Drepturi salariale (banesti). Decizia 3020/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.965/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3020/
Ședința publică de la 06 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta împotriva sentinței civile nr.7670 din data de 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27476/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 04.05.2009 depusă la dosar-fila 9 și intimatulMinisterul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor,prin consilier juridic, fără delegație de reprezentare depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta, prin avocat, având cuvântul, arată că în dovedirea schimbări numelui de familie al recurentei, înțelege să depună la dosar fotocopia certificatului de căsătoria al acesteia.
Intimatul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, prin consilier juridic, depune la dosar întâmpinare, comunicând reprezentantului legal al recurentei duplicatul acesteia, cu precizarea că se află în imposibilitate de a depune la dosar delegația de reprezentare, dat fiind faptul că prezentul litigiu a fost repartizat unui alt coleg care din motive obiective nu se poate prezenta la termenul de azi.
Curtea, constatând faptul că reprezentantul intimatului nu se află în posesia delegației de reprezentare, procedează la legitimarea acestuia, respectiv a numitului G, în calitate de consilier juridic, conform legitimației de serviciu nr.525 din 03.09.2008 eliberată de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor.
Recurenta, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că recurenta în cauză, face parte din corpul consilierilor de integrare, conform OUG nr.19/2003 și potrivit acestei ordonanțe, s-a stabilit ca salarizarea să se facă prin echivalență cu salariului consilierilor diplomatici care au dreptul la un salariu dintr-o sumă fixă și acordarea unor sporuri, respectiv, sporul de confidențialitate în procent de 15%; sporul pentru cunoașterea a două limbi străine în procent de 10% și sporul pentru condiții deosebite de muncă în procent de 15%.
Așa fiind, recurenta prin acțiunea dedusă judecății, a solicită obligarea intimatului la plata acestor sporuri, conform dispozițiilor Legii nr.495/2004, iar instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, a apreciat în mod eronat că recurenta nu ar avea dreptul la încasarea acestor sporuri, cu motivarea că dreptul pentru sporul de cunoaștere a două limbi străine în procent de 10%, se recunoaște numai consilierilor diplomatici, iar sporul de confidențialitate în procent de 15%, se recunoaște doar persoanelor care îndeplinesc condițiile stabilite de ordonatorul principal de credite.
Potrivit fișei postului deținut de recurentă, solicită a se observa că aceasta la momentul angajării avea obligația de a cunoaște două limbi străine, dat fiind atât cerința postului ce impune cunoașterea a două limbi străine cât și sarcinile de serviciu care impun folosirea acestora în exercitarea funcției, iar recurenta vrând nevrând folosea două limbi străine, astfel încât, reținerea primei instanțe cu privire la faptul că recurenta nu poate beneficia de sporul pentru cunoașterea a două limbi străine, este greșit.
Cu privire la sporul pentru condiții deosebite de muncă în procent de 15%, solicită a se observa că acele măsurători efectuate nu îi sunt imputabile recurentei, ci intimatului, iar față de simplu fapt că așa a înțeles intimatul să efectueze acele măsurători, nu înseamnă că recurenta de față nu ar fi avut de suferit.
Cât privește concediul de odihnă de 30 de zile, recurenta, prin avocat, solicită obligarea intimatului la plata acestuia.
Având în vedere cele susținute, în raport de cele două sporuri prevăzute în Anexa 2 pct.1 și 7 HG nr.4/2004 și față de faptul că instanța de fond în mod greșit a reținut că în cauză nu au fost dovedite aceste cerințe de reprezentativitate, apreciază că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, dat fiind faptul că după aderarea României la Uniunea Europeană, salarizarea acestor persoane a fost modificată corespunzător și ulterior aceste salarii au scăzut accentuat, ne mai regăsindu-se la nivelul de salarizare a unui consilier al corpului diplomatic.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.7670 din data de 10.12.2008, pronunțată în dosarul nr.27476/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit contractului individual de muncă nr. 603/2.12.2004, reclamanta a fost salariata Ministerului Integrării Europene, până la 31.12.2006, dată la care a trecut la Ministerul Administrației și Internelor conform nr.OUG 106/2006 și nr.HG 1811/2006, prin Protocolul nr. 1930/12.01.2007.
începând cu data de 01.01.2007, reclamanta a fost angajata Ministerului Administrației și Internelor, îndeplinind funcția de consilier pentru afaceri europene, cu un salariu de 3394 lei și un spor de vechime de 10% la data de 01.01.2008.
