Drepturi salariale (banesti). Decizia 2958/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2958
Ședința publică din 21 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de pârâtul Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 236/17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și pârâtul intimat Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reclamanții intimați, au depus la dosar, prin registratură, la data de 21.09.2008, note scrise.
Nemaifiind alte cereri de probe, instanța constatând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsa părților rămâne în pronunțare.
CURTEA,
În deliberare, asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 236/17 iunie 2008 Tribunalului Arads -a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, pârâta fiind obligată la plata primelor de vacanță pentru perioada 2001-2007, după cum urmează: -4208 lei, -682 lei și -4124 lei, sume ce au fost actualizate cu indicele de inflație, precum și pe viitor pentru reclamanții aflați în continuarea raporturilor de muncă.
Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce Curții de Conturi fondurile necesare plății sumelor de mai sus.
Prin aceeași hotărâre s-au respins excepțiile formulate de pârâți.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Arada reținut, în esență, că potrivit art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național, salariații au dreptul la plata primei de concediu, dându-se eficiență dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. d din Codul Muncii, potrivit cărora clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii din țară, dar și dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c Codul Muncii în sensul că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile care decurg din lege, din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar neacordarea primei de concediu reclamanților constituie o discriminare a acestora față de categoria celorlalți salariați ai pârâtei, un tratament diferențiat nejustificat de un scop obiectiv și legitim.
Excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a inadmisibilității au fost respinse față de dispozițiile nr.OG 146/2007, prin care s-a prevăzut de către Guvernul României, eșalonarea plății primelor de concediu care au fost suspendate în perioada 2001-2006, prin acte normative succesive, tuturor categoriilor de personal în favoarea cărora a fost dispusă, printre care se enumără și alte categorii de persoane beneficiare, în baza unor legi speciale.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că deși între acest minister și reclamanți nu există un raport juridic de muncă direct, drepturile salariale, inclusiv prima de concediu, pentru a fi plătită acestora, trebuie inclusă în bugetul propriu al Curții de Conturi și a Camerei de Conturi a județului
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune în ce privește plata primelor de concediu pentru perioada 2001-2005, iar reclamanții nu fac parte din categoria persoanelor enumerate de nr.OG 146/2007, acest drept nefiindu-le acordat nici prin legile speciale de salarizare.
Prin întâmpinarea depusă la recursul formulat, reclamanții au solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacată, pentru aceleași considerente ca cele precizate în petitul acțiunii principale, depunând în acest sens și practică judiciară în materie,(sentința civilă nr. 237/17 iunie 2008) prin care, în cazuri cu obiect specific celui dedus judecății, a fost admisă acțiunea de către instanțe.
Examinând sentința pronunțată în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele invocate, Curtea constată recursul nefondat.
Astfel, reclamanții au calitatea de angajați cu contract de muncă pe durată nedeterminată, fiind în raporturi de muncă cu angajatoarea pârâtă, beneficiind de salariu la fel ca și ceilalți salariați, care au calitatea de funcționari publici în cadrul acestei instituții.
Conform dispozițiilor art. 38 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condițiile egale precum și alte situații specifice.
Prin acordarea primei de concediu numai persoanelor care sunt funcționari publici se încalcă principiul constituțional al egalității de tratament a cetățenilor, ținând cont de faptul că toți își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor ocrotire legală și eficace contra oricăror discriminări, garantarea drepturilor omului, fiind prevăzută și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților omului și a libertăților fundamentale.
Pentru perioada 2001-2007, reclamanții nu au beneficiat de plata primei de concediu. Ori, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul Colectiv de muncă aplicabil din contractele individuale de muncă.
Motivul de recurs referitor la prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2005, este nefondat.
Fără nici o îndoială, dreptul care face obiectul judecății în cauza de față este protejat, complementar, și deart. 1al Protocolului nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,potrivit căruia:
Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internțional.
Protecția instituită de acest text are în vedere toate bunurile patrimoniale care pot aparține unei persoane fizice sau unei persoane juridice, atât imobile cât și mobile, deci acest text utilizează noțiunea de proprietate în sensul cuprinderii în conținutul său a tuturor acestor bunuri(CEDO, 8 febru-arie 1979, nr.7456/1976, Wiggins c/-);
Salariul reclamanților din cauza de față este un bun mobil proprietatea lor, desigur, din el derivând și dreptul la prima de concediu de odihnă, în discuție, dedus judecății, așa încât este pe deplin justificată concluzia protecției care i se acordă, atât prinCarta socială europeană revizuită, cât și prin textulProtocolului nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omuluiși a Libertăților Fundamentale.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Europene de Justiție trebuie să aibă ca rezultat și adaptarea jurisprudențelor naționale la autoritatea de lucru interpretat din practica acestor Curți, bazată pe analogia cauzelor.
Reclamanții, ca angajați ai pârâtei Curtea de Conturi având încheiate contracte de muncă individuale cu această pârâtă, raporturile lor de muncă sunt guvernate de Codul Muncii. Or, potrivit cu art. 241 alin. 1 lit. d din acest cod, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații, inclusiv pentru reclamanți însă cu toate acestea pârâta pentru perioada 2001-2007 nu le-a plătit primele de concediu de odihnă reclamanților conținute în art. 59 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel național.
Mai mult, prin nr.OG 146/2007, s-a prevăzut de către Guvernul României eșalonarea plății primelor de concediu care au fost suspendate în perioada 2001-2006, prin acte normative succesive, tuturor categoriilor de personal în favoarea cărora a fost dispusă, alin. 2 al art. 1 din această ordonanță enumerând, exemplificativ categoriile de funcționari publici, funcționarilor publici cu statut special, personalul auxiliar din justiție, membrii corpului diplomatic și consular, referindu-se expres și la alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu, în baza unor legi speciale.
Ori, reclamanții beneficiază de acest drept în temeiul Contractului Colectiv de Muncă la nivel național și al Codului Muncii.
Pentru perioada 2001-2007, reclamanții nu au beneficiat de plata primei de concediu, deși potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul Colectiv de muncă aplicabil din contractele individuale de muncă.
A nu li se acorda reclamanților drepturile pretinse în cauză, aceasta s-ar putea face numai cu încălcarea prevederilor art. 41 și art. 53 din Constituția României, potrivit cărora salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, iar drepturile salariale ale acestora, precum sunt și cele deduse judecății în speță, nu pot fi restrânse în mod discriminatoriu privind o categorie sau alta de salariați din cadrul aceleiași instituții, ele cuvenindu-li-se deopotrivă tuturor.
Neacordarea primei de concediu reclamanților ar constitui o discriminare a acestora față de ceilalți salariați ai pârâtei, ceea ce nu este permis într-un stat de drept.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs mai sus invocate, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei Curtea de Conturi a României declarat împotriva sentinței civile nr. 236/17.06.2008, dată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanții, și pârâtul intimat Ministerul Economiei și Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /19.11. 2008
Tehnored. /19.11.2008/2 ex.
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Aurelia Schnepf, Vasilica Sandovici
