Drepturi salariale (banesti). Decizia 258/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.258/CM
Ședința publică din 12 Mai 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții - pârâți: MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN, cu sediul în C, str. -. -, nr.18, împotriva sentinței civile nr.467/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți: CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, intimații - intervenienți în nume propriu:, și - în calitate de i ai ului, toți cu domiciliile în C, B-dul -.-, nr.78, -E 22,.4, intimații reclamanți, ambii cu domiciliul procesual ales în C,- (Curtea de Apel Constanța ) și intimații intervenienți în nume propriu, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (despăgubiri - 30-40%).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA:
Cu privire la recursurile de fata Curtea retine următoarele:
Reclamanții și au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților la plata despăgubirilor constând în drepturi salariale reprezentând 30% din îndemnizația de încadrare brută lunară, conform OUG nr.43/2002 pe perioada noiembrie 2002 - aprilie 2004 și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada mai 2004 - noiembrie 2005, spor acordat pentru magistrații care efectuează urmărirea penală și judecă fapte de corupție.
S-a solicitat de asemenea, actualizarea acestor sume cu indicele de inflație și obligarea pârâților la plata în continuare a salariilor, cu aplicarea sporului de 40%, conform dispozițiilor legale și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, potrivit disp. art.24 alin.4/OUG nr.43/2002, aprobată prin Legea nr.503/2002 și ale disp. OUG nr.24/2004, judecătorii ce compun completele ce soluționează infracțiuni de corupție, primesc un spor la salariu de 30%, respectiv 40%, din indemnizația de încadrare lunară.
În aceste condiții, se creează o discriminare între judecătorii care compun completele specializate în soluționarea infracțiunilor de corupție și ceilalți judecători deoarece, cei în favoarea cărora au fost instituite măsurile de mai sus, nu au o specializare în plus, deosebită de cele a celorlalți judecători iar cauzele pentru soluționarea cărora se acordă sporul, nu sunt mai complexe decât celelalte cauze civile, penale, comerciale, etc. pe care le soluționează ceilalți judecători.
Reclamanții au învederat instanței că, situația de fapt mai sus prezentată, a fost constatată prin Hotărârea nr.185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a reținut existența unei discriminări directe, potrivit prevederilor art.2 alin.1 și 2 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamanții au precizat că, potrivit art.21 alin.1 din OUG nr.137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004: "În toate cazurile de discriminare prevăzute în prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri, proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
La data de 5.10.2006, reclamanții au depus la dosar cerere de completare a acțiunii arătând că, solicită plata despăgubirilor de 40% pentru perioada mai 2004 - aprilie 2006, actualizate cu indicele de inflație și introducerea în cauză, în calitate de pârât a Direcției Generale a Finanțelor Publice
De asemenea, au precizat că renunță la capătul 2 din acțiune, respectiv la obligarea pârâților la plata în continuare a salariilor cu aplicarea sporului de 40%, conform dispozițiilor legale.
Prin cererea de intervenție în interes propriu, depusă la data de 5.10.2006, intervenienții, și, au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Ministerul Finanțelor Publice la plata drepturilor salariale reprezentând 30% și respectiv 40% din îndemnizația brută lunară și actualizarea despăgubirilor solicitate cu indicele de inflație la momentul plății astfel:
-, a solicitat obligarea la plata despăgubirilor reprezentând 30% pe perioada noiembrie 2002 - februarie 2003, septembrie 2003 și 40% pe perioada august - noiembrie 2004;
-, a solicitat obligarea la plata despăgubirilor reprezentând 30%, pe perioada noiembrie 2002 - iulie 2003 și ianuarie 2004;
-, a solicitat obligarea la plata despăgubirilor reprezentând 30%, pe perioada noiembrie - iunie 2003 și 40%, pentru perioada august 2004, februarie 2005.
-, a solicitat obligarea la plata despăgubirilor reprezentând 30% pe perioada noiembrie 2002 - iulie 2003 și 40% pe perioada august 2004, octombrie 2004.
-, a solicitat obligarea la plată a despăgubirilor reprezentând 30% pe perioada noiembrie 2002 - aprilie 2004 și 40% pe perioada august - martie 2006.
Intervenienții au motivat cererea de intervenție pe aceleași argumente avute în vedere de reclamanți subliniind că nu este justificată dispoziția legală privind acordarea sporului de 30% majorat ulterior la 40%, numai anumitor categorii de magistrați, cu motivația asigurării incoruptibilității acestora, deoarece incoruptibilitatea este o cerință esențială pentru toți magistrații, fără nici o discriminare, la toate nivelurile de judecată și în toate dosarele.
