Drepturi salariale (banesti). Decizia 250/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu de muncă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 250
Ședința publică din 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 3: Pungă Titus
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Justiției, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 1267 din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, pârâților intimați Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani și reclamanții intimați, C și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, din oficiu a invocat excepția de tardivitate a declarării recursului de către pârâtului-recurent Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și constatând recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani - secția civilă sub nr-, reclamanții, leonti, C și, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut în perioada 30.03.2004 - 30.03.2007 actualizată cu indicii de inflație și obligarea Ministerului Finanțelor Publice B să pună la dispoziție fondurile necesare plății drepturilor.
În motivare, au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Dorohoi iar potrivit art. 5 alin. 1 din Codul muncii funcționează principiul egalității de tratament. În condițiile în care prin art. 19 al. 3 din legea nr. 50/1996 grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități, ceilalți grefieri care desfășoară alte activități sunt tratați inegal, deoarece nu beneficiază de aceste indemnizații deși îndeplinesc o muncă egală cu primii.
La primul termen de judecată reclamanții și-au modificat acțiunea în sensul că au solicitat diferențele de drepturi salariale pentru perioada 30.08.2004 - 30.08.2007.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a cerut respingerea acțiunii. A arătat că potrivit art. 38 și 42 din Hotărârea CSM 387/2005, personalul auxiliar este repartizat pe secții și compartimente de către președintele instanței sau de secție.
Personalul ce desfășoară activități din cele prevăzute în art. 19 din Legea nr. 50/1996 întocmește un raport în care precizează atribuția îndeplinită cât și timpul efectiv lucrat pe baza căruia se acordă drepturile și că reclamanții dacă nu au îndeplinit activități de acest gen nu au dreptul să beneficieze de aceste drepturi.
Pe de altă parte nu pot fi reținute nici prevederile privind discriminarea atâta timp cât reclamanții nu sunt în situații comparabile cu cele ale grefierilor de îndeplinesc activități la compartimentele de executare penală sau civilă, în sensul art. 3 din OG137/2000.
În speță, nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 5 și art. 6 din Codul muncii deoarece reclamanții nu desfășoară o muncă egală cu cei ce îndeplinesc atribuțiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 50/1996.
La termenul din 10 octombrie 2007 instanța în temeiul art. 129 Cod procedură civilă a solicitat relații de la serviciul personal al Tribunalului Botoșani cu privire la acordarea indemnizației de 10%.
Tribunalul Botoșani la 18 octombrie 2007 a comunicat funcțiile deținute de reclamanți pentru perioada 30.09.2004 - 30.08.2007.
Prin sentința civilă nr. 1267 din 2 noiembrie 2007 Tribunalul Botoșani - secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, a obligat pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani să plătească reclamanților o despăgubire egală cu indemnizația lunară de 10% din salariul brut pentru perioada până la 1.02.2007 și de salariul de bază după această dată, actualizată în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, după cum urmează:
- reclamantei pentru 30.08.2004 - 30.08.200/;
- pentru 30.08.2004 - 30.08.2007
- pentru 30.08.2004 - 30.08.2007
- pentru 30.08.2004 - 30.08.2007
- pentru 30.08.2004 - 30.08.2007
- pentru 30.08.2004 - 30.08.2007
- - pentru 01.01.2005 - 30.08.2007
- pentru 01.01.2005 - 30.08.2007
- pentru 01.01.2005 - 30.08.2007
- pentru 01.01.2005 - 30.08.2007
- C pentru 30.08.2004 - 30.08.2007,
- pentru 30.08.2004 - 30.08.2007
- pentru 30.08.2004 - 01.05.2007.
A respins ca nefondată acțiunea față de reclamanții, și și a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B să pună la dispoziția Ministerului Justiției B fondurile necesare plății drepturilor sus-menționate.
Împotriva sentinței sus-menționate au declarat recursuri Ministerul Economiei și Finanțelor - prin B și Ministerul Justiției
Prin recursul formulat în temeiul art. 304 pct. 4 și 9. pr. civ. recurentul Ministerul Justiției a criticat sentința primei instanțe, susținând, în esență, că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât drepturile salariale reprezentând indemnizația de 10% din salariu a fost stabilită de legiuitor exclusiv în favoarea personalului auxiliar prevăzut în mod expres în art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și numai în raport de timpul efectiv lucrat, evocând în acest sens și prevederile nr.OG 8/2007 privind acordarea indemnizației lunare de 10% doar în anumite situații, pentru grefierii care participă la actele privind procedura reorganizării, a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă.
Totodată a invocat dispoz. art. 304 pct. 9. pr. civ. susținând că, deși s-a reținut dispoz. art. 6 alin. 2 din Codul muncii, salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, și că OG nr. 137/2000, cu modificările ulterioare, prevede la art. 1 alin. 2, principiul egalității prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, concluzionează totuși că, întrucât reclamanții sunt grefieri și deși nu au desfășurat în mod concret activități prevăzute de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, în virtutea funcției sunt îndreptățiți totuși să beneficieze de acest spor.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a criticat sentința, susținând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocând dispozițiile legilor bugetare anuale, arătând că Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite.
