Drepturi salariale (banesti). Decizia 269/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 269
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 144 din 7 02 2008 Tribunalului Iași intimați fiind:- -, -, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin V și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești - plată spor 10 %.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întîmpinare, recurentul, prin cererea de recurs a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificînd actele și lucrările dosarului, văzînd că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 144 din 7 februarie 2008 Tribunalul Vaslui a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în municipiul B,- - 3, sector 1.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantele -, - și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Vaslui,-, județul V, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în mun. B,-, sector 5, Curtea de Apel Iași, cu sediul în mun. I,-, județul I, și Tribunalul Vaslui, cu sediul în mun. V,-, județul V și, în consecință:
Reclamantelor - și începând cu data de 25 aprilie 2007 și până la 07 februarie 2008 (data pronunțării hotărârii) și reclamantei - începând cu data de 04 iunie 2007 și până la 7 februarie 2008 (data pronunțării hotărârii).
A obligat pârâții să plătească reclamantelor mai sus-menționate aceste drepturi, de la data pronunțării hotărârii și până la prevederea lor în legea specială.
A respins drepturile solicitate de reclamanta și acțiunea față de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține:
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța apreciază că aceasta este întemeiată în raport de organizarea și funcționarea acestui minister, conform HG. nr. 208/2005 și art. 35 din Legea nr. 500/2002, conform cărora Ministerul Economiei și Finanțelor doar constituie și gestionează resursele generale ale finanțelor publice, ordonatorii principali de credite sunt cei care elaborează proiectele legilor bugetare sau de rectificare a acestora, potrivit nevoilor proprii. Ori Ministerul Economiei și Finanțelor nu este ordonator de credite al Ministerului Justiției, situație în care, s-ar fi putut imputa lipsa fondurilor bugetare adecvate.
Și în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, instanța apreciază că și aceasta este întemeiată, potrivitOGnr. 137/2000, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României. Între reclamante și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu au existat raporturi juridice de muncă care să antreneze răspunderea patrimonială a acestei instituții.
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul actelor normative analizate, dar și a dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite excepțiile invocate și va respinge acțiunea reclamantelor față Ministerul Economiei și finanțelor și față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Față de cererile reclamantelor - -, și -, Tribunalul reține următoarele:
Art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 stabilește: " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor Comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Prevederile legale citate mai sus, au fost realizate de legiuitor și prin art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 s-a reglementat: " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă, beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități".
Comparând cele două texte de lege se observă că legiuitorul a scos din sfera persoanelor indemnizate cu 10 % pentru munca lor pe grefierii care lucrează la comisia pentru cetățenie, cei care sunt secretari ai comisiilor de cercetare a averilor și conducătorii de carte funciară, ceea ce înseamnă că modul de departajare a muncii grefierilor nu este definit cert.
Față de situația arătată, este cert că devin aplicabile, în speță, prioritar de legislația internă citată mai sus, prevederile art. 14 din Convenția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale încât, constatând că, prin art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 s-au discriminat profesional unii grefieri față de alții, fără ca legea să explice concret care sunt condițiile discriminării de salarizare.
Față de cele expuse anterior, instanța a admis cererile reclamantelor și în sensul obligării pârâților la plata drepturilor salariale restante reprezentând îndemnizația lunară de 10 % din salariul brut, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, începând cu data de 25 aprilie 2007 și până la 07 februarie 2008 (data pronunțării hotărârii, iar pentru reclamanta - începând cu data de 04 iunie 2007 și până la 07 februarie 2008 (data pronunțării hotărârii).
În ceea ce privește cererea reclamantei, instanța a respins ca neîntemeiată, întrucât aceasta beneficiază de îndemnizația lunară de 10 % din salariul brut, întrucât este grefier delegat la efectuarea lucrărilor de executări penale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentanți legali, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Ministerul Justiției critică sentința pronunțată de prima instanță pentru următoarele motive:
Hotărârea pronunțată în această cauză este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, devenind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul respectiv lucrat în aceste activități".
Așa cum rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior beneficiază de procentul de 10% din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
Totodată, prin art. 38 alin. (2), art. 42 alin.(2) și art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, se dispune: "Personalul este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secției de către președintele secției".
"Atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor".
"Președintele instanței stabilește, prin ordin de serviciu, repartizarea personalului pe secții, în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia".
Prin fișa postului se stabilesc atribuțiile personalului repartizat prin ordin de serviciu al președintelui instanței pe secții și compartimente de activitate.
