Drepturi salariale (banesti). Decizia 288/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 288/CM
Ședința publică din data de 1 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă UNITATEA SANITARĂ SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1527/3.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, - 2,. A,. 4, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 28.05.2009 și 1.06.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești cuvenite în perioada iunie 2005-noiembrie 2007 ca urmare a faptului că deși avea contract de muncă încheiat pentru o normă de 3 ore a lucrat 6 ore.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că îndeplinește funcția de medic primar legist în cadrul serviciului Județean de Medicină Legală.
Prin contractul individual de muncă încheiat cu angajatorul s-a stabilit un program de lucru de 3 ore întrucât deținea și normă didactică la Facultatea de Medicină Legală - Universitatea
Cu toate acestea, în cadrul serviciului de medicină legală a prestat activitate timp de 6 ore pe zi, însă deși a fost pontat ca atare, a fost remunerat pentru numai 3 ore pe zi.
Pârâta și-a precizat poziția procesuală pe calea întâmpinării, solicitând respingerea acțiunii, motivat de faptul că:
Reclamantul este angajat în funcția de bază la Facultatea de Medicină Legală - Universitatea C și prin cumul de funcții este integrat cu J de normă în cadrul secției clinice a Spitalului Clinic Județean de Urgență.
Având în vedere norma stabilită prin contractul de muncă, reclamantul nu putea presta ore suplimentare peste durata normală de lucru, întrucât potrivit art. 10 alin. 3 din nr.OUG 115/2004 legea interzice plata orelor suplimentare, însă pentru situația în care se depășește programul normal de lucru, legiuitorul instituie posibilitatea de a opera compensarea orelor suplimentare cu timp liber.
Ori, de fiecare dată când reclamantul a prestat muncă suplimentară, pârâta i-a acordat timp liber corespunzător, în compensare.
Prin sentința civilă nr. 1527/3.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C și a fost obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 79.123 RON cu titlu de drepturi bănești cuvenite și neachitate pentru perioada iunie 2005-noiembrie 2007.
A fost obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 501,70 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat în cadrul Spitalul Clinic Județean de Urgență C cu o J de normă, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă încheiat cu pârâtul.
Analizând însă foile colective de prezență atașate în dosar la filele 34-62, rezultă că pe perioada de referință indicată în acțiune reclamantul a desfășurat activitate zilnică de 6 ore.
Ori, atâta timp cât reclamantul figurează în foile colective de prezență ale pârâtului cu un program de muncă de 6 ore, este evident că activitatea desfășurată în program de regie a fost de 6 ore pe zi, și nu 3 cum s-a convenit prin contractul de muncă.
De altfel, același program de 6 ore s-a stabilit și prin fișa postului ocupat de reclamant, tot ca urmare a manifestării de voință a părților - fila 19.
Prin urmare, pretențiile solicitate de reclamant reprezintă contravaloarea muncii prestate în program de regie, fiind cuvenite pentru orele normale de lucru și nicidecum pentru ore suplimentare, așa cum a susținut pârâtul.
Sub un alt aspect, s-a constatat că reclamantul desfășura și activitate didactică, astfel cum reiese din adresa nr. 4834/21.06.2005, însă din probatoriile administrate nu se dovedește că cele 3 ore ce apar în plus pe foile de prezență, reprezintă activitate didactică și nu activitate medicală.
Dimpotrivă, din depoziția martorei rezultă că activitatea reclamantului în cadrul serviciului de medicină legală se desfășura între orele 8-14, iar programul cu studenții după ora 14.
Față de situația de fapt expusă, instanță a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 154 alin. 1 Codul muncii, în conformitate cu care "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă", aspect în raport de care pârâtul a fost obligat la plata sumei de 79.123 lei reprezentând diferența dintre orele efectiv lucrate și cele plătite reclamantului, astfel cum au fost evidențiate în raportul de expertiză efectuat în cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat și la plata sumei de 501,70 Ron reprezentând cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de expert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Unitatea Sanitară Spitalul Clinic Județean de Urgență C, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
În principal
1. admiterea recursului declarat și casarea în totalitate a sentinței atacate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă coroborat cu art. 82 alin. 2 lit. "a" din Legea nr. 168/1999;
2. trimiterea cauzei spre rejudecare conform art. 312 Cod procedură civilă.
În subsidiar
1. modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii ca nefondate a cererii.
Arată că au fost lipsite de eficiență orice susțineri și probatorii prin care a arătat că intimatul a prestat numai trei ore pentru recurentă și că celelalte trei ore au făcut parte din activitatea didactică prestată în beneficiul Facultății de Medicină din cadrul Universității.
Din motivarea sentinței recurate, la pagina 4, paragraful 4, instanța de fond reține că reclamantul ar fi prestat 6 ore pentru recurentă între orele 8.00 și 14.00 și abia după orele 14.00 că ar fi prestat activitatea didactică integrată.
Ori, programul de lucru al este între orele 8.00 și 14.00, interval în care se desfășoară atât activitatea medicală cât și cea didactică, iar după această oră eventualele activități specifice se desfășoară la solicitare când medicii sunt contactați telefonic.
