Drepturi salariale (banesti). Decizia 3041/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2263/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3041/
Ședința publică de la 06.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.4917/13.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13491/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL GIURGIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 06.05.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că părțile au solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4917/13.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, TRIBUNALUL GIURGIU, pentru perioada aprilie 2004-02.04.2005 ca prescrisă.
A respins cererea pentru perioada 03.04.2005 - prezent ca neîntemeiata
În considerente a reținut că reclamantul are calitatea de judecător începând cu data de 01.02.2002.
Anterior reclamantul a avut calitatea de avocat începând cu data de 15.10.1996 și până în luna decembrie 2001.
Actul normativ care a reglementat până în luna martie 2006 drepturile salariale ale magistraților a fost OUG nr. 177/2002, iar începând cu luna martie 2006 intrat în vigoare OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Potrivit dispozițiilor art.3 din OUG nr. 177/2002 "magistrații au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură".
de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a magistraților sunt prevăzuți la cap. A al anexei 1".
Potrivit dispozițiilor art.4 "Magistrații beneficiază, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art.3 alin.2, calculată în procente la indemnizația brută, după cum urmează: de la 5-10 ani-5%; de la 10 la 15 ani-10%; de la 15 la 20 ani-15%; peste 20 de ani-20%.
Indemnizația majorată potrivit alin.1 se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la alin.1 și constituie indemnizația de încadrare brută lunară.
Indemnizația de încadrare majorată potrivit alin.1 se ia în calcul la stabilirea pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale, la stabilirea, recalcularea și analizarea pensiei de serviciu, precum și a oricăror alte drepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale".
Dispozițiile actualei legi de salarizare a magistraților OUG nr.27/2006 sunt similare celor cuprinse în OUG nr.177/2002 cu excepția faptului că prin noua lege de salarizare s-au modificat tranșele de vechime numai în funcția de judecător și procentele pentru acordarea majorării indemnizației de încadrare și s-a acordat dreptul la spor de vechime.
Astfel, disp.art.4 din OUG nr.27/2006 prevăd că judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și ai de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilită potrivit art.3 alin.1 calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară după cum urmează: de la 3 la 5 ani-10%; de la 5-10 ani-15%; de la 10 la 15 ani-20%; de la 1! la 20 ani-25%; peste 20 de ani-30%.
Potrivit dispozițiilor art.41"pentru vechimea în muncă, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de vechime, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, astfel: de la 3 la 5 ani-5%; de la 5-10 ani-10%; de la 10 la 15 ani-15%; de la 15 la 20 ani-20%; peste 20 de ani-25%".
Din reglementările legale sus-menționate rezultă că salariul magistratului numit "indemnizație de încadrare brută lunară" se calculează prin înmulțirea valorii de referință sectorială stabilită prin lege cu coeficientul de ierarhizare prevăzut în anexa 1 la OUG nr.27/2006, stabilit în funcție de nivelul instanței, de vechimea în magistratură astfel cum este definită de art.86 din Legea nr.303/2004 și de funcția deținută în cadrul instanței, iar indemnizația sus-menționată se majorează cu procentele prevăzute de art.4 în funcție de vechimea în muncă în funcția de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și personal asimilat judecătorilor, rezultând indemnizația de încadrară brută lunară, care constituie baza de calcul a celorlalte sporuri, exemplu: sporul de
doctorat, spor de toxicitate, spor de vechime.
Reclamantul pretinde că indemnizația de bază ar trebuie să se calculeze prin înmulțirea valorii de referință sectoriala cu coeficientul de multiplicare, iar rezultatul să și înmulțească cu "sporul rezultat din calcularea vechimii în magistratură" prevăzut de art.86 din Legea nr.303/2004 care în opinia reclamantului poate fi de 10% până la 30% în funcție de vechimea fiecăruia (instanța nu poate stabili de unde a luat reclamantul aceste procente întrucât legea nu le prevede ) rezultând indemnizația de încadrare sau de bază care la rândul său ar trebui sa se majoreze ulterior cu celelalte sporuri, respectiv vechii în funcțiile prevăzute de art.4, sporul de toxicitate, premii și celelalte.