În vederea acordării indemnizației de 10% din salariul brut prevăzută de art. 19 din Legea nr. 50/1996, persoana care are stabilite atribuții în fișa postului dintre cele menționate de dispozițiile articolului menționat, completează un raport în care precizează atribuția îndeplinită cât și timpul efectiv lucrat, referat care se confirmă de superiorul acestuia; în baza acestui referat se completează pontajul lunar, compartimentul economic efectuând plata în funcție de timpul efectiv în care a desfășurat activitatea respectivă.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond reține existența unei discriminări profesionale între grefierii care beneficiază de acest spor salarial fată de cei ce nu beneficiază de el, conform art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare - care la art. 1 alin. 2 stabilește principiul egalității prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea în condiții de egalitate a unor drepturi, inclusiv a dreptului la un salariu egal pentru muncă egală.
După cum a statuat, în mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a putea vorbi de discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile - adică persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, să beneficieze de un tratament preferențial.
Mai mult, chiar dacă cele două situații sunt comparabile, Curtea a statuat că este permisă distincția între astfel de situații dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă sau, altfel spus, diferențierea urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate Jurisprudența Curții nu definește noțiunea de situații analoage sau comparabile, acestea fiind chestiuni ce rezultă din împrejurările concrete ale fiecărei cauze.
Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentanți legali, critică sentința primei instanțe pentru următoarele motive:
Ministerul Finanțelor Publice arată că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, în condițiile în care acesta nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care fac referire reclamanții.
Recurentul arată că, deși are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, aceasta nu este de natură sa-i confere calitate procesuală pasivă în cauză.
Cât privește solicitarea ca Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale, recurentul arată că acele credite bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În drept, Ministerul Finanțelor Publice își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În recurs nus -au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate de ambii recurenți, Curtea retine următoarele:
Prin Legea nr. 50/1996 (art. 19 pct. 3) se reglementează acordarea unui spor de 10% din salariul brut, calculat în raport cu timpul efectiv lucrat pentru "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii".
Ulterior, prin nr.OG 8/2007 (art. 3 alin.8), acest text a suferit modificări în sensul că de acest spor beneficiază doar "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă".
Plata acestui spor se face persoanelor menționate în textele citate, după procedura prevăzută de art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2 și art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin hotărârea nr. 387/2007.
Curtea constată că instanța de fond a reținut corect existenta unei discriminări create de legiuitor între grefierii menționați în textele anterior arătate și ceilalți grefieri din alte compartimente sau care participă la ședințele de judecată. Dispozițiile art. 1 alin.3 și 2 din nr.OG 137/2000 sunt pe deplin aplicabile.
Din argumentarea deciziei nr.294/2001 a Curții Constituționale și Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, relativă la violarea Convenției, din perspectiva art. 14 referitor la discriminare, se reține că, într-adevăr, așa după cum susține și Ministerul Justiției, legiuitorul național poate institui tratamente juridice diferite pentru situații diferite și că diferența de tratament devine discriminare num ai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În speță, Curtea constată că grefierul care participă la activități din cele menționate în art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și ulterior, de art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 se află într-o situație analogă și comparabilă cu grefierii de ședință și cu cei care-și desfășoară muncă în alte compartimente din cadrul instanțelor judecătorești.
În acest context, Curtea reține că, în lipsa unei justificări rezonabile și obiective, diferența de tratament juridic între situații similare și comparabile constituie o evidentă discriminare. Complexitatea atribuțiilor de serviciu, responsabilitățile ce le implică activitățile desfășurate de grefierii beneficiari ai sporului de 10% prin actele normative menționate nu pot fi reținute ca argumente ale unor criterii obiective care să explice distincția salarială.
Se mai reține că nu există temei a se considera că diferența de tratament salarial urmărește un scop legitim, iar raportul de proporționalitate dintre scop și mijloacele utilizate este lipsit de importanță câtă vreme există disproporționalitate între interesul general (organizarea judiciară) și interesul individual (dreptul grefierilor la salariu egal).
Analizând recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, prin prisma motivelor prevăzute de art. 3041și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat, în mod corect prima in stanță obligând recurentul să includă în buget sumele necesare plății sporului de vechime.
Astfel, se reține că, potrivit disp. art. 49 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Pentru aceste considerente, se reține că recurentul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursurile și va menține hotărârea pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 144/7 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
08.05.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu, Daniela Pruteanu