Instanța de fond a ignorat în mod voit contextul pe care îl descria adresa nr. 22087 din 21.06.2005 emisă de Ministerul Sănătății și din care rezultă fără putință de tăgadă că în cadrul secțiilor clinice se desfășoară și activitate didactică integrată de către medici care au și funcție didactică, explicând în mod clar că aceste pretenții se desfășoară în baza unor contracte de muncă cu fracție de normă de 3 ore.
Aceste aspecte se regăsesc reglementate în mod clar și în Ordinul nr. 870 din 2004 al potrivit cu care la art. 20 alin. 2, activitățile în cadrul prestației integrate se desfășoară în cursul dimineți și gărzi, pe lângă atribuțiile funcției didactice, salarizarea urmând a se face pentru fracție de normă ca urmare a cumului de funcții, astfel cum este și cazul intimatului.
Reiterează și susținerea că unitățile sanitare de genul recurentei nu au voie să efectueze plăți pentru ore suplimentare și în cazuri excepționale trebuie să asigure compensarea cu timp liber plătit, ceea ce în fapt s-a și întâmplat.
În conformitate cu prevederile art. 118 Codul muncii coroborat cu art. 10 alin. 2 din nr.OUG 115/2004, "munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată - numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de șeful ierarhic", iar salariatul nu a făcut dovada că efectuarea orelor suplimentare s-a dispus de către conducerea recurentei pârâte.
Potrivit acestei norme de reglementare, solicită a se constata că reclamantul nu a prestat ore suplimentare pe care le solicită, neavând o dispoziție expresă în acest sens a conducerii unității sanitare.
De fiecare dată când reclamantul a prestat muncă suplimentară unitatea sanitară i-a acordat timp liber corespunzător în compensare, pentru că plata orelor suplimentare fiind interzisă expres de lege.
Astfel, în referire la art. 10 alin. 3 din nr.OUG 115/2004 în locurile de muncă la care durata normală a timpului de lucru a fost redusă, potrivit legii, sub 8 ore pe zi, depășirea programului de lucru astfel aprobat se poate face numai temporar și numai în situații cu totul deosebite, atunci fiind obligatorie compensarea cu timp liber corespunzător.
Constatând că legea interzice plata orelor suplimentare, unitatea recurentă nu putea să dispună ca reclamantul să presteze o astfel de muncă peste norma stabilită în contractul individual de muncă și în anume situații excepționale a procedat la compensare cu timp liber.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs prin care se invocă necompetența materială a primei instanțe:
Articolul 284 alin. 2 Codul muncii prevede că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă.
Astfel, competența materială în privința soluționării conflictelor de muncă revine tribunalelor potrivit art. 2 pct. 1 lit. "c" Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în cadrul tribunalelor funcționează secții sau după caz, complete specializate pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.
Având în vedere obiectul litigiului, respectiv drepturi bănești care își au izvorul în contractul individual de muncă, în mod corect prima instanță a procedat la soluționarea cauzei.
Referitor la motivele de recurs care privesc fondul cauzei:
Reclamantul îndeplinește funcția de medic primar - medicină legală în cadrul serviciului județean de medicină legală, raporturile de muncă fiind stabilite în baza contractului individual de muncă nr. 2649/1.06.2005 pentru o durată de 3 ore pe zi.
Cu toate acestea, din probele administrate în cauză a reieșit faptul că reclamantul a desfășurat în cadrul serviciului de medicină legală muncă de 6 ore, salariul primit fiind însă numai pentru 3 ore.
Astfel, din foile colective de prezență atașate la dosarul de fond la filele 34-62 rezultă că pe perioada de referință indicată în acțiune reclamantul a desfășurat activitate de 6 ore.
Prin fișa postului existentă la fila 19 din dosarul de fond s-a fixat un program de 6 ore, iar respectarea atribuțiilor prevăzute prin fișa postului este obligatorie pentru salariat.
Susținerea pârâtei că nu a existat acordul conducerii pentru efectuarea orelor suplimentare nu poate fi reținută atât timp cât prin fișa postului s-a fixat un program obligatoriu de 6 ore pe zi.
De asemenea, nu poate fi reținută susținerea că pentru orele suplimentare s-a acordat timp liber în compensare, întrucât pârâta nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte că angajatorul a procedat în acest mod.
Reclamantul desfășurat în plus și activitate didactică, astfel cum rezultă din adresa nr. 4834/21.06.2005, însă prin probatoriile administrate nu se dovedește că cele 3 ore ce apar în plus pe foile de prezență reprezintă activitate didactică și nu activitate medicală.
Dimpotrivă, din depoziția martorei rezultă că activitatea reclamantului în cadrul serviciului de medicină legală se desfășoară între orele 8- 14.00, iar programul cu studenții după ora 14.00.
Față de aceste probe din care rezultă că reclamantul a desfășurat activitate de 6 ore pe zi și nu 3 ore cum era menționat în contractul individual de muncă, în mod corect prima instanță a apreciat că adresa nr. 22087/2008 prin care se arată că personalul didactic medico-farmaceutic desfășoară activitate integrată în unitățile sanitare prin cumul de funcții în baza unui contract cu o J de normă, nu are relevanță în cauză.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta pârâtă UNITATEA SANITARĂ SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1527/3.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, - 2,. A,. 4, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel | JUDECĂTOR 2: Maria Apostol Jelena Zalman | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
Tehnoredact.gref.
2 ex./ 26.06.2009.
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
