Drepturi salariale (banesti). Decizia 240/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 240/
Ședința publică de la 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, ., toți cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Focșani, din F,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 638/07.11.2007 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL VRANCEA, cu sediul în F,-, jud. V, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,- și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul instituției în B, sector 1,--3, având ca obiect "drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când, instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 09 aprilie 2008, apoi la 10 aprilie 2008 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 638/7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în despăgubiri formulată de reclamanții, ., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL VRANCEA, CURTEA DE APEL GALAȚI.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2695/91/25.09.2007 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanții, ., -, -, și, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vrancea, Curtea de Apel Galați pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați să le acorde despăgubiri civile în cuantum de câte 1700 lei actualizate cu rata inflației, până la data plății efective.
În motivarea acțiunii au arătat că prin acordarea, în baza Ordinului Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005, de stimulente financiare judecătorilor cu o vechime de până la 3 ani, s-a făcut o discriminare pentru ceilalți, discriminare constatată prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin Ordinul nr. 1921/C/2005 al Ministerului Justiției s-a decis acordarea de stimulente financiare judecătorilor cu o vechime de până la 3 ani care îndeplinesc următoarele criterii: rezultate meritorii obținute în activitate, calificative anuale "foarte bine" și "bine", respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, complexitatea sarcinilor potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Judecătoriei Focșani din 20 decembrie 2005, s-a constatat că îndeplinesc criteriile impuse judecătorii și care, conform relațiilor transmise de Tribunalul Vrancea cu adresa nr. 5162/05 noiembrie 2007, au și încasat stimulentele.
Este adevărat că prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări generate de limitarea acordării stimulentelor numai unei categorii de judecători.
Această constatare a generează un drept la despăgubiri tuturor judecătorilor care, însă dovedesc că îndeplineau toate celelalte criterii necontestate și care nu au făcut obiectul Hotărârii nr. 12/2006 a
Cum în speță nu s-a făcut o astfel de dovadă, cererea a fost considerată ca neîntemeiată fiind respinsă ca atare.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții, ., considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, printre care și pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcție de judecător cuprinsă între 0 - 3 ani.
În aplicarea acestui ordin, Ministerul Justiției a emis și comunicat Curții de Apel Galați adresa nr. -/14.12.2005 care conține propunerea ministerului dea stabili și acorda o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal, suma propusă pentru judecători fiind de 1700 RON.
Din adresa menționată rezultă că la acordarea stimulentelor urmau a fi avute în vedere și următoarele criterii: rezultatele meritorii abținute în activitate, calificativele anuale "foarte bine" și "bine", respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, complexitatea sarcinilor potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Ordonatorul de credite de la nivelul instanțelor urma într-adevăr să stabilească valoarea reală individuală a stimulentului funcție de criteriile indicate în adresă și preluate din art. 25 din Legea nr. 146/1997 și Normele de aplicare a acestei legi, însă această operație privea numai categoria judecătorilor cu o vechime între 0 - 3 ani.
Au fost excluși de la aplicarea ordinului judecătorii cu o vechime de peste 3 ani.
În acest context au considerat că nelegal instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii de către reclamanți a celorlalte criterii, în condițiile în care acestea nici nu au fost supuse analizei din această perspectivă.
Au considerat că toți reclamanții îndeplinesc criteriile menționate în adresa nr. -/2005, aspect ce trebuia verificat de către instanța de fond, în baza rolului activ, prin solicitarea de relații de la conducerea instanței.
Au considerat că în cauză se situează în domeniul de aplicare al art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, întrucât sunt întrunite condițiile de analogie și comparabilitate între situația reclamanților - judecători cu o vechime de peste 3 ani (cărora nu li s-au acordat venituri din fondul pentru stimulare) și situația judecătorilor cu o vechime în specialitate între 0 - 3 ani și care au fost beneficiarii art. 25 din Legea nr.146/1997, precum și condiția existenței unui tratament diferențiat.
Au considerat că distincția de tratament nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă, de natură să o explice, întrucât principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate prin art. 41 din Constituție și art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000 în exercitarea dreptului la muncă, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, "precum și în alte situații specifice stabilite prin lege".
Prin munca prestată de către judecător, angajatorul este obligat să plătească acestuia indemnizația calculată conform legii de salarizare.
Din sumele obținute pentru recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru procesele penale și din amenzile judiciare se constituie potrivit Legii nr. 146/1997 (art. 25) un fond pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
Astfel, judecătorul, pe lângă indemnizația lunară, poate primi din aceste fonduri sume suplimentare cu titlu de premii.
Aceste premii sau stimulente sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate judecătorilor în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare.
Normele interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004 enumeră exemplificativ, iar nu limitativ, criteriile de repartizare a stimulentelor, însă toate aceste criterii trebuie să se aplice nediferențiat întregii categorii profesionale a judecătorilor.
Ceea ce Ministerul Justiției a dorit a fi o măsură afirmativă pentru judecătorii cu vechimea între 0 - 3 ani (stimularea celor cu venituri mai mici în sensul stabilității în sisteme și îmbunătățirii performanțelor profesionale), este practic o faptă de discriminare, întrucât metoda de atingere a scopului urmărit nu a fost una adecvată.
Pentru aceste considerente, au solicitat să se constate incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului formulat, casarea sentinței atacată iar, pe fond, admiterea acțiunii așa cum fost formulată.
