Drepturi salariale (banesti). Decizia 256/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.256/
Ședința publică din 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de reclamanta,domiciliată în F,B-dul -,nr.2--4,.1,.29,etaj 7,jud.V împotriva sentinței civile nr.78/30.l01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, a, și intimații-pârâți SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENTA SOCIALA FOCȘANI și DIRECTORUL EXECUTIV AL SERVICIULUI PUBLIC LOCAL DE ASISTENTĂ SOCIALA FOCSANI, cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.04.2008 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 16.04.2008.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 78/30.01.2008 Tribunalului Vrancea, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, a, -, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Local de Asistență Socială F.
A fost obligat pârâtul la plata actualizată a sporului de 25% reprezentând indemnizația de dispozitiv și înscrierea în carnetul de muncă pentru perioada 01 ianuarie 2005-30 ianuarie 2008.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea înreg.la nr- reclamanții:, a, - și, prin împuternicit, au chemat în judecată pârâtul Serviciul Public Local de Asistență Socială F pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat să le plătească indemnizația de dispozitiv lunară, actualizată în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2005 și în continuare până la încetarea contractului de muncă.
Au solicitat deasemeni să fie obligat pârâtul să facă mențiunile legale în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în baza Ordinului MAI nr.496/2003 cu referire la art.13 din Legea nr.138/1999 au dreptul la această indemnizație în calitate de personal civil contractual.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art.1 din Legea nr.138/1999 dispozițiile se aplică personalului militar și civil din Ministerul Internelor.
În temeiul art.9 al.4 din OUG nr.63/2003 MAI a emis Ordibul nr.496/2003 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, în acest fel asigurându-se egalitate de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Art.47 din Legea nr.138/1999 definește personalul civil ca fiind format din funcționari publici și personal contractual.
Cum pârâții reprezintă o autoritate publică, iar reclamanții fac parte din personalul civil din cadrul MAI, instanța a constatat că aceștia au fost îndreptățiți să primească indemnizația de dispozitiv.
Nu a putut fi însă primită cererea reclamanților în sensul de a fi obligați pârâții și în viitor la plata indemnizației, avându-se în vedere că ceea ce se cuvine reclamanților la această dată sunt despăgubiri civile, reprezentând indemnizație de dispozitiv ce nu le-a fost plătită.
Pentru aceste considerente, acțiunea a fost admisă în parte și obligat pârâtul să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv, actualizată, cuvenită începând cu 01.01.2005 și până la pronunțarea prezentei hotărâri și să facă mențiunile legale în carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta, criticând hotărârea prin faptul că nu s-au acordat despăgubirile solicitate și pentru viitor, așa cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă.
A apreciat că indemnizați de dispozitiv se cuvine a se acorda și pe viitor, până la încetarea contractului de muncă, fiind un drept prevăzut în OUG nr. 63/2003 și Ordinul nr. 496/2003.
Nu a indicat temeiul de drept al cererii de recurs.
A depus la dosar practică judecătorească (copia sentinței civile nr. 659/2007 a Tribunalului Vrancea și nr. 129/2008 a Tribunalului Vrancea ).
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței de recurs să aprecieze și să dispună, fără să precizeze un punct de vedere referitor la problema acordării și pe viitor a indemnizației de dispozitiv.
Reclamanții, a, au formulat cerere prin care au arătat că își însușesc recursul declarat de către împuternicita.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Nu se poate dispune obligarea la plata în viitor a unor drepturi salariale, sporuri, prime de vacanță, etc.
Nivelul salariilor, a sporurilor, sunt stabilite, pentru personalul bugetar prin acte normative, în funcție de anumite condiții: responsabilitățile funcției, vechimea în funcție, vechimea în muncă, etc. iar plata drepturilor salariale este condiționată de prestarea efectivă a muncii.
Elementele componente ale salariului așa cum sunt definite de art. 155 din Codul muncii pot suferi modificări în viitor atât ca, cuantum cât și ca, modalitate de acordare prin voința legiuitorului, la fel și modalitățile de indexare a salariilor, pot fi chiar abrogate.
În atare condiție instanța de judecată nu se poate substitui pentru viitor legiuitorului, stabilind acordarea unor drepturi salariale.
Salariații, în cazul în care constată că au fost prejudiciați prin neacordarea unor drepturi salariale, sporuri ca urmare a aplicării sau interpretării greșite a legii, iar angajatorul nu înțelege să le acorde de bunăvoie are la îndemână acțiunea civilă în justiție, pentru repararea prejudiciului suferit.
Deci nu se poate prezuma un eventual prejudiciu în viitor.
Corect a analizat prima instanță dreptul reclamanților recurenți până la data pronunțării iar dacă ar fi acordat drepturi pe viitor, fără nici o delimitare în timp, ar fi însemnat să se substituie chiar puterii legiuitoare și să încalce atribuțiile puterii judecătorești, acest lucru fiind imposibil conform disp. art. 304 pct. 3.pr. civilă.
Practica judiciară invocată de recurenți nu constituie izvor de drept iar, conform disp. art. 124 alin. 3 din Constituția României, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.
În consecință, sentința primei instanțe este legală și temeinică iar atât recursul declarat cât și cererea de însușire a recursului sunt nefondate urmând a fi respinse potrivit disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta,domiciliată în F,B-dul -,nr.2--4,.1,.29,etaj 7,jud.V împotriva sentinței civile nr.78/30.l01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Respinge cererea de însușire recurs formulată de reclamanții, a, și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/13.05.2008
Tehnored./2 ex./ 16 Mai 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Virginia Filipescu, Benone Fuică