Prin prezenta cerere reclamanta a solicitat să i se acorde de către pârât sporul de confidențialitate, sporul pentru cunoașterea a două limbi străine și sporul pentru condiții deosebite de muncă pentru perioada 01.07.2005 - 31.12.2006, concediul de odihnă de 30 de zile și să se compenseze în bani diferența de concediu de odihnă dintre zilele recunoscute de lege și cele efectiv acordate, plus primele de concediu de odihnă aferente anilor 2005-2006, precum și să fie obligat pârâtul la plata majorărilor salariale prevăzute de nr.HG 4/2004.
Cu privire la sporul de confidențialitate, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 13 din nr.OG 3 din 2006, acest spor se acordă de către ordonatorii principali de credite, care au competența de a stabili categoriile de personal contractual și condițiile de acordare.
Prin urmare, de acest spor nu beneficiază întreg personalul contractual din Ministerul Integrării Europene, ci doar persoanele care îndeplinesc condițiile stabilite de ordonatorul principal de credite.
Sporul pentru cunoașterea a două limbi străine se acordă conform art. 14 din Legea nr. 495/2004 doar membrilor corpului diplomatic și consular al României care lucrează în centrala Ministerului Afacerilor Externe, și pe care le folosesc în exercitarea funcției diplomatice sau consulare.
Consilierul de integrare este asimilat corpului diplomatic doar sub aspectul salariului, fapt ce nu îndreptățește reclamanta la plata sporului de 10% din salariul de bază, întrucât nu face parte din membrii corpului diplomatic și consular care lucrează în centrala Ministerului Afacerilor Externe, și nu a făcut dovada că folosește două limbi străine în exercitarea funcției diplomatice sau consulare.
Sporul de condiții vătămătoare solicitat de reclamantă pentru perioada 01.07.2005-31.12.2006, i-a fost acordat acesteia prin Ordinul Ministerului Integrării Europene nr. 393/2006, începând cu data de 01.06.2006, așa cum reiese din anexa nr. 1 Ordinului respectiv.
Pentru perioada anterioară datei de 01.06.2006, reclamanta nu este îndreptățită să i se acorde acest spor, având în vedere, pe de o parte, că G nr. 3/2006, care a intrat în vigoare la 12 ianuarie 2006, nu se aplică retroactiv, iar pe de altă parte, că sporul se stabilește prin ordin al ministrului pe baza buletinelor de determinare emise în condițiile legii de autoritățile abilitate în acest sens, iar buletinul de măsurători a radioelectric datează din 10.05.2006.
Concediul de odihnă al reclamantei a fost convenit cu angajatorul, așa cum rezultă din Contractul Individual de Muncă, aceasta consimțind că durata acestuia să fie de 21 de zile lucrătoare.
Concluzia Tribunalului a fost în sensul că pretenția reclamantei de a i se acorda un concediu de 30 de zile nu este îndreptățită, întrucât dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 95/2004, se aplică doar membrilor corpului diplomatic și consular al României.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din nr.OUG 19/2003, salariile de bază și celelalte drepturi salariale pentru consilierii de integrare sunt cele stabilite prin lege, iar în conformitate cu art. 2 din nr.HG 4/2004, majorarea cu până la 50% a salariului de bază pentru consilierii de integrare se poate face în condițiile nr.OUG 19/2003, în funcție de criteriile și cotele procentuale stabilite potrivit anexei 2.
Prin urmare, față de împrejurarea că textul respectiv nu are caracter imperativ și că majorarea cu până 50% a salariului de bază este condiționată de îndeplinirea unor criterii, instanța de fond a stabilit că nu poate reține susținerile reclamantei neîntemeiate pe probe.
S-a mai reținut că primele de concediu pentru anii 2005-2006, urmează a fi achitate conform art. 2 lin. 1 din nr.OUG 146/2007.
Pârâta, a mai constatat Tribunalul, susține că aceste drepturi bănești erau programate a fi plătite în cursul lunii octombrie 2008, susținere ce nu a fost combătută de reclamantă, prin concluziile pe fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
Instanța de fond, cu nesocotirea dispozițiilor art. 3 din nr.OUG 19/2003, a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât "celelalte drepturi salariale" prevăzute de textul legal menționat pentru funcția de consilier diplomatic sunt enumerate de legea specială, respectiv Legea nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe, printre care sunt menționate sporul de confidențialitate (art. 13), sporul pentru cunoașterea a două limbi străine (art. 14) și sporul pentru condiții deosebite de muncă (art. 25).
Prevederile nr.OG 3/2006 nu sunt aplicabile în speță, astfel încât hotărârea pronunțată este nelegală.
În ce privește sporul pentru condiții deosebite de muncă, temeiul de drept al acestuia nu este nr.OG 3/2006, cum greșit a reținut prima instanță, actul normativ menționat având alt obiect de reglementare. De altfel, sporul pretins, nu se confundă cu sporul pentru condiții vătămătoare de muncă.
