Drepturi salariale (banesti). Decizia 283/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 283
Ședința publică de la 24 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pîrjol Năstase Doru Octavian JUDECĂTOR 2: Busuioc Anamaria
: - - - judecător
: - judecător
GREFIER:
*******************************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.992 din 30.11.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic pentru Ministerul Finanțelor lipsă fiind celelalte părți. -
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, nemaifiind alte cereri și excepții, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri părții prezente. -
Reprezentanta recurentei Ministerul Finanțelor având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. -
S-au declarat dezbaterile închise. -
CURTEA
-deliberând -
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.nr.992/C/30 noiembrie 2007 Tribunalului Neamțs -a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamanții, C, I, I, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț și Ministerul Finanțelor.-
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din îndemnizația de bază brută lunară în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective,începând cu data de 1 septembrie 2004, la zi și în viitor iar pentru reclam a ntele, -, I și de la data numirii în funcție. -
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor ale acordate reclamanților prin hotărâre. -
A fost obligat Tribunalul Neamț să efectueze mențiuni le privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant. -
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că:
Reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Piatra Neamț și prin prezenta cerere, au invocat discriminarea lor în raport de prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, ce au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, prin care se prevedea că "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din ul de bază brut lunar".
Totodată aceștia au precizat că OG nr. 83/2000 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. 1 din Constituția României, în vigoare la acea dată deoarece, deși avea caracterul unei legi ordinare, a abrogat prevederi dintr-o lege organică. A fost nesocotit astfel principiul ierarhiei potrivit căruia actele normative nu pot fi modificate sau abrogate decât prin altele echivalente, având aceeași forță juridică.
Instanța a reținut, față de motivul invocat mai sus, că potrivit art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării, " Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta". Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind zarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată",însă prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale acestei legi. Aceasta în condițiile în care art. 55 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative"Modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și în redarea lor într-o nouă formulare"potrivit art. 56 alin. 1 din lege"Completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente",iar potrivit art. 60 alin. 1 din lege abrogarea constă în lipsirea de eficiență juridică, totală sau parțială, a unor prevederi cuprinse într-un act normativ, care sunt contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior.
Din dispozițiile citate ale Legii nr. 24/2000 reiese că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art. 107 alin. 3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele șicondițiilede învestire a Guvernului de a emite ordonanțe. Este de remarcat, în acest context, că acolo unde Parlamentul a intenționat să acorde executivului posibilitatea abrogării unor texte de lege, a prevăzut în mod expres aceasta în legea de abilitare. Astfel, prin art. 1 pct. Q 3 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită o ordonanță pentru"Abrogarea art. 2 alin. (3) pct. B lit. d) din Decretul nr. 247/1977 "
Față de cele reținute mai sus, reiese că abrogarea art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea atât a prevederilor Legii de abilitare nr. 125/2000, cât și a celor ale art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării.
Mai mult, instanța a reținut că potrivit art. 2 alin. 1 din actul normativ menționat mai sus, ordonanțele emise potrivit art. 1 trebuiau depuse atât la Camera Deputaților cât și la, în vederea aprobării, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, sub sancțiunea încetării efectelor acestora. Ori, deși sesiunea parlamentară de toamnă a început la data de 04.09.2000, așa cum reiese din portalul Parlamentului României, nr.OG 83/2000 a fost depusă în termen numai la, respectiv la 01.09.2000 sub nr. E/260, la Camera Deputaților fiind înregistrată sub nr. PL/123 abia pe 28.02.2001, cu mult peste termenul imperativ prevăzut mai sus.
Tot astfel, instanța a reținut că la data stabilirii sporului de 50% în favoarea reclamanților prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, legiuitorul a considerat că aceștia își desfășoară activitatea în condiții deosebite, caracterizate prin risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, care subzistă și în prezent. Acordarea acestui spor s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. 2 din Constituția României ce prevăd că ații au dreptul la măsuri de protecție socială, între altele, și pentru prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale.