Ministerul Justiției a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la virarea fondurilor necesare achitării sumelor solicitate prin acțiunea formulată.
Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția privind prescripția dreptului la acțiune al reclamanților (parțial), pentru perioada noiembrie 2002 - septembrie 2003, față de data introducerii acțiunii, respectiv data de 22 sept.2006 și de prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958.
Totodată, pârâtul Ministerul Justiției a invocat și excepția de necompetență materială a tribunalului pentru judecata litigiului, precizând că, cererea de chemare în judecată are caracterul unei simple acțiuni în pretenții, pentru a cărei soluționare este competentă din punct de vedere material judecătoria, conform art.1 alin.(1) pct.1 Cod proc.civilă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A învederat instanței faptul că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile OG 137/2000 invocate de reclamanți, întrucât, din analiza Hot.nr.185/2005 a, nu rezultă constatarea unui raport juridic contravențional de conflict, în materie de discriminare. A mai arătat pârâtul că, acordarea unor eventuale despăgubiri, echivalente cu sporul de 30-40%, pe perioadă determinată prin cerere, ar fi un motiv pentru a specula alte surse generatoare de situații discriminatorii între eventualii beneficiari, pe de o parte și cei care au primit acest spor, urmare a participării în complete specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, pe de altă parte.
La data de 20 octombrie 2006, pârâtul Ministerul d e Justiție a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, față de cererile de intervenție în interes propriu formulate în cauză iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererilor de intervenție formulate în cauză.
De asemenea, prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.11.2002 și până la data corespunzătoare celei la care s-a înregistrat cererea de chemare în judecată, din anul 2003.
La data de 07.11.2006 a depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu intervenientul, solicitând obligarea pârâților la plata despăgubirilor constând în drepturi salariale reprezentând 30% din îndemnizația de încadrare brută lunară, conform OUG nr.43/2002, pentru perioada noiembrie 2002 - aprilie 2004, reactualizată cu indicele de inflație și respectiv 40%, pentru perioada mai 2004 - 31 mai 2005, din îndemnizația de încadrare brută lunară reactualizată cu indicele de inflație. Intervenientul a reluat aceleași argumente prezentate de reclamanți și de către ceilalți intervenienți.
Prin precizările formulate, intervenienții, și au solicitat obligarea pârâților și a chemaților în garanție la plata următoarelor sume de bani:
-Pentru intervenienta, suma de 17.091 RON actualizate cu indicele de inflație, conform acțiunii, reprezentând 30% din îndemnizația brută lunară pentru perioada noiembrie 2002 - februarie 2003 și sept.2003 și respectiv 40% pentru perioada - aprilie decembrie 2004 și ianuarie 2005;
-Pentru intervenienta, suma de 16.754 RON cu indicele de inflație, conform acțiunii, reprezentând 30% din îndemnizația brută lunară pentru perioada noiembrie 2002 - iunie 2003, ianuarie - aprilie 2004 și respectiv 40%, pentru perioada noiembrie - decembrie 2004 și ianuarie 2005;
- Pentru intervenientul, suma de 11.242 RON, actualizate cu indicele de inflație, conform acțiunii, reprezentând 30% pentru perioada noiembrie 2002 - iunie 2003 și respectiv 40%, pentru perioada august,decembrie 2004, februarie 2005;
- Pentru intervenienta, suma de 17.452 RON, actualizate cu indicele de inflație, conform acțiunii, reprezentând 30% din îndemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada noiembrie 2002 - iulie 2003, ianuarie aprilie 2004 și respectiv 40%, pentru perioada august, octombrie, decembrie 2004, ianuarie 2005;
- Pentru intervenienta, suma de 25.238 RON, actualizate cu indicele de inflație, conform acțiunii, reprezentând 30% din îndemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada noiembrie 2002 - aprilie 2004 și respectiv 40%, pentru perioada mai 2004 - ianuarie 2005.
La data de 17 nov.2006 reclamanții și intervenienții au depus la dosar o cerere de majorare a câtimii obiectului cererilor lor, arătând că înțeleg să majoreze câtimea despăgubirilor solicitate, cu acordarea sumelor cuvenite și pe perioada 4.04.2002 - noiembrie 2002 față de data intrării în vigoare a OUG nr.43/2002.