În privința sporului de confidențialitate, conform art. 13 din Legea nr. 495/2004, acesta se acordă necondiționat.
A mai susținut recurenta că aplicarea prevederilor nr.HG 4/2004 nu se poate reține a fi facultativă, atributul exclusiv al ministrului, o astfel de concluzie fiind în contradicție cu dispozițiile art. 1 alin. 5 din Constituție. De altfel, în cauză se discută legalitatea, iar nu oportunitatea acordării sporurilor pretinse.
A mai susținut recurenta că, în raport de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 465/2004 și art. 3 din nr.OUG 19/2004, eronată este și soluția primei instanțe privind acordarea, respectiv compensarea în bani a concediului cu durata de 30 de zile.
În plus, prima instanță nu a motivat soluția de respingere a capătului de cerere privind acordarea concediului suplimentar de odihnă de minim 3 zile.
Recurenta a făcut referire și la dispozițiile art. 53 din Constituție, potrivit cărora exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 3 din nr.OG 19/2003, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 272/2003 "(1) Consilierii de integrare sunt salariați cu contract individual de muncă. de bază și celelalte drepturi salariale sunt cele stabilite, potrivit legii, pentru funcția de consilier diplomatic. de bază pot fi majorate cu până la 50%, în funcție de experiență, specializări postuniversitare, titluri științifice și alte criterii aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(2) Cuantumul drepturilor salariale ale persoanelor încadrate în Corpul consilierilor de integrare prevăzut la art. 1 se stabilește prin ordin al ministrului integrării europene, fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru secretarul general din minister."
Prin nr.OUG 6/2006, în vigoare din luna decembrie 2006, art. 3 al nr.OG 19/2003 a fost modificat după cum urmează: (1) Consilierii pentru afaceri europene au calitatea de personal încadrat cu contract individual de muncă, beneficiind de drepturile și exercitând obligațiile ce decurg din această calitate.
(2) de bază și celelalte drepturi salariale sunt cele stabilite, potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcția de consilier diplomatic. de bază se majorează cu până la 50%, pe baza criteriilor și în limitele stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 4/2004 privind repartizarea numărului de consilieri de integrare pe ministere și pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor de integrare.
(3) Cuantumul drepturilor salariale individuale ale consilierilor pentru afaceri europene se stabilește, cu respectarea dispozițiilor alin. (1) și (2), prin ordin al conducătorului autorității sau instituției publice în care aceștia își desfășoară activitatea, fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru funcția de secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale."
În speță, recurenta reclamantă a pretins plata sporurilor prevăzute de art. 13, art. 14 și art. 25 din Legea nr. 495/2004 și la Anexa 2 pct. 1 și pct. 7 din nr.HG 4/2004 până la data de 31.12.2006.
Se reține că nu poate fi primită critica privind neacordarea sporului de 10% pentru cunoașterea a două limbi străine, în raport de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, în forma în vigoare în perioada pentru care se pretind sporurile, text legal potrivit căruia "membrii Corpului diplomatic și consular al României care lucrează în centrala Ministerului Afacerilor Externe și cunosc două sau mai multe limbi străine, pe care le folosesc în exercitarea funcției diplomatice sau consulare, beneficiază de un spor de 10% calculat asupra salariului de bază corespunzător funcției de încadrare."
În raport de dispoziția legală evocată, se constată că, pentru acordarea sporului este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții, și anume: beneficiarul să fie membru al Corpului diplomatic și consular al României, să lucreze în centrala Ministerului Afacerilor Externe, să cunoască două sau mai multe limbi străine și să folosească limbile străine cunoscute în exercitarea funcției diplomatice sau consulare.
Or, chiar dacă, sub aspectul salarizării, legiuitorul a asimilat consilierii de integrare cu persoanele care ocupă funcția de consilier diplomatic, în mod just prima instanță a reținut că reclamanta nu îndeplinea cumulativ toate condițiile cerute de textul legal evocat, în sensul de a folosi limbile străine cunoscute în exercitarea funcției diplomatice sau consulare.
În ce privește sporul de 15% pentru condiții deosebite, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 495/2004, "(1) Pentru condiții deosebite de muncă - grele, vătămătoare sau periculoase -, se acordă un spor de 15% din salariul de bază corespunzător funcției de încadrare, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
(2) Locurile de muncă cu condiții deosebite - grele, vătămătoare sau periculoase -, categoriile de persoane și condițiile de acordare a sporului, stabilite conform legii, se aprobă conform legislației în vigoare."