Deși art. 53 din Legea fundamentală stabilește în mod limitativ condițiile în care exercițiul unui drept poate fi restrâns, respectiv printr-o măsură proporțională cu situația care a determinat-o, aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului respectiv, prin adoptarea nr.OG 83/2000 legiuitorul a procedat la abrogarea dreptului recunoscut anterior reclamanților, concomitent cu acordarea lui în favoarea controlorilor financiari, fără nici o fundamentare a acestor măsuri. Ori, profesia de magistrat este una de risc, recunoscută ca atare de însuși legiuitorul care prin art. 77 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, a statuat că"Judecătorii și procurorii în funcție sau pensionari au dreptul de a li se asigura măsuri speciale de protecție împotriva amenințărilor, violențelor sau a oricăror fapte care îi pun în pericol pe ei, familiile sau bunurile lor", iar prin art. 78 alin. 1 că"Judecătorii și procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional pentru viață, sănătate și bunuri, dacă sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea ".
Aceste reglementări sunt în concordanță cu dispozițiile Recomandării R (94) 12 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei cu privire la independența, eficiența și rolul judecătorilor, care prevăd că remunerarea judecătorilor trebuie"să reprezinte o compensare suficientă pentru povara de responsabilități".
Ori, abrogarea acestui spor contravine dispozițiilor de mai sus în condițiile în care, după recunoașterea lui în favoarea reclamanților prin nr.OG 56/1997, acesta făcea parte deja din categoria drepturilor câștigate, definite de doctrinarii clasici ca fiind drepturile intrate definitiv în patrimoniul unor persoane, ce nu mai pot fi retrase în nici un mod.
Discriminarea reclamanților în raport de controlorii financiari, dar și față de alte categorii profesionale pentru care acest spor a fost recunoscut fie înaintea adoptării nr.OG 56/1997, fie ulterior intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 - respectiv pentru personalul AVAS prin nr.OG 65/1999, pentru personalul didactic prin Legea nr. 128/1997, pentru personalul contractual din unitățile sanitare publice prin nr.OUG 115/2004, pentru personalul CNSAS prin nr.OG 9/2001, pentru bibliotecari prin Legea nr. 334/2002 modificată - nu a fost rezonabilă și obiectivă. Magistrații și controlorii financiari se aflau, la data adoptării nr.OG 83/2000, sub incidența aceleiași legi de zare - respectiv Legea nr. 50/1996 - contrar susținerilor din întâmpinarea pârâtului Ministerul Justiției, întrucât ambele categorii profesionale - precum și celelalte enumerate mai sus - necesită studii de specialitate, experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și un risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Faptul că agistrații și controlorii financiari s-au aflat totdeauna în situații similare a fost reținut și de instanța supremă care, atunci când a mai apreciat asupra justeței unui alt drept cuvenit acestora, în soluționarea unui recurs în interesul legii (Decizia nr. XXXVI/07.05.2007), a statuat că ambele categorii profesionale sunt îndreptățite să beneficieze de el.
Pe de altă parte, ar fi absurd să se considere că activitatea bibliotecarilor ar prezenta un risc sporit comparativ cu cea a magistraților. Analiza actelor normative enumerate mai sus conduce la concluzia că legiuitorul a acordat sporul de risc și de suprasolicitare neuropsihică ori de câte ori a considerat că o categorie profesională bugetară este supusă acestuia. Așa s-a întâmplat și în cazul magistraților, cărora acest spor le-a fost recunoscut prin OG nr. 56/1997, caracterul injust al retragerii lui fiind dovedit ulterior și prin opinia Consiliului Superior al Magistraturii, exprimată în observațiile făcute la proiectul de zare ce a stat la baza adoptării OUG27/2006, în care s-a propus reintroducerea acestuia.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției referitoare la faptul că legiuitorul ar fi suveran în reglementarea criteriilor de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și ile de bază urmează a fi înlăturată, întrucât prin Decizia nr. 1/08.02.1994 Curtea Constituțională a stabilit deja că tratamentul diferit"nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice."Faptul că aceeași instanță de contencios constituțional a stabilit că opțiunea liberă a legiuitorului vizează numai diferențierea indemnizațiilor și a ilor de bază pentru demnitari și alți ați din sectorul bugetar conduce la concluzia că referirea nu poate fi extinsă la sporuri și alte drepturi ale.
reclamanților, fără nici un argument, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică recunoscut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 concomitent cu acordarea lui unei alte categorii profesionale aflată în situații analoage, s-a produs o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora reprezintă o încălcare a principiului egalității în fața legii "orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Instanța a apreciat că prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece în jurisprudența noțiunea de "bunuri" nu se limitează numai la proprietatea asupra unor bunuri corporale; anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci "bunuri", în înțelesul Convenției.
