Drepturi salariale (banesti). Decizia 2896/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 2896
Ședința publică din 8 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta SC SA (fostă SC SA) împotriva sentinței civile nr. 1668 pronunțată de către Tribunalul Timiș la data de 2 aprilie 2008 în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
Reclamanta intimată a solicitat judecarea cauzei și în lipsa ei la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin serviciul registratură al instanței reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 21 ianuarie 2008 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata drepturilor salariale în sumă de 10.460 RON cuvenite potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă constând în prime de Paști și de C neacordate pentru anii 2004, 2005, 2006 și de Paști pentru anul 2007, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că a fost angajata pârâtei, calitate în care potrivit art. 168 alin. 1 contractul colectiv de muncă ar fi trebuit să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de SC SA; că începând cu anul 2003, pârâta nu și-a îndeplinit această obligație.
In drept invocă dispozițiile art. 166 Codul Muncii, art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
La termenul de judecată din 2 aprilie 2008, reclamanta și-a precizat cuantumul pretențiilor la suma de 7.200 RON, reprezentând prime de Paști și de C pentru anii 2005-2007, renunțând la pretențiile aferente anului 2004, sume determinate in raport de salariu mediu brut pe unitate, ce urmează a fi reactualizate cu rata inflației la data efectivă a plății.
Prin sentința civilă nr. 1668 pronunțată la 2 aprilie 2008, instanța a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtei SC SA, a obligat pârâta să acorde reclamantei drepturile salariale restante și neachitate cu titlu de primă de Paști și de pe perioada 2005-2006 și de Paști pentru anul 2007 în cuantum de 7.200 lei, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în calitate de angajată a pârâtei, reclamanta se bucură de drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă, cât și de dispozițiile legale în executarea raportului de muncă consfințite la art. 155-156 Codul Muncii.
Reclamanta este beneficiara primelor de Paști și de C prevăzute la art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2003, conform cu care " cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu", convenția rămânând neschimbată pentru perioada 2004-2007.
A mai reținut că pârâta nu a putut dovedi includerea acestor drepturi în salariu și nici a faptului anulării art. 168 din contractul colectiv de muncă printr-un act adițional înregistrat la ITM.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta SC SA (fostă SC SA), recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, iar in subsidiar, să se modifice sentința, cenzurându-se întinderea obligației la care s-a ajuns folosind date eronate referitoare la salariul mediu brut în loc de salariu mediu de bază care să fie de la nivelul societății pârâte, cu specificarea faptului că este vorba de sume brute susceptibile de deducerea impozitului pe venit, CAS,CASS.
Invocă ca temei de modificare dispozițiile art. 3041cod procedură civilă coroborat cu art. 80 și 81 alin. 1 din Legea nr. 168/1999.
Arata ca prima instanță nu a judecat pricina; că a copiat raționamentul din cauzele SC SA și nu s-a ținut cont de apărarea diferită a care nu a susținut teza includerii permanente care s-a petrecut în martie 2003 și care are în drept valoarea unei novații, prima din element situat în afara salariului de bază devenind component în structura sa.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că pârâta face afirmații neconforme cu realitatea și probatoriul administrat în cauză, instanța netranspunând automat apărările formulate de SC SA; că nu s-a făcut dovada încetării dreptului subiectiv, iar hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină, acestea nefiind contradictorii sau străine de natura pricinii.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și a analizat și interpretat corect dispozițiile legale incidente speței.
În ce privește interpretarea clauzei art.168 din CCM, instanța constată că dispozițiile aliniatului 1 acestui articol, au rămas neschimbate, modificarea alin.2 al aceluiași articol, intervenind în anul 2006.
Astfel, art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anii 2004-2005 încheiat la nivelul între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentantiv prevede: " Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
Art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune că:" pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", același articol din contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006 prevăzând că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
De altfel, salariul de bază mediu pe, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului, iar angajatorul nu a probat susținerea sa referitoare la faptul că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din CCM pe anii 2004 - 2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 din Codul Muncii.
Nu se poate susține caracterul îndoielnic al clauzei cuprinse în art. 168 alin. 2, deoarece clauza este clară, neîndoielnică, Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prevăzute la art. 168 din contractul colectiv de muncă al SC SA reprezentând nu o interpretare a clauzei, ci o modificare a ei, neputându-se susține că începând cu anul 2003 prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect în condițiile în care aceste dispoziții au fost preluate în fiecare contract colectiv de muncă încheiat în perioada 2004-2007.
Nu poate fi primită nici apărarea bazată pe clauzele contractelor colective de muncă încheiate la nivel superior privind sistemul includerii adaosurilor în salariu, deoarece din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate rezultă că părțile au convenit includerea lor în salariu doar pentru anul 2003.
Dacă voința părților ar fi fost alta, părțile ar fi reformulat cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă dispozițiile cuprinse în art. 168, ceea ce însă nu au făcut decât în 2006.
Prin urmare, instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, respectând atât prevederile art. 977 Cod civil, cât și pe cele ale art. 982 Cod civil, iar în ce privește stabilirea pretențiilor la salariul mediu brut, aceasta s-a făcut în conformitate cu adresele SC privind salariul mediu brut pe societate în anul în curs, fiind o problemă de executare modul de calcul al contribuției pentru asigurările sociale.
Prima instanță a soluționat cauza cu respectarea garanțiilor procesuale reglementate de Codul d e procedură civilă, cât și de dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa încât critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil nu poate fi reținută.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul pârâtei ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 1668 pronunțată de către Tribunalul Timiș la 2 aprilie 2008 în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 8 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/08.11.2008
dact. MB/08.11.2008
2 ex.
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Maria Ana