Din cererea reclamantului rezultă că acesta solicită un mod de calcul al salariului diferit față de cel prevăzut de lege.
Acesta solicită practic acordarea unui spor de vechime în magistratură chiar dacă reclamantul nu-l denumește astfel, ce nu este însă prevăzut de lege.
Întrucât legea de salarizare a magistraților nu prevede în favoarea magistrat recunoașterea unui "spor de vechime în magistratură" instanța apreciază că cerere reclamantului este neîntemeiată pentru perioada cuprinsă între 30.04.2005 - prezent.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul, înregistrat pe rolul înaltei Curți de casație și Justiție sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că în fapt, i-a fost respinsă cererea de recalculare și plată reactualizată (în raport de indicele de inflație) a unor drepturi salariale (pornind de la indemnizația brută de încadrare lunară) ce se cuveneau ca judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 B și mai apoi ca Președinte al Judecătoriei Bolintin Vale, județul G, începând cu luna aprilie 2004.
S-a respins de asemenea și capătul de cerere subsidiar privind obligarea B și G (Curtea de APEL BUCUREȘTI ) de a înscrie în carnetul meu de muncă mențiunile corespunzătoare privind cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare, în varianta care ar fi rezultat după recalculare.
Instanța de fond a apreciat că pentru perioada aprilie 2004-02 aprilie 2005 cererea recurentului nu poate fi primită deoarece s-a prescris dreptul material la acțiune iar cu privire la perioada cuprinsă între 03.04.2005 - la zi, cererea ar fi neîntemeiată.
În considerentele hotărârii nu au fost arătate motivele în raport de care instanța a apreciat că dreptul material la acțiune este prescris pentru perioada enunțată iar în privința netemeiniciei cererii, constatată de instanța de fond, motivarea este extrem de sumară și cu susțineri străine de natura și conținutul obiectului cererii recurentului.
Astfel, se apreciază de judecătorul fondului că recurentul ar fi cerut un mod de calcul diferit al salariului de judecător decât cel prevăzut de lege, respecte să i se recunoască un spor de vechime în magistratură pe care legea nu-l prevede.
În opinia recurentului instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală în raport de obiectul cererii formulate de recurent, hotărâre care nu are la bază nici un fel de cercetare judecătorească.
Recurentul a cerut instanței că observe că i-au fost calculate și plătite în mod eronat drepturile salariale de judecător și președinte de instanță datorită faptului că un element de calcul - vechimea în magistratură a fost eronat determinat.
S-a considerat vechime în magistratură doar perioada anterioară în care recurentul a activat efectiv ca judecător, fără a include și perioada în care a lucrat ca avocat.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din G nr. 27/2006 la calcularea indemnizației de încadrare brute lunare pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți sunt avute în vedere 3 elemente variabile:
- nivelul (gradul) instanțelor sau parchetelor la care activează (ex: judecătorie, tribunal, curte de apel, etc.);
- funcția deținută în cadrul acelei instanțe (ex: judecător, președinte de secție, vicepreședinte, președinte al instanței etc.)
- vechimea în magistratură, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Același articol de lege menționează la final faptul că la definitivarea acestui calcul sunt avute în vedere și alte 2 elemente fixe, stabilite de legiuitor în anexa actului normativ:
- valoarea de referință sectorială;
- coeficienții de multiplicare.
Potrivit art. 86 din Legea nr.3037/2004 (art. 85 înainte de republicarea legii):
"Constituie vechime în magistratură perioada în care magistratul sau persoana asimilată acestuia a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică din fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție sau personal de specialitate juridică asimilat magistraților, precum și perioada în care o persoană a fost avocat, notar, asistent judiciar, consilier juridic sau a îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, potrivit prezentei legi".
Cu privire la situația de fapt, instanța a reținut că recurentul a avut calitatea de avocat în perioada 15.10.1996 - decembrie 2001.