Pe fondul cauzei, a susținut că, prin neacordarea indemnizației nu pot fi considerate a fi încălcate dispoz. art. 41 și 53 din Constituție, întrucât acestea vizează munca și protecția socială a muncii, că nu sunt încălcate dispoz. art. 6 din Codul muncii sau cele stabilite prin nr.OG 137/2000, iar acordarea sporului numai unei categorii de grefieri nu are natura unei măsuri discriminatorii.
Analizând sentința, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor de recurs formulate, curtea constată recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin B ca fiind tardiv formulat, întrucât sentința a fost comunicată pârâtului Ministerului Finanțelor Publice la 17.12.2007, iar acesta a declarat recurs la 9 ianuarie 2008, iar conform art. 301.pr.civ. coroborat cu art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Referitor la recursul Ministerului Justiției, se constată că, în cauză, nu pot fi reținute dispozițiile art. 304 pct. 4. pr. civ. ce se referă la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât instanța de fond a analizat acțiunea reclamanților în raport de prevederile art. 1 și 2 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, a dispoz. art. 6 din Codul muncii, care se referă la stabilirea unui drept de plată egală pentru muncă egală în favoarea salariaților.
Astfel, instanța de fond, în acord cu prevederile art. 20 din Constituția României a stabilit că reclamanții îndeplinesc funcția de grefieri în cadrul Judecătoriei Suceava, că nu au beneficiat de sporul de 10%, fiind discriminați din punct de vedere al salarizării, fiind încălcate dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată și completată prin Legea nr. 27/2004 și art. 6 alin. 2 din Codul muncii.
Drept consecință, în cauză nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 304 pct. 4. pr. civ. respectiv depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Nici motivul de recurs bazat pe art. 304 pct. 9. pr. civ. nu poate fi considerat întemeiat, întrucât în mod corect au fost respinse susținerile din întâmpinarea Ministerului Justiției, în sensul că reclamanții, deși sunt tot grefieri, nu ar fi într-o situație analogă ori comparabilă, întrucât nu îndeplinesc sarcinile diferite și suplimentare prevăzute în art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996; că, dimpotrivă, aceștia se află în aceeași situație, deoarece, conform art. 38 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, repartizarea grefierilor pe secții și compartimente de activitate se face de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora.
S-a reținut, corect de asemenea, că, potrivit art. 42 alin. 2 din același regulament, atribuțiile grefierilor sunt cuprinse în fișele posturilor, fișe care pot fi modificate oricând, în funcție de nevoile instanței.
Referindu-se la prevederile art. 50 alin. 5, 52 alin. 2, 54 alin. 2, 56 alin. 2, 57 alin. 2, 60 alin. 2 și art. 62 alin. 2 din Regulament, primii grefieri, grefierii șefi de secție, cei de ședință, cei delegați la executări penale, silite, contravenționale, statisticienii și arhivarii, îndeplinesc, în limitele funcției, orice alte atribuții stabilite de președintele instanței ori vicepreședinte, conform legii.
Interpretând dispozițiile Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța de fond judicios a apreciat că orice grefier se bucură de premisele necesare pentru desfășurarea atribuțiilor prevăzute de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, pentru acordarea sporului de 10%, întrunind toate cerințele de funcție și pregătire pentru aceste activități; că aceste atribuții specifice nu exced funcției generice de grefier, ci se circumscriu acesteia, putând fi îndeplinite de orice grefier, încât grefierii reclamanți sunt oricând potențiali însărcinați cu exercitarea lor.
S-a mai reținut, în concluzie, că acei reclamanți care au calitatea de grefieri sunt în situații analoage cu ceilalți, care au beneficiat de sporul de 10% prevăzut de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, mai puțin reclamanții registratori, consilierii de reintegrare, aprozii și agenții procedurali.
Corect se reține, în considerentele sentinței recurate, că nu există un scop legitim care să impună acordarea acestui spor numai pentru grefierii care efectuează actele privind falimentul, publicitatea imobiliară, executările penale și civile; că nu există vreo dispoziție legală care să confere acestor activități un caracter special față de cele prevăzute pentru grefierii de ședință (respectiv un grad de complexitate sau de responsabilitate mai mare, ori condiții diferite de pregătire profesională suplimentară). grefierilor, indiferent de activitățile pe care se desfășoară, la revin aceleași obligații de efectuare a actelor cu corectitudine și în termen și de a-și exercita îndatoririle de serviciu fără părtinire, cu aceeași atitudine demnă în relațiile cu persoanele cu care intră în contact în calitate oficială (art. 44 alin. 2 din Regulament).
Față de cele reținute recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției va fi respins ca nefondat, iar recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin B va fi respins ca tardiv formulat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1267 din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
Respinge ca tardiv introdus recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței sus-menționate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Dact.
Ex. 2/20.03.2008
Președinte:Bârsescu NicolaeJudecători:Bârsescu Nicolae, Andrianu Virgil, Pungă Titus