Prin întâmpinare intimata Curtea de Apel Galația solicitat respingerea recursului declarat întrucât acordarea stimulentului în discuție este lăsată la aprecierea ordonatorului de credite, Ministerul Justiției, ordinul nu a fost contestat și nu s- creat nici o situație de discriminare.
Intimatul Ministerul Justiției a depus întâmpinare solicitând menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe deoarece dreptul de a primi stimulent nu este garantat de lege existând dosar posibilitatea acordării sale dacă sunt îndeplinite criteriile de repartizare stabilite prin ordin al ministrului justiției.
acordate depind de o multitudine de factori și criterii care ar corespunde unor obiective generale raportate la o categorie de personal delimitată pe criteriul vechimii.
Ele nu se confundă cu salariul și nu sunt întrunite elementele care să fundamenteze concluzia existenței stării de discriminare.
La termenul de judecată din data de 11.02.2008, curtea a invocat din oficiu excepția de nesemnare a cererii de recurs de către recurenta - reclamantă.
Ulterior, prin cererea depusă în dosar la data de 28.03.2008, recurenta-reclamantă a declarat că-și însușește recursul declarat în cauză, semnând această declarație.
În consecință, curtea reține ca fiind complinită lipsa semnăturii în condițiile generale reglementate de dispozițiile art. 133 al. 2 Cod procedură civilă, excepția de nulitate devenind nefondată.
În ceea ce privește recursul declarat în cauză, față de motivele invocate și de dispozițiile art. 3041care instituie un control devolutiv asupra aspectelor de fapt și de drept ale cauzei, curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă recurenții-reclamanți au solicitat în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Vrancea, să fie obligați la acordarea de despăgubiri civile în cuantum de câte 1700 lei, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Și-au întemeiat acțiunea pe prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 ale căror prevederi au fost considerate discriminatorii sub aspectul modalității de acordare a acestui stimulent.
Au fost invocate și dispozițiile OG nr. 137/2000, Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Colegiului Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 al. 4 Cod procedură civilă, odată stabilit cadrul procesual și sesizată instanța de judecată, aceasta avea obligația de a exercita rol activ, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
În acest scop instanța putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar și atunci când părțile s-ar fi împotrivit.
Or, instanța de fond nu a manifestat rol activ și nu a cercetat în mod corespunzător fondul litigiului dintre părți în scopul rezolvării depline a acestuia și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
În primul rând lipsește însăși ordinul invocat în cauză și despre care se afirmă că ar institui un tratament discriminatoriu care îndreptățește la despăgubire în sensul prevederilor art. 21 din OG nr. 137/2000.
În aceste condiții, instanța de fond a analizat Ordinul nr. 1921/C/2005 raportat la adresa nr. -/14.12.2005 emisă de Ministerul Justiției, privind criteriile de acordare a stimulentelor personalului din sistemul justiției.
Deși se reține ca nefiind îndeplinite o serie de criterii, pentru acordarea stimulentelor în discuție, instanța de fond nu arată care sunt aceste criterii și pe ce se întemeiază o atare concluzie, pentru a da posibilitatea exercitării controlului judiciar.
Acest aspect este invocat de către recurenții-reclamanți prin motivele de recurs și trebuia verificat de către instanța de fond, în baza rolului activ, prin solicitarea de relații de la conducerea instanței.
Or, pentru realizarea controlului judiciar este necesar ca prima instanță să arate motivele de fapt și de drept pe baza cărora și-a format convingerea și să enunțe cele constatate potrivit dovezilor care le-au determinat.
Motivarea trebuia să fie în concordanță cu mijloacele de probă administrate în proces iar argumentarea soluției instanței să reflecte aprecierea dată fiecărei probe, în parte.
astfel constatate nu pot fi rezolvate în mod direct în calea de atac a recursului întrucât s-ar aduce atingere principiului dublului grad de jurisdicție, din motivarea dată rezultând că fondul cauzei nu a fost pe deplin cercetat.
Prin decizia XXI/12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat în materia recursului în interesul legii s-a statuat că, în vederea asigurării unui echilibru funcțional în activitatea jurisdicțională, pronunțarea asupra fondului cauzei și stabilirea situației de fapt rămân în sarcina instanțelor de fond iar instanța de recurs nu poate fi decât o instanță de control judiciar.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 2, 3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 638/07.11.2007 a Tribunalului Vrancea.
Va fi casată sentința civilă nr. 638/07.11.2007 a Tribunalului Vrancea și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Va fi respinsă ca nefondată excepția de nulitate a recursului declarat de reclamanta.
În rejudecare, instanța de fond va ține seama de toate motivele invocate în fața instanței a cărei hotărâre a fost casată, în conformitate cu dispozițiile art. 315 al. 3 cod procedură civilă.
De asemenea, vor fi analizate aspectele de fapt rezultând din adresa nr. 1206/10A/27.03.2008 a intimatului - Tribunalul Vrancea, în referire la funcțiile îndeplinite și perioadele efectiv lucrate de către recurenții-reclamanți și consecințele produse asupra pretențiilor concrete ce fac obiectul judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanții, ., toți cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Focșani, din F,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 638/07.11.2007 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr.638/7.11.2007 a Tribunalului Vrancea și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Respinge ca nefondată excepția de nulitate a recursului declarat de reclamanta.
IREVOC ABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 10 Aprilie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: - -/24.05.2008
: 2 ex.//26 Mai 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