Însă când i-a fost respinsă cererea, judecătorul de la fond nu a arătat și motivele de fapt ori/și de drept pentru care a considerat că este neîntemeiată cererea recurentului de includere și a acestei perioade din cariera acestuia profesională (avocatura) în ceea ce legea definește a fi "vechime în magistratură".
Această includere era producătoare de efecte juridice, atât cu privire la determinarea bazei de calcul a drepturilor salariale (numită de lege art. 3 al. 1 din OUG 27/2006 - indemnizația de încadrare brută lunară) precum și a majorării acestei, conform art. 4 al. 1 din același act normativ.
Cât privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada aprilie 2004-02.04.2005, aceasta este neîntemeiată având în vedere prevederile art. 166 al. 2 din Codul muncii.
Angajatorul Ministerul Justiției prin Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București și G au recunoscut întotdeauna aceste drepturi salariale, care ar trebui calculate ținând seama de vechimea efectivă în magistratură dar au motivat întotdeauna refuzul de plata prin lipsa mijloacelor financiare care ar fi trebuit să fie puse la dispoziție de către Guvernul României.
O altă cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive a reprezintă și împrejurarea că pe rolul instanțelor am mai avut spre soluționare și alte cereri de chemare în judecată pentru drepturi salariale, formulate în contradictoriu cu intimații pârâți din cauza de față, cereri care au fost admise și executate voluntar de către ordonatorii principali de credite bugetare, prin plata sumelor salariale cuvenite.
Din punct de vedere procesual recurentul a apreciat ca nelegală invocarea din oficiu, de către instanța de judecată, a excepției prescrierii dreptului material la acțiune, în condițiile în care această problemă nu a fost invocată de către debitori, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 1841 Cod civil.
Este de remarcat noua orientare a modului de interpretare a dispozițiilor art. 18 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă coroborate cu dispozițiile art. 1841 cod civil ( pag. 127, 129, 263, - Prescripția extinctivă - Editura -2004), arătându-se că "instanța nu poate aplica din oficiu prescripția extinctivă, dacă debitorul nu o invocă sau nu se opune (art. 1841.civ.) ci numai o poate pune în discuția părților (art. 18 din Decretul nr. 167/1958.)".
Pe de altă parte, capătul de cerere subsidiar privind obligarea intimaților de a face mențiune în carnetul meu de muncă cu privire la nivelul indemnizației recalculate nu putea fi apreciat de instanță a fiind prescris
deoarece această interpretare conduce la ideea că s-ar fi prescris însăși dreptul subiectiv, ceea ce este absurd.
Dreptul subiectiv subzistă pe mai departe chiar și în situația în care se pune problema prescrierii dreptului material la acțiune iar interesul meu în consemnarea acestuia în carnetul de muncă este evident, în raport de dispozițiile art. 4 al. 3 din OUG 27/2006 care arată că "indemnizația de încadrare majorată, potrivit al 1 se ia în calcul la stabilirea pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, la stabilirea, recalcularea și actualizarea pensiei de serviciu precum și a oricăror alte drepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale".
C puțin pentru considerentele invocate recurentul solicită instanței admiterea recursul de față, și casarea hotărârii instanței de fond precum și rejudecând cauză să admiterea cererea astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurentul a avut calitatea de judecator si a investit instanata de fond cu pretentiile acestuia privind calcularea indemnizatiei de baza prin includerea in cuantumul acesteia a procentului aferent sporului de vechime in magistratura datorat din aprilie 2004 si la plata despagubirilor reprezentand sumele mentionate, actualizate si la efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetul sau de munca.
In fapt, recurentul-reclamant considera ca indemnizatia sa nu a fost corect calculata in perioada mentionata, deoarece nu s-au aplicat in cuantum corect majorarile prevazute de art.4 din OUG nr.27/2006, avand in vedere ca trebuia sa se seama si de perioada in care a avut calitatea de avocat(1996-2001), perioada asimilata vechimii in magistratura.
Din analiza situatiei de fapt, pe baza probelor administrate in cauza, prin raportare la textele de lege incidente in materie, Curtea constata ca recursul este nefundat, hotararea instantei de fond fiind temeinica si legala.