Pe de altă parte, instanța apreciază că deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG 83/2000 a fost unul legitim - respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților - prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Au fost încălcate astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din OG137/2000 republicată privitoare la"dreptul la muncă la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoarela o remunerație echitabilă și satisfăcătoare",situație în care reclamanții sunt pe deplin îndreptățiți să beneficieze de prevederile art. 27 din același act normativ.
Împotriva sentinței s-a formulat recurs de către pârâții Ministerul Economieie și Finanțelor și Ministerul Justiției.-
Ministerul Economiei și Finanțelor în recursul său a invocat lipsa calității procesuale pasive în acțiunea principală apreciind că întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi confundat cu Statul Român și întrucât atât Ministerul Economiei și Finanțelor cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la alocarea de fonduri, necesare plății sporului de 50%.-
În recursul promovat de Ministerul Justiției s-au invocat, în esență, următoarele:
- conform art.62 alin.5 din Legea nr.24/2000 abrogările parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative. -
- s-au respectat dispozițiile legale iar nu cum a apreciat prima instanță că nu s-ar fi respectat procedura legislativă, ordonanța nr.83/2000 fiind depusă spre aprobare la în termenul legal. -
- OG nr.83/2000 a avut drept finalitate creșterea îndemnizațiilor și includerea sporurilor în îndemnizația unică. -
- art.1 din Protocolul 1 se referă la bunurile" actuale ale reclamantului.-
- teoria drepturilor câștigate, se actualizează în legătură cu principiul aplicării legii în timp.-
Recursurile vor fi admise dar, pentru următoarele argumente:
În ceea ce privește dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neoropsihică, în mod corect prima instanță a apreciat că acesta se cuvine reclamanților.-
Este adevărat că abrogările parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative, cum la fel de adevărat este că Legea nr.50/1996 nu era una organică (art.9 alin.2 din Legea nr.50/1996 în forma inițială ).
În schimb argumentele privind aplicarea art.1 din Protocolul 1 și dreptul câștigat sunt corecte. -
Astfel, noțiunea de bun include și un drept de creanță. Pe de altă parte "mergând" pe concepția CEDO care are în vedere bunurile expropriate fără plata unei despăgubiri și cauză de utilitate publică, se apreciază că soluția primei instanțe este legală.-
Nu se poate reține care a fost utilitatea publică, cu atât mai mult cu cât cauzele care au determinat legiuitorul la introducerea acestui spor, se regăsesc și în prezent, ba mai mult, față de numărul de dosare și legislația în permanentă modificare, sporul este și mai necesar.-
De altfel, este irelevantă și decizia nr.1/1994 a Curții Constituționale în care se reține că tratamentul diferit ". nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice".-
Totodată, decizia nr.21 a este în sensul că magistrații și personalul auxiliar au dreptul la acest spor. -
Recursul Ministerului Justiției va fi admis însă întrucât obligația de plată survine începând cu data de 1 oct.2004, iar nu 1septembrie 2004, având în vedere termenul de prescripție și faptul că acțiunea a fost formulată la 1 octombrie 2007.-Se va țin e cont de perioada în care reclamanții au fost angajați la Judecătoria Piatra Neamț. -
Recursul Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiat, întrucât nemaiexistând obligația principală a Ministerului Justiției de plată pe luna septembrie 2004, nu mai există nici obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de alocare de fonduri pentru această lună. În schimb, corect a stabilit prima instanță că acest recurent are calitate procesuală, date fiind dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile promovate de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.992 din 30.11.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
Modifică, în parte sentința recurată în sensul că obligația de plată survine începând cu 1 octombrie 2004, în loc de 1 septembrie 2004 și ținându-se cont de perioada în care reclamanții au fost angajați ca judecători la Judecătoria Piatra Neamț.-
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. -
Irevocabilă.-
Pronunțată în ședință publică azi 24 martie 2008.-
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.sent.,
Red.dec./21.04.2008
Tehn.red./22.04.2008-ex.2
Președinte:Pîrjol Năstase Doru OctavianJudecători:Pîrjol Năstase Doru Octavian, Busuioc Anamaria
