Drepturi salariale (banesti). Decizia 276/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 276/
Ședința publică din 14 martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B,--5, sector 5 și de chemata în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.134 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reprezentantul reclamantului-intimat Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO Tg-M, vicepreședinte, lipsă fiind recurenții și pârâții-intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul Inspectoratului General al Poliției Române este tardiv, iar cel al Direcției Generale a Finanțelor Publice este declarat în termenul prevăzut de lege. Ambele recursuri sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, se constată că au sosit relațiile solicitate de la. Române, privind data expedierii prin poștă a recursului declarat în cauză.
Reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosar decizia nr.201/28.01.2008 prin care a fost numit în funcția de vicepreședinte al Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor declarate în cauză.
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1344 din 10 octombrie 2007 Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Prefectul Județului M, Consiliul Județean M, Consiliul local Reghin, Consiliul local Târnăveni, Consiliul local S și Consiliul local L; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, G, G, -, prin reprezentant legal Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO " Tg-M, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului M, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Prefectul Județului M, Consiliul Județean M, Consiliul local Reghin, Consiliul local Târnăveni, Consiliul local S și Consiliul local L; a obligat în solidar pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului M, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, și pârâții Prefectul Județului M, Consiliul Județean M, Consiliul local Reghin, Consiliul local Târnăveni, Consiliul local S și Consiliul local L (fiecare dintre acești ultim pârâți fiind obligați în solidar doar pentru plata sumelor datorate reclamanților detașați în cadrul unităților sale), să calculeze și să plătească reclamanților sporul de fidelitate cuvenit aferent perioadei 01.01.2004-31.12.2005, conform prevederilor art.5 pct.1 din Ordinul MAI nr.132/2004, iar începând cu data de 01.01.2006 și până la încetarea condițiilor legale de acordare a acestui spor, conform prevederilor art.5 pct.1 din Ordinul MAI nr.132/2004 astfel cum a fost modificat prin art.I din Ordinul MAI nr.1076/2005; a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice; a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fondurile necesare acestuia pentru plata în favoarea reclamanților a sporului de fidelitate, astfel cum reiese din hotărâre.
Pentru a statua astfel prima instanță a reținut că reclamanții dețin calitatea de polițiști -funcționari publici- și personal contractual, context în care li se aplică dispozițiile Legii nr.360/2002 completată cu dispozițiile Legii nr.188/1999, privind acordarea sporului de fidelitate. Acest spor se cuvine reclamanților potrivit art.6 din OG nr.38/2003, care prevede acordarea unui spor de fidelitate în cuantum de 20% din salariul de bază, drept pe care reclamanții nu l-au primit n perioada ianuarie 2004 - februarie 2006. În opinia primei instanțe, dispozițiile legale menționate se coroborează și cu dispozițiile art.295 Codul muncii precum și cu prevederile dreptului comun în materie, respectiv art.1039 și 1041 Cod civil. În fine, s-a statuat că pârâții Prefectul Județului M, Consiliul Județean M, Consiliul local Târnăveni, Consiliul local Reghin. Consiliul local S și Consiliul local L, au calitate procesual pasivă în cauză, iar cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice este admisibilă.
Împotriva sentinței civile menționate, Inspectoratul General al poliției Române a înaintat recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia, rejudecarea pricinii și respingerea ca nefondată a acțiunii civile formulată de reclamanți, cu invocarea motivului prev. de art.304 pct.9 pr.civ. S-a relevat prin cererea de recurs că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății, respectiv art.6 din OG nr.38/2003. Această ordonanță a Guvernului a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, după care a fost emis Ordinul MAI nr.132/2004 care a prevăzut în anexa nr.1 că polițiștilor și personalului contractual li se acordă sporul de fidelitate numai dacă au lucrat cel puțin un an în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative. S-a învederat că în cursul anului 2004 polițiștii au beneficiat de sporul de fidelitate, după care prin art.2 din OUG nr.118/2004 s-a dispus suspendarea aplicării disp.art.6 din OG nr.38/2003, pentru anul 2005. Că, în cursul anului 2006 neexistând niucio dispoziție legală prin care plata sporului de fidelitate să fie suspendată, acest drept salarial a fost achitat tuturor polițiștilor, deci și reclamanților conform prevederilor legale în vigoare.
Potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs în această materie este de 10 zile de la comunicarea hotărârii atacate, sub sancțiunea decăderii. În cauză, hotărârea primei si8natșțe a fost comunicată inspectoratului la data de 27 decembrie 2007 iar recursul s-a înregistrat la Tribunalul Mureș la 10 ianuarie 2008, deci peste termenul legal menționat.
Conform art.103 pr.civ. neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Având în vedere că recurentul nu a solicitat repunerea în termen prin invocarea unui motiv obiectiv care să justifice nerespectarea termenului de recurs, urmează a se constata că această cale de atac a fost tardiv formulată, urmând a fi respinsă ca atare.
În termen legal s-a declarat recurs și de către DGFP M în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitându-se modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă față de MEF, datorită lipsei calității procesual pasive a acestuia.
S-a invocat motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. relevându-se că în materia litigiilor de muncă cererea de chemare în garanție este inadmisibilă, întrucât între părțile în litigiu nu există raporturi juridice de muncă. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât ministerul nu se confundă cu bugetul de stat, rolul acestuia fiind de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale. Împrejurarea că ministerul răspunde, în calitate de instituție publică, pentru elaborarea bugetului de stat, nu poate constitui temeiul legal al obligării la plata drepturilor de natură salarială pretinse de reclamanți.
Instanța de control judiciar apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesual pasivă în cauză, având obligația de a aloca fondurile necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți, având poziția de garant legal. În acest sens sunt relevante și incidente în speță, dispozițiile art.51 din Legea nr.743/2001, art.47 din Legea nr.507/2003 și art.26 din Legea nr.379/2005.
În legătură cu cererea de chemare în garanție a MEF, practica judiciară în materie a statuat că o atare cerere este admisibilă și în cadrul raporturilor juridice de muncă, cu caracter patrimonial, deoarece pârâții nu au nicio acțiune în regres împotriva acestui minister. Cererea de chemare în garanție este întemeiată și conform art.16 din HG nr.2192/2004 și art.13 din Legea nr.379/2005, raportat la art.60 pr.civ. chematul în garanție răspunzând pentru alocarea fondurilor bănești destinate funcționarilor publici, în baza unor titluri executorii (hotărârii judecătorești), definitive și irevocabile.
Potrivit Legii nr.50/2002 și HG 208/2005, MEF coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, elaborând bugetul de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite. În fine, dispozițiile legale în materie prevăd că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Ca atare, MEF are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii pronunțate cât și a executării acesteia de către reclamanți.
Față de cele ce preced, recursul declarat de către pârât este nefondat și în consecință urmează a fi respins ca atare, nefiind incident motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. Din oficiu, curtea nu a reținut motive de casare de ordine publică care să afecteze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și pe care să le pună în discuția părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) cu sediul în B--6, sector 5, și ca nefondat recursul declarat de M cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1344 din 10 octombrie 2007 Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
22.04.2008.
Jud.fond:-
Asist.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