Au solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, ridicată de pârâtul Ministerul d e Justiție, deoarece cursul prescripției a fost întrerupt de recunoașterea de către pârât a acestei discriminări, conform art.16 lit.a din 167/1958.
În dos.nr.3363/2006 înregistrat la Tribunalului Constanța, au fost formulate cereri de abținere de către toți magistrații acestei instanțe, admise prin încheierea nr.7/CM/ 9 ianuarie 2007 de către Curtea de Apel care a înaintat dosarul la Tribunalul Tulcea, spre soluționare, potrivit art.33 alin.1 Cod proc.civ.
La Tribunalul Tulceas -a format dosarul nr-, unde intervenienta a depus la acest dosar cerere precizatoare, prin care a arătat că, solicită obligarea pârâților la plata de despăgubiri astfel: 30% pentru perioada noiembrie 2002 - aprilie 2004 și 40%, pentru perioada august 2004 - martie 2006.
Prin sentința civilă nr.298/21 februarie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Tulceaa admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanții și, și cererile de intervenție în nume propriu formulate de intervenienții, și.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de Ministerul Justiției, la cererile reclamanților și au fost obligat pârâții: Ministerul d e Justiție și Curtea de Apel Constanța să plătească reclamanților sumele reprezentând 30% din îndemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada noiembrie - aprilie 2004 inclusiv și 40% din aceeași indemnizație, pentru perioada mai 2004 - aprilie 2006, sume ce urmau a fi actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
A obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, să vireze fondurile necesare achitării sumelor la care au fost obligați pârâții, către reclamanți.
S- luat act că reclamanții au renunțat la capătul de cerere cu privire la obligarea pârâților la plata în continuare a sporului de 40%.
Totodată, instanța a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de Ministerul d e Justiție, la cererile intervenienților și a obligat pârâții: Ministerul d e Justiție și Curtea de Apel Constanța, la plata către intervenienți a sumelor reprezentând sporul de 30% și, respectiv 40%, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, astfel.:
- pentru intervenienta, sporul de 30%, pentru perioada noiembrie 2002 - februarie 2003 și septembrie 2003, și sporul de 40%, pentru perioada august - noiembrie 2004;
- pentru intervenienta, sporul de 30%, pentru perioada noiembrie 2002 - iulie 2003 și ianuarie 2004;
- pentru intervenientul, sporul de 30%, pentru perioada noiembrie - iunie 2003 și sporul de 40%, pentru perioada: august 2004, februarie 2005;
- pentru intervenienta sporul de 30%, pentru perioada noiembrie 2002 - iulie 2003 și sporul de 40%, pentru perioada august 2004, octombrie 2004;
- pentru intervenienta, sporul de 30%, pentru perioada noiembrie 2002 - aprilie 2004 și sporul de 40%, pentru perioada august 2004 - martie 2006.
- pentru intervenientul An ton, sporul de 30%, pentru perioada noiembrie 2002 - aprilie 2004 și sporul de 40%, pentru perioada mai 2004 - 31 mai 2005.
A fost obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să vireze fondurile necesare achitării sumelor la care au fost obligați pârâții, către intervenienți și s-au respins ca nefondate excepțiile prescripției dreptului la acțiune, pentru perioada noiembrie 2002 - septembrie 2003, necompetenței materiale a tribunalului, lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, a calității procesuale pasive a MEF. De asemenea, a respins cererile de intervenție față de Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice C, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Prin cererea înregistrată sub nr-, la data de 23 mai 2007, intervenienții, și, au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.298/21 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în sentinței civile nr.298 din 21.02.22007, in sensul obligării pârâților la plata sumelor astfel cum au fost solicitate prin precizările formulate.
Cererea de îndreptare a erorii materiale a fost admisă prinîncheierea din 24.05.2007iar împotriva acestei încheieri a declarat recurs Ministerul Justiției.
Prin Decizia civilă nr.347/CM, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Constanțaa admis recursul formulat de Ministerul Justiției și a casat încheierea pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 24 mai 2007, trimițând cauza spre rejudecare la această instanță.
A reținut instanța de control judiciar că prin dispozitivul sentinței, Tribunalul Tulceas -a pronunțat minus petita, și o astfel de omisiune nu putea fi îndreptată pe calea prevăzută de art. 281 cod procedură civilă ci numai printr-o completare a dispozitivului iar in condițiile în care intervenienții nu au indicat temeiul juridic al cererii se impunea calificarea acestei cereri.