Prin urmare sporul nu se acordă automat, în considerarea funcției îndeplinite, ci numai proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebite de muncă, prin acestea înțelegându-se, în sensul Legii nr. 495/2004, condiții grele, vătămătoare sau periculoase.
În raport de dispozițiile alin. 2 al textului legal evocat, se reține că în mod corect instanța de fond a stabilit că sporul de condiții deosebite (vătămătoare) i-a fost acordat reclamantei prin Ordinul Ministerului Integrării Europene nr. 393/2006, începând cu data de 01.06.2006, așa cum reiese din anexa nr. 1 Ordinului respectiv, iar pentru perioada 01.07.2005-01.06.2006, recurenta nu este îndreptățită să i se acorde acest spor, având în vedere condițiile în care acesta se stabilește, respectiv pe baza buletinelor de determinare emise de autoritățile abilitate în acest sens. Or, în cauză, buletinul de măsurători a radioelectric datează din luna mai 2006.
de suport este și critica recurentei potrivit căreia, în cauză, în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor nr.OG 3/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000.
Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 495/2004, atât în forma inițială a textului, cât și în forma modificată prin nr.OUG 204/2005, aprobată prin Legea nr. 153/2006, celelalte categorii de personal angajate în Ministerul Afacerilor Externe (altele decât cele menționate laa rt. 31, din care recurenta nu face parte) beneficiază de toate drepturile prevăzute de legislația aplicabilă salariaților din unitățile bugetare, precum și, după caz, de drepturile prevăzute la art. 14, 20, 21, 24 - 26 și 28 (ulterior a fost adăugat în enumerare și art. 13). Chiar dacă drepturile pretinse nu își găsesc temeiul în nr.OG 3/2006, legea specială - Legea nr. 495/2004 se completează cu legea generală aplicabilă tuturor salariaților din unitățile bugetare - nr.OG 3/2006.
În privința sporului de confidențialitate, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că, potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 495/2004, acesta se acordă necondiționat.
Astfel, prin nr.OG 204/2005, textul art. 13 al Legii nr. 495/2004 a fost completat în sensul că "(2) Membrii Corpului diplomatic și consular beneficiază de sporul prevăzut la alin. (1) de la data acordării autorizației de acces la informații clasificate, eliberată în condițiile legii."
Cum recurenta nu a făcut dovada faptului că i-a fost acordată autorizație de acces la informații clasificate, în mod corect instanța de fond a reținut că nu este îndreptățită să primească sporul de confidențialitate solicitat.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia în mod greșit prima instanță a reținut că aplicarea prevederilor nr.HG 4/2004 este facultativă, atributul exclusiv al ministrului, întrucât o astfel de concluzie este în contradicție cu dispozițiile art. 1 alin. 5 din Constituție, și a analizat oportunitatea, iar nu legalitatea acordării majorărilor salariale.
Curtea constă că, în raport de dispozițiile art. 2 din nr.HG 4/2004 (act normativ abrogat prin nr.OUG 81/2008, dar care era în vigoare în perioada în litigiu), este corectă, concluzia Tribunalului în sensul că majorarea de 50% a salariului de bază este condiționată de îndeplinirea unor criterii, iar în speță, reclamanta nu a făcut nici o dovadă în acest sens. De altfel, la aceste criterii fac trimitere și dispozițiile art. 3 din nr.OG 19/2003.
A mai susținut recurenta că, în raport de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 465/2004 și art. 3 din nr.OUG 19/2003, eronată este și soluția primei instanțe privind acordarea, respectiv compensarea în bani a concediului cu durata de 30 de zile.
Tribunalul în mod corect a stabilit, având în vedere clauzele contractului individual de muncă al recurentei reclamante, că părțile au convenit o durată a concediului de odihnă de 21 de zile lucrătoare. Cum clauza înscrisă în contractul individual de muncă stabilește durata concediului de odihnă cu respectarea drepturilor minimale prevăzute de art. 140 alin. 1 din Codul muncii și de contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2005-2006, Curtea reține că aceasta își produce efectele între părți, astfel încât în mod just prima instanță a constatat că este lipsită de temei cererea recurentei în sensul acordării, respectiv compensării în bani a concediului de odihnă cu durata de 30 de zile.
motivarea primei instanțe referitoare la soluția de respingere a capătului de cerere privind acordarea concediului suplimentar de odihnă de minim 3 zile, Curtea reține că acesta se putea acorda, în condițiile prevăzute de art. 142 din Codul muncii, numai după încadrarea, potrivit dispozițiilor legale, a locului de muncă al recurentei ca loc de muncă cu condiții grele, vătămătoare sau periculoase și numai proporțional cu timpul efectiv lucrat în astfel de condiții.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr.7670 din data de 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27476/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 6.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./Tehnored.
2 ex./5.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