In privinta criticii formulate referitoare la faptul ca hotararea recurata nu cuprinde motivele pentru care s-au respins pretentiile aferente perioadei aprilie 2004-02.04.2005, ca prescrise, Curtea nu poate retine incidenta motivului de recurs prevazut de art.304 pct.7 Cod procedura civila, deoarece instanta a pus in discutie exceptia prescriptiei extinctive a dreptului la actiune, exceptie invocata de paratul Ministerul Justitiei, pe care a admis-o in sedinta publica de la 13.06.2008, in practica existand motivele care au stat la baza acestei solutii.
In mod corect instanta de fond a admis exceptia invocata de parat si a respins pretentiile respective fata de prescriptia extinctiva a dreptului la actiune.
In acest sens, Curtea constata ca reclamantul a formulat pretentii incepand cu aprilie 2004, dar a sesizat instanta la data de 2.04.2008.
In temeiul art.283 lit.c Codul muncii, ererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
In cauza nu s-a facut dovada suspendarii sau intreruperii termenului de prescriptie prevazut de lege in conditiile Decretului nr.167/1958, astfel incat Curtea nu poate retine sustinerile recurentului in acest sens. Paratii nu au recunoscut niciodata drepturile invocate de catre reclamant, iar faptul ca acesta a avut alte actiuni admise impotriva acelorasi parati, actiuni cu un alt obiect si in privinta carora oricum nu exista dovezi la dosar, nu reprezinta cauze de intrerupere a termenului de prescriptie.
In ceea ce priveste fondul pretentiilor, Curtea constata ca in mod corect instanta de fond a retinut ca acestea sunt neintemeiate.
Salarizarea magistratilor in perioada la care se refera pretentiile recurentului-reclamant a fost reglementata de OUG nr. 177/2002 si de OUG nr.27/2006.
In temeiul art.4 din aceste acte normative, magistrații beneficiază, în raport cuvechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (2), calculată în procente la indemnizația brută, după cum urmează:
- de la 5 la 10 ani - 5%;
- de la 10 la 15 ani - 10%;
- de la 15 la 20 de ani - 15%;
- peste 20 de ani - 20%.
Indemnizația majorată potrivit alin. (1) se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la alin. (1) și constituie indemnizația de încadrare brută lunară.
Indemnizația de încadrare majorată potrivit alin. (1) se ia în calcul la stabilirea pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, la stabilirea, recalcularea și actualizarea pensiei de serviciu, reglementată de Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a oricăror alte drepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale.
Textul de lege mentionat instituie o norma speciala, derogatorie de la dreptul comun care reglementeaza vechimea continua in magistratura.
Este o diferenta intre modul de calcul al vechimii continui in magistratura, cu efecte prevazute de lege, in conditiile art.86 din Legea 303/2004 si vechimea pe care magistratii trebuie sa o aiba pentru a beneficia de majorarile prevazute de art.4 din OUG nr. 177/2002 si din OUG nr.27/2006.
In acest sens, Curtea retine ca majorarile respective se acorda doar pentru vechimea efectiva in functiile de judecator, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților, fara a se tine seama de perioadele lucrate in alte functii, care, potrivit art.86 sunt luate in considerare pentru stabilirea vechimii continue in magistratura.
Norma derogatorie a dorit sa ofere acest beneficiu doar celor care au indeplinind numai functia de magistrat, nu functii asimilate sau care in alte situatii sunt luate in considerare la stabilirea vechimii continue in magistratura, scopul fiind fidelizarea magistratilor cu efectele pe termen asupra sistemului judiciar.
De acest beneficiu, avand in vederecaracterul exclusiv si derogatoriual textului invocat, nu pot beneficia cei care au indeplinit alte functii, care ar putea in alte situatii si cu alte efecte sa fie luate in considerare la stabilirea vechimii in magistratura.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmând să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declara de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.4917/13.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13491/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL GIURGIU.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./20.05.2009
Jud. fond: Dalina
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy, Maria Ceaușescu