Rejudecând cererea de completare a dispozitivului sentinței, Tribunalul Tulceaa reținut următoarele:
La data de 6.11.2006, intervenienții, și au formulat cerere precizatoare în temeiul art.132(2), pct.2 Cod proc.civilă, prin care au arătat sumele care fac obiectul cererii de intervenție în interes propriu.
Prin sentința civilă nr.298/21 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, instanța a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanți precum și cererea intervenienților.
Comparând obiectul cererii intervenieților, și, așa cum a fost acesta precizat la data de 6 noiembrie 2006, cu dispozitivul sentinței a constatat că, prin această hotărâre instanța s-a pronunțat minus petita.
Conform prev.art.281 indice 2, alin.1 și 2 Cod proc.civilă: "(1) Dacă prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii, în același termen în care se poate declara după caz, apel sau recurs împotriva aceleași hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond, după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Instanța a apreciat că termenul prevăzut de art.281 indice 2 alin.(1) Cod proc.civilă nu a expirat, deoarece sentința nr.298/2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- nu le-a fost comunicată niciodată intervenienților, nici unul dintre aceștia nesemnând de primire, pe dovada de comunicare făcându-se mențiunea că, aceasta ar fi fost comunicată funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței, deși din actele dosarului nu rezultă că aceștia ar fi desemnat vreo anume persoană către care să se facă aceste comunicări.
Prin urmare, instanța a admis cererea, dispunând completarea sentinței civile nr.298/21.02.2007 a Tribunalului Tulcea în sensul că alineatul 7 al dispozitivului se va citi corect:" Obligă pârâții Ministerul d e Justiție și Curtea de Apel Constanța la plata către intervenienți a sumelor reprezentând sporul de 30% și respectiv 40%, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective astfel:
- pentru intervenienta sporul de 30% pentru perioada noiembrie 2002-februarie 2003 și septembrie 2003 și sporul de 40% pentru perioada aprilie-decembrie 2004 și ianuarie 2005;
-pentru intervenienta sporul de 30% pentru perioada noiembrie 2002-iulie 2003, ianuarie-aprilie 2004 și sporul de 40% pentru perioada noiembrie-decembrie 2004 și ianuarie 2005,
-pentru intervenientul sporul de 30% pentru perioada noiembrie 2002-iunie 2003 și sporul de 40% pentru perioada august-decembrie 2004 și februarie 2005,
-pentru intervenienta sporul de 30% pentru perioada noiembrie 2002-iulie 2003, ianuarie-aprilie 2004 și sporul de 40% pentru lunile august, octombrie, decembrie 2004 și ianuarie 2005,
-pentru intervenienta sporul de 30% pentru perioada noiembrie 2002-aprilie 2004 și sporul de 40% pentru perioada mai 2004-ianuarie 2005,
-pentru intervenientul sporul de 30% pentru perioada noiembrie 2002-aprilie 2004 și sporul de 40% pentru perioada mai 2004-31 mai 2005.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul Justiției, critică sentința prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, arătând că este pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Arată recurenta, că în mod greșit au fost obligați pârâții la plata unor drepturi ce nu mai puteau fi valorificate în condițiile în care acestea sunt prescrise conform decretului nr. 167/1958 si art. 283 din Codul Muncii.
Prin decizia nr. VI/2007 Inalta C de Casație si Justiție soluționând recursul în interesul legii a stabilit că acordarea sporului respectiv este cu titlu de drept salarial și nicidecum cu titlu de despăgubiri și nici nu a prevăzut în cuprinsul său un termen de la care a început să curgă prescripția.
Se invoca de asemenea disp. art. 1088 cod civil potrivit cu care, "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală"prin urmare, recurenta apreciază că și în cazul în care s-ar fi constatat că se datorează dobânda legală aceasta se calculează de la data cererii de chemare în judecată pentru că aceasta este data la care Ministerul Justiției a fost pus în întârziere.
II.Ministerul Economiei si Finanțelor a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 467/2008, criticând-o prin prisma greșitei soluționări a excepției privind calitatea sa procesuală pasivă apreciind că hotărârea este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea greșita a legii.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate Curtea reține următoarele:
- In ce privește recursul declarat de recurenta pârâtă Ministerul Economiei și Finanțelor, se constată că acesta a fost declarat cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999.
Astfel, potrivit dovezilor de comunicare atașate la dosarul cauzei, recurentul pârât a primit hotărârea atacată, la data de 23.05.2008, iar cererea de recurs a fost înaintată instanței la data de 10.06.2008 (data poștei).
