pe cale separată ori incidentală, sindicatele, în calitatea lor de parteneri de dialog social, contravin egalității în fața legii, dreptului la apărare al unității, caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă, rolului în asigurarea sociale al sindicatelor și dreptului la un proces echitabil reglementat de Convenția Europeană, exclusiv de orice impediment administrativ lipsit de o justificare obiectivă și rațională și care ar ajunge să nege liberul acces la justiție al persoanei. De asemenea, nejustificată este și diferența arbitrară de regim juridic pe care o fac prevederile contestate între conflictele de interese și conflictele de drepturi,astfel, în timp ce în cazul primelor, sindicatelor nu numai că li se recunoaște calitatea de participant, ci chiar dreptul exclusiv de a conduce negocierile colective din partea salariaților, în cazul conflictelor de drepturi, sindicatele nu pot fi participanți în procesul civil, decât dacă le solicită membrii lor să-i reprezinte, ceea ce constituie o formă de participare incidentă accesorie, fiind însă negată calitatea procesuală pe cale principală.
Cercetând recursul formulat prin prisma criticilor formulate și a cerințelor de admisibilitate statuate de art. 29 alin. 1-3 din Legea nr. 47/1992 rep. Curtea constată că excepția a fost ridicată de una dintre părțile procesului în faza recursului și privește dispoziții legale în vigoare, nedeclarate anterior neconstituționale.
Cât privește însă cerința ca dispozițiile care fac obiectul excepției să aibă legătură cu cauza, se constată că, într-adevăr, aceasta nu este îndeplinită.
Astfel, textele în discuție, criticate prin prisma posibilității sindicatelor de a sta în proces, nu au nicio relevanță în soluționarea prezentei cauze,ce pune în discuție existența unui drept salarial, izvorât din convențiile colective de muncă, pretins de salariați a căror calitate procesuală activă nu este negată. Condiția pertinenței excepției în proces a fost constant explicată în jurisprudența Curții Constituționale ca rezidând în cerința caracterului efectiv, realmente util al dispozițiilor criticate pentru soluția procesului. Or, în speță, considerațiile recurentei, bazate pe o interpretare proprie cu privire la posibilitatea participării sindicatelor în proces, nu interferează deloc cu soluționarea acestuia,reprezentând simple speculații teoretice,ocazionate de acest gen de litigii, dar inutile practic în prezenta cauză, de vreme ce sindicatul nu este parte și nici reprezentant al părții, după cum pârâta-recurentă nici nu a formulat vreo cerere de introducere în cauză a organizației sindicale, uzând de vreuna din modalitățile procedural-civile prin care se pot introduce terți în proces și care să-i fi fost respinsă.
Mai mult, nu a justificat în nici un fel interesul și utilitatea chemării în judecată a sindicatului, în condițiile în care titularul dreptului salarial pretins este salariatul, calitatea de pârât neputând reveni decât unității angajatoare, iar procesul se judecă prin prisma obiectului acțiunii introductive, temeiurilor de fapt și de drept ale acesteia și motivelor de recurs, nici unele nici altele neantamând chestiunea participării procesuale a sindicatelor.
Din această perspectivă, necesitatea ca sindicatul să stea în proces, învederată de recurentă, reprezintă o simplă eventualitate, care nu justifică intervenția Curții Constituționale, ținute să efectueze un control pe cale de excepție, ca modalitate defensivă prin care partea se apără împotriva unei norme care i se aplică, criticând-o pentru neconformitate cu legea fundamentală,în sistemul dreptului românesc nefiind recunoscută contestarea constituționalității legii pe cale de acțiune, într-un soi de "actio popularis", la îndemâna oricărei persoane interesate să-și confrunte părerile despre neconstituționalitatea legilor cu opinia oficială a instanței de contencios constituțional.
În consecință, potrivit celor expuse, Curtea constată că excepția invocată care formează obiectul recursului este nepertinentă, fără nicio relevanță pentru soluționarea cauzei, astfel că, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ. va respinge recursul, constatând legală încheierea de respingere a sesizării Curții Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,18.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.R/th.red.
2ex-26.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Daniela Georgeta Enache