Față de aceste aspecte, Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului, excepție pe care o va admite, cu consecința respingerii recursului declarat de acest parat ca fiind tardiv formulat.
- Recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor va fi admis pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din actele dosarului, intervenienții, și,
au investit instanța de fond cu cererea privind plata drepturilor salariale corespunzătoare sporului de 30% si respectiv 40%,la data de 05.10.2006, iar intervenientul, la data de 07.11.2003.
Potrivit art. 8 din 167/1958, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și cel care răspunde de ea.
De asemenea art. 21(2) din OG 137/2000 dispune:
" Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care partea interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei".
Dispozițiile legale mai sus citate sunt în concordanță cu reglementarea cuprinsă în art. 283 din codul muncii care stabilește că: "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.".
Fiind un drept de natură salarială discriminarea s-a săvârșit lunar prin neacordarea acestui spor.
Prin urmare, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste pretenții se stinge printr-o prescripție deosebită ce se împlinește lunar.
Data "luării la cunoștință" nu este data la care intervenienții au aflat de Hotărârea nr.185/2005 a deoarece în calitatea lor de magistrați, aceștia puteau cu ușurință să ia cunoștință de actul normativ prin care s-a produs discriminarea și să se adreseze instanței de judecată cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani de zile prevăzut de art. 21(2) din OG 137/2000.
In speța dată, trebuie avut în vedere că discriminarea a fost unala vederece decurgea din interpretarea și aplicarea actului normativ în discuție, astfel că reclamanții puteau să-și dea seama mai ușor că trebuie să intenteze acțiunea în justiție ce are ca obiect repararea pagubei.
O asemenea interpretare este în concordanță si cu jurisprudența Curții Europene care a apreciat că "este absolut rezonabil" de a instaura un regim juridic distinct al prescripției acțiunilor pentru repararea prejudiciilor "intenționate"(produse prin fapte de discriminare la vedere ), față de cele produse "neintenționat", pentru că, spre exemplu posibilitatea intentării unei acțiuni civile apare "mai puțin evidentă", în ipoteza ultimei categorii de prejudicii.
Din perspectiva calculării termenului de 3 ani de zile prevăzut de art. 21(2) din OG137/2000 modificat prin Legea 324/2006 - care dispune că acesta se calculează în mod diferit "de la data săvârșirii faptei" - când discriminarea este la vedere sau "de la data când partea interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei" - când actul discriminatoriu nu era ușor de depistat, există o diferențiere de tratament, fiind vorba de două categorii distincte de reclamanți.
În aceste condiții, în raport data introducerii acțiunii, prevederile legale invocate și considerentele enunțate mai sus, Curtea urmează a constata ca pe calea completării dispozitivului sentinței, instanța de fond nu putea stabili drepturi în favoarea intervenienților, cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani, calculat de la data investirii instanței.
Pentru aceste considerente, va fi admis recursul și pe cale de consecință, va fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției urmând a fi respinse, ca fiind prescrise pretențiile anterioare datei de 07.11.2003 în ce privește pe ii intervenientului, și anterioare datei de 04.10.2003 în ce privește pe ceilalți intervenienți.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate având în vedere că acestea nu fac obiectul recursului.
Cât privește critica referitoare la greșita actualizare a sumelor datorate cu indicele de inflație, Curtea observa ca acestea nu sunt fondate având în vedere că intervenienții ar fi trebuit să beneficieze de aceste drepturi încă din anul 2003, iar lipsirea acestora de sumele ce fac obiectul cererii, au suferit o puternică devalorizare care nu poate fi acoperită decât prin actualizarea acestor sume în raport cu indicele de inflație.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 din codul d e procedură civilă. va fi admis recursul și modificată sentința civila nr. 467/2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin, cu sediul în C, bd. - nr.18, județul C, împotriva sentinței civile nr.467/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, intimații - intervenienți în nume propriu, și - în calitate de i ai ului, toți cu domiciliile în C, B-dul -.-, nr.78, -E 22,.4, intimații reclamanți, ambii cu domiciliul procesual ales în C,- (Curtea de Apel Constanța ) și intimații intervenienți în nume propriu ,.
Admite recursul formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva aceleași sentințe.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurent
Respinge ca prescrise pretențiile anterioare datei de 7.11.2003 formulate de ii intervenientului, respectiv -, și.
Respinge ca prescrise pretențiile anterioare datei de 4.10.2003 formulate de ceilalți intervenienți.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.05.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/29.05.2009
Tehnored.gref.RD/4ex./02.06.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
